Când
Sfinţii Apostoli Pavel şi Varnava propoveduiau bunăvestirea lumii,
au mers şi în Iconia, şi petreceau la Onisifor, pe care Pavel îl
pomeneşte în scrisoarea cea către Timotei, zicând: "Să dea
Domnul milă casei lui Onisifor, că de multe ori m-a odihnit şi de
lanţurile mele nu s-a ruşinat" (2 Timotei 1,16). Atunci mulţi,
ascultând învăţătura lor şi văzând semnele şi minunile care
se făceau de dânşii, au crezut în Domnul nostru Iisus Hristos. În
casa lui Onisifor găzduind, adeseori intrau în sinagogă, şi,
precum în casă aşa şi în sinagogă, grăiau cu îndrăzneală
cuvântul lui Dumnezeu, aducând pe popoare la calea cea mântuitoare
şi la credinţa în Iisus Hristos. De acest lucru se scrie în
Faptele Apostolilor: "Şi în Iconia au intrat ei (adică Pavel
şi Varnava), ca de obicei, în sinagoga iudeilor, şi astfel au
vorbit, încât o mare mulţime de iudei şi de elini au crezut...
Deci multă vreme au stat acolo, grăind cu îndrăzneală în
Domnul, Care dă mărturie pentru cuvântul harului Său, făcând
semne şi minuni prin mâinile lor" (Fapte 14,1,3).
În
acea vreme, era acolo o fecioară frumoasă, având optsprezece ani,
anume Tecla, fiică a maicii anume Teoclia, de neam mare şi slăvit,
fiind logodită cu un tânăr din cei mai dintii ai cetăţii, anume
Famir, bogat şi frumos. Acesta, văzând minunile ce se făceau de
Apostoli, şedea cu alţii la vorba lor în casa lui Onisifor, la
fereastră, şi, ascultând, lua aminte cele grăite de dânşii. Şi
a căzut sămânţa cuvântului lui Dumnezeu pe pământ bun şi, cu
lucrarea Sfântului Duh, s-a înrădăcinat adânc în inima ei şi a
răsărit. Pentru că a crezut în Fiul lui Dumnezeu şi l-a iubit pe
El şi s-a lipit de Dânsul cu tot sufletul. Iar Pavel, povăţuindu-se
de Dumnezeu, a întins cuvânt pentru feciorie şi curăţenie,
spunând că fecioara care îşi păzeşte fecioria pentru dragostea
lui Hristos, are parte cu îngerii şi este mireasă a lui Hristos,
iar Hristos îi este Mire, ducând-o pe ea în cămara cea cerească.
Grăind Pavel mult de aceasta, a deşteptat pe Tecla spre păzirea
fecioriei ei. Pentru că a spus Tecla în inima sa, ca din acel ceas
să-şi lase logodnicul ei şi toate dulceţile lumii acesteia, şi
să slujească lui Hristos în curăţie feciorească până la
sfârşitul vieţii ei. Aşa, înţeleapta fecioară, prin curăţia
sa, s-a făcut mireasa cerescului Mire cel curat şi s-a însoţit cu
El prin osârdnica dragoste, cu care s-a aprins înăuntru cu foc de
la Serafimi şi prin dorirea nestricăciosului său Mire se topea ca
ceară, încât s-au împlinit întru dânsa cuvintele proorocului
împărat David: "Făcutu-s-a inima mea ca ceară ce se topeşte
în mijlocul pântecelui meu" (Psalm 21,15). Şi a şezut lângă
Pavel, ascultând cuvântul lui trei zile şi trei nopţi, ca şi cum
se uitase pe sine, pentru că nu s-a dus nici la mâncare, nici la
băutură, nici la odihnă, ci a stăruit ca şi oarecând Maria,
ceea ce şedea lângă picioarele lui Iisus, întemeindu-şi toată
mintea în Dumnezeu.
Citește
mai mult pe Doxologia
0 comments:
Trimiteți un comentariu