24 septembrie: Sfânta Mare Muceniță, întocmai cu apostolii, Tecla

Când Sfinţii Apostoli Pavel şi Varnava propoveduiau bunăvestirea lumii, au mers şi în Iconia, şi petreceau la Onisifor, pe care Pavel îl pomeneşte în scrisoarea cea către Timotei, zicând: "Să dea Domnul milă casei lui Onisifor, că de multe ori m-a odihnit şi de lanţurile mele nu s-a ruşinat" (2 Timotei 1,16). Atunci mulţi, ascultând învăţătura lor şi văzând semnele şi minunile care se făceau de dânşii, au crezut în Domnul nostru Iisus Hristos. În casa lui Onisifor găzduind, adeseori intrau în sinagogă, şi, precum în casă aşa şi în sinagogă, grăiau cu îndrăzneală cuvântul lui Dumnezeu, aducând pe popoare la calea cea mântuitoare şi la credinţa în Iisus Hristos. De acest lucru se scrie în Faptele Apostolilor: "Şi în Iconia au intrat ei (adică Pavel şi Varnava), ca de obicei, în sinagoga iudeilor, şi astfel au vorbit, încât o mare mulţime de iudei şi de elini au crezut... Deci multă vreme au stat acolo, grăind cu îndrăzneală în Domnul, Care dă mărturie pentru cuvântul harului Său, făcând semne şi minuni prin mâinile lor" (Fapte 14,1,3).

În acea vreme, era acolo o fecioară frumoasă, având optsprezece ani, anume Tecla, fiică a maicii anume Teoclia, de neam mare şi slăvit, fiind logodită cu un tânăr din cei mai dintii ai cetăţii, anume Famir, bogat şi frumos. Acesta, văzând minunile ce se făceau de Apostoli, şedea cu alţii la vorba lor în casa lui Onisifor, la fereastră, şi, ascultând, lua aminte cele grăite de dânşii. Şi a căzut sămânţa cuvântului lui Dumnezeu pe pământ bun şi, cu lucrarea Sfântului Duh, s-a înrădăcinat adânc în inima ei şi a răsărit. Pentru că a crezut în Fiul lui Dumnezeu şi l-a iubit pe El şi s-a lipit de Dânsul cu tot sufletul. Iar Pavel, povăţuindu-se de Dumnezeu, a întins cuvânt pentru feciorie şi curăţenie, spunând că fecioara care îşi păzeşte fecioria pentru dragostea lui Hristos, are parte cu îngerii şi este mireasă a lui Hristos, iar Hristos îi este Mire, ducând-o pe ea în cămara cea cerească. Grăind Pavel mult de aceasta, a deşteptat pe Tecla spre păzirea fecioriei ei. Pentru că a spus Tecla în inima sa, ca din acel ceas să-şi lase logodnicul ei şi toate dulceţile lumii acesteia, şi să slujească lui Hristos în curăţie feciorească până la sfârşitul vieţii ei. Aşa, înţeleapta fecioară, prin curăţia sa, s-a făcut mireasa cerescului Mire cel curat şi s-a însoţit cu El prin osârdnica dragoste, cu care s-a aprins înăuntru cu foc de la Serafimi şi prin dorirea nestricăciosului său Mire se topea ca ceară, încât s-au împlinit întru dânsa cuvintele proorocului împărat David: "Făcutu-s-a inima mea ca ceară ce se topeşte în mijlocul pântecelui meu" (Psalm 21,15). Şi a şezut lângă Pavel, ascultând cuvântul lui trei zile şi trei nopţi, ca şi cum se uitase pe sine, pentru că nu s-a dus nici la mâncare, nici la băutură, nici la odihnă, ci a stăruit ca şi oarecând Maria, ceea ce şedea lângă picioarele lui Iisus, întemeindu-şi toată mintea în Dumnezeu.

Citește mai mult pe Doxologia

24 septembrie-Prăznuirea Sfântei Mare Mucenițe întocmai cu apostolii, Tecla

Sfânta Tecla este cea dintâi muceniţă care a pătimit pentru credinţa în Hristos şi a trăit pe vremea Sfântului Apostol Pavel, fiind ucenica Sfântului Apostol Pavel. Ea s-a născut în Iconia şi, la vârsta de 18 ani, a fost logodită cu un tânăr de bun neam, anume Tamir. Printre alte daruri, sfânta avea şi frumuseţe trupească şi adunase multă învăţătură, pentru o tânără de vârsta ei.

Pe la anul 45 după Hristos, când Apostolul Pavel a venit în Iconia, însoţit de Varnava, tânăra Tecla, ascultându-l vorbind în casa lui Onisifor a îmbrăţişat noua credinţă; şi, înţelegând, tot de la Pavel, preţul fecioriei, s-a hotărât a-şi trăi viaţa că fecioară, în slujba Evangheliei Domnului, că una ce avea de la Dumnezeu şi darul cuvântului, cu o mare adâncime şi putere de convingere.

Aflând părinţii de hotărârea fiicei lor de a-şi trăi viaţa în feciorie şi de a urma lui Pavel, au început să o certe, să o chinuiască, iar, în cele din urmă, să o bată şi să o calce în picioare. Logodnicul ei, de altă parte, neizbutind să schimbe credinţa Sfintei Tecla a mers la dregătorul cetăţii şi i-a cerut să prindă pe Sfântul Pavel şi să-l ţină în temniţă, ca unul ce este creştin şi creştinase pe Tecla.

Fiind în primejdie să fie ea însăşi întemniţată, Tecla şi-a părăsit familia şi părinţii şi a plecat în căutarea Apostolului, îndrumătorul său, care, între timp, fusese izgonit din cetate şi se afla acum în Antiohia Pisidiei. Aici, un tânăr desfrânat, Alexandru cu numele, văzând frumuseţea Teclei, s-a aprins de pofta trupească pentru dânsa şi, cu daruri şi ademeniri, a încercat să o tragă la păcat.

Neizbutind în planul său, înnebunit de patimă şi de ură, ticălosul desfrânat a pârât la mai marele cetăţii pe Tecla, că este creştină, şi a cerut osândirea ei. Frumoasă fecioară creştină a fost prinsă şi osândita să fie dată la fiare. Şi puteai să o vezi fecioara creştină goală, în priveliştea a mii de ochi, iar fiarele zăcând pe jos şi lingând picioarele sfintei, mărturisind, oarecum, că pe feciorescul ei trup nu pot să-l vatăme. Deci, văzând poporul că fiarele cu nimic nu vatăma pe sfânta, a strigat cu mare glas: „Mare este Dumnezeul pe Care-L cinsteşte Tecla!”, şi au slobozit pe sfânta.

Deci, propovăduind prin multe locuri pe Domnul Iisus Hristos şi trăgând pe mulţi la credinţă, s-a dus în patria sa. Iar acolo, petrecând într-un loc pustiu, din Vechea Seleucie – Maaloula, în Siria -, şi făcând multe minuni, şi-a încheiat viaţa aceasta, trăind în pace, în rugăciune şi în pustnicie. Iar toată vremea vieţii sale a fost de nouăzeci de ani. Pe locurile în care aceasta a pustnicit, astăzi se înalţa o veche vatră monahală: Mănăstirea Sfântă Tecla, Maaloula.