APOSTOLUL
Fraţilor, vedeţi cu
ce fel de litere v-am scris eu, cu mâna mea. Câţi vor să placă în trup, aceia
vă silesc să vă tăiaţi împrejur, numai ca să nu fie prigoniţi pentru crucea lui
Hristos, căci nici ei singuri, cei ce se taie împrejur, nu păzesc Legea, ci voiesc
să vă tăiaţi voi împrejur, ca să se laude ei în trupul vostru. Iar mie să nu-mi
fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos prin care
lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume! Că în Hristos Iisus nici
tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă. Şi
câţi vor umbla după dreptarul acesta, pace şi milă asupra lor şi asupra
Israelului lui Dumnezeu! De acum înainte, nimeni să nu-mi mai facă supărare,
căci eu port, în trupul meu, semnele Domnului Iisus. Harul Domnului nostru
Iisus Hristos să fie cu duhul vostru, fraţilor! Amin.
EVANGHELIA
IOAN 3, 13-17
Zis-a Domnul: nimeni nu s-a suit în cer, fără numai Cel
care s-a pogorât din cer, Fiul Omului, care este în cer. Şi precum Moise a
înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, pentru ca
oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci aşa a iubit
Dumnezeu lumea, încât a dat pe Fiul Său Unul-Născut, pentru ca oricine crede în
El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său
în lume ca să osândească lumea, ci ca să se mântuiască lumea prin El.
Predica
PF Daniel la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci
Sfânta Evanghelie a
Duminicii dinaintea Înălţării Sfintei Cruci face o legătură între şarpele care
a fost înălţat de către Moise în pustie şi înălţarea pe Cruce a Mântuitorului
Iisus Hristos. Se ştie că în timp ce poporul evreu traversa pustia, mulţi
oameni mureau fiindcă erau atacaţi de şerpi veninoşi. Atunci Dumnezeu i-a spus
lui Moise să înalţe un şarpe de aramă şi oricine se va uita la şarpele de
aramă, înălţat în pustie, se va vindeca. Această vindecare a oamenilor care
erau muşcaţi de şerpi era o preînchipuire a Crucii Mântuitorului Iisus Hristos.
În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: 'Nu vedeţi potrivirea chipului
cu adevărul? Atunci evreii au scăpat de moarte, dar de o moarte temporală; acum
credincioşii sunt scăpaţi de moartea veşnică. Atunci şarpele înălţat în aer
vindeca muşcăturile şerpilor; Iisus vindecă rănile pe care le face dragonul
duhovnicesc (diavolul). Acolo, cel ce privea cu ochii trupului era vindecat;
aici cel ce vede cu ochii sufletului se uşurează de toate păcatele sale. Acolo
spânzura un chip de aramă, care reprezenta un şarpe; aici trupul Domnului pe
care l-a format Duhul Sfânt. Acolo, un şarpe muşca şi un şarpe vindeca; aici
moartea biruieşte moartea şi moartea dăruieşte viaţă' (Sfântul Ioan Gură de
Aur, Comentariu la
Evanghelia de la
Ioan , omilia 27, 2; trad. în limba română de diacon Gheorghe
Băbuţ, Ed. Pelerinul Român, Satu Mare, 1997, p. 129).
În Antichitate
crucea era un instrument de tortură şi de ocară pentru răufăcători. Dar
Mântuitorul Iisus Hristos, primind a fi răstignit pe cruce din iubire pentru
oameni şi luând asupra Sa păcatele lumii, a transformat crucea din instrument
de ocară şi de tortură în simbol al iubirii de viaţă făcătoare. Prin moartea
Sa, Hristos Domnul a biruit păcatul şi moartea, iar prin Învierea Sa din morţi
a arătat slava Crucii ca fiind slavă a iubirii Sale jertfelnice, sfinţitoare şi
de viaţă făcătoare. De aceea, cântăm noi în fiecare Duminică: 'Iată, prin
cruce, a venit mântuire la toată lumea'.
Crucea, izvor de
mântuire şi de viaţă veşnică
Transformarea
morţii lui Hristos în viaţă veşnică arată şi transformarea Crucii din
instrument de tortură sau de ocară în izvor de mântuire, de viaţă veşnică.
Evanghelia ne spune
că 'atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a
dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică' (In. 3, 16).
Apoi Iisus spune că
'Dumnezeu nu a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să se
mântuiască prin El' (In. 3, 17). Aşadar, vedem că Sfânta Cruce arată cât de
mult a iubit Dumnezeu lumea. Sfânta Cruce este semnul iubirii nesfârşite şi mai
presus de înţelegere a lui Dumnezeu faţă de oameni, o iubire care respectă
libertatea omului chiar şi atunci când omul Îl respinge pe Dumnezeu sau nu Îl
primeşte. Crucea Mântuitorului Iisus Hristos reprezintă iubirea lui Dumnezeu
arătată oamenilor într-o lume plină de ură şi de violenţă. De fapt, Hristos a
fost răstignit pe cruce, ca urmare a invidiei, a urii şi a violenţei
mai-marilor cărturarilor şi fariseilor, care Îl invidiau şi Îl urau pe Iisus
tocmai pentru că mulţimile Îl iubeau pe El, credeau în El şi Îl urmau.
La răstignirea
Mântuitorului Iisus Hristos au participat şi păgânii, adică soldaţii romani,
care ocupaseră Ţara Sfântă şi erau conduşi de procuratorul Ponţiu Pilat. Dar
atât de mare a fost iubirea lui Dumnezeu arătată în Mântuitorul Iisus Hristos,
încât El nu a răspuns la ură cu ură, la răutate cu răutate, la dispreţ cu
dispreţ, ci S-a smerit şi a răbdat umilinţa şi suferinţa până la moarte, şi
încă moartea pe cruce, destinată tâlharilor sau răufăcătorilor. Ca Dumnezeu
atotputernic, Iisus Hristos putea oricând să nimicească pe vrăjmaşii Săi, dar
nu a răspuns la răutate cu răutate, ci a zis: 'Părinte, iartă-le lor, că nu
ştiu ce fac!' (Lc. 23, 34). Această putere a iubirii jertfelnice, de a ierta,
în loc de a te răzbuna, de a birui răul cu binele, este iubirea smerită a lui
Hristos.
Smerenia împreună
cu răbdarea îndelungă a Mântuitorului Iisus Hristos, arătată pe Cruce, face din
Sfânta Cruce armă nebiruită şi semn de înfricoşare pentru demoni, care sunt
mândri şi răi. Smerenia Lui şi bunătatea Lui îi înfricoşează pe demonii mândri
şi răi. În acest sens, spune Sfântul Apostol Pavel, în epistola către Coloseni,
că Hristos Domnul a dezbrăcat (dezvăluit, demascat) puterile diavoleşti şi le-a
ţintuit pe Cruce (cf. Col. 2, 14-15), adică demonii, care au îndemnat pe
oamenii răi să Îl răstignească pe Hristos, au fost biruiţi prin smerenia şi
răbdarea Mântuitorului Iisus Hristos, prin iubirea Sa jertfelnică şi mai presus
de înţelegere.
'Atât de mult a
iubit Dumnezeu lumea, încât pe unicul Său Fiu L-a dat, ca oricine crede în El
să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică' (In. 3, 16). Iubirea aceasta a lui
Dumnezeu, Care Îl trimite pe unicul Său Fiu într-o lume bolnavă de păcat, de
ură şi de răutate pentru a o vindeca de păcat şi moarte, este iubire
mântuitoare şi făcătoare de viaţă. Întrucât Hristos Cel care a murit pe cruce a
fost fără de păcat, moartea ca plată a păcatului nu a putut să-L stăpânească,
iar El a biruit cu moartea Sa puterea morţii înviind din mormânt.
În noaptea de
Paşti, noi ridicăm cu ambele mâini Sfânta Cruce în văzul tuturor, adăugăm
lumânarea de Înviere la ea şi spunem: 'Hristos a Înviat!', apoi ni se răspunde:
'Adevărat a Înviat!', deoarece Hristos Cel răstignit este Hristos Cel Înviat,
Care şi după moartea Sa poartă în trupul Său semnele Crucii, adică semnele
cuielor din mâini şi picioare, precum şi semnul lăsat de lancea care L-a
străpuns.
Crucea, întipărită
veşnic în trupul lui Hristos
Semnele Crucii
rămân veşnic în trupul Mântuitorului Iisus Hristos, Cel Înviat şi Înălţat la
ceruri, pentru a ne arăta
cât de mult ne-a iubit El pe noi şi S-a dăruit nouă, ca pe noi să ne ridice la
ceruri. De aceea, Sărbătoarea Înălţarea Sfintei Cruci, ca cinstire a Sfintei
Cruci, este preamărirea iubirii jertfelnice, a iubirii smerite, singura iubire
pe care Dumnezeu o preţuieşte. El nu preţuieşte iubirea posesivă şi mândră, ci
iubirea smerită, care deschide sufletul omului spre a iubi pe Dumnezeu şi pe
semeni.
Evanghelia de
astăzi ne mai spune că 'Dumnezeu nu a trimis pe Fiul Său în lume ca să
osândească, ci ca lumea să se mântuiască prin El' (In. 3, 17). Deci,
Mântuitorul vine să mântuiască, nu să osândească lumea. El vine să cheme, să
vindece pe cei bolnavi, să hrănească pe cei săraci, să îndrepte pe cei
rătăciţi, să ridice pe cei păcătoşi şi căzuţi, vine să dăruiască viaţă
adevărată.
Sfânta Cruce -
izvor de binecuvântare pentru viaţa creştină
Crucea este lumină
şi binecuvântare spre mântuire. Crucea este semnul credinţei în iubirea lui
Dumnezeu, iubire mai tare decât moartea. De aceea, noi am făcut din Cruce
semnul mântuirii, iar când spunem 'Doamne, ajută-ne', 'Doamne, mântuieşte-ne',
'Doamne, miluieşte-ne', ne însemnăm cu Sfânta Cruce, deoarece ea este semnul
iubirii Preasfintei Treimi pentru noi.
De aceea, şi
biserica este construită sub formă de cruce, iar pe turlele ei se află o cruce,
care ne aminteşte de iubirea lui Hristos pentru noi.
Pretutindeni unde
locuiesc creştinii adevăraţi întâlnim semnul Crucii
Să ne ajute bunul
Dumnezeu ca să îl iubim pe Hristos Domnul mai mult, ori de câte ori vedem Sfânta
Lui Cruce, pe biserică şi în biserică, la margine de drum, pe morminte sau
lângă o fântână. Oriunde vedem Sfânta Cruce, să ne aducem aminte cât de mult ne
iubeşte Dumnezeu pe noi şi aşteaptă răspunsul nostru.
Purtăm crucea cu
lănţişor la gât de când suntem botezaţi, ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci
dimineaţa când ne trezim din somn, seara când ne culcăm, înainte de masă şi
după masă. Mamele noastre făceau semnul Sfintei Cruci peste pâinea care urmează
să intre în cuptor, iar ţăranii noştri încrustau semnul Sfintei Cruci pe poarta
lor, ca să intre pe ea în curte sau în casă ca într-o biserică, ca într-un loc
sfinţit, prin rugăciune şi fapte bune. Noi aşezăm crucea la margine de drum sau
la răscruce de drumuri, ca să ne aducem aminte de Mântuitorul Iisus Hristos,
Cel Care a zis: 'Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa' (In. 14, 6).
Când vedem Sfânta
Cruce lângă un izvor sau lângă o fântână sau pe acoperişul fântânii, ne aducem
aminte de Hristos Cel Care a zis: 'Eu sunt Apa cea vie. Cine bea din Apa
aceasta nu va înseta niciodată' (cf. In. 4,14). Această apă este harul lui
Hristos prezent în noi prin lucrarea Sfântului Duh. Sfânta Cruce stă de strajă
şi la mormintele celor adormiţi în Domnul, pentru a ne aminti că rugăciunea
noastră pentru ei este mai tare decât moartea. Noi iubim astfel pe cei dragi ai
noştri trecuţi la Domnul
ori de câte ori îi pomenim în rugăciune ori săvârşim un parastas în amintirea
lor, dăm de pomană săracilor în numele lor sau sădim flori pe mormintele lor şi
le îngrijim mormintele lor. Crucea iubirii duhovniceşti care este mai tare
decât moartea şi a bucuriei învierii stă de veghe pe mormintele celor dragi ai
noştri, părinţi, fraţi şi cunoscuţi, care au trecut la Domnul , întrucât noi
aşteptăm învierea morţilor şi viaţa veşnică. Crucea de pe mormintele lor ne
spune că ne vom întâlni cu ei, în iubirea Preasfintei Treimi. Cine L-a iubit pe
Dumnezeu în lumea aceasta Îl va iubi şi în veşnicie, pentru că şi Dumnezeu ne
iubeşte veşnic.
Iată cât de
prezentă este iubirea jertfelnică a Mântuitorului nostru Iisus Hristos în viaţa
noastră, prin semnul Sfintei Cruci. Aceasta ne îndreptăţeşte şi ne îndeamnă să
cinstim Sfânta Cruce, să ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci, ca iubirea lui
Dumnezeu să ne ocrotească, să ne dăruiască sănătate, să ne ferească de
primejdii, de accidente, de rătăciri, să ne scape de întâmplarea cea rea şi să
ne păzească de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi. Simţind noi că din Crucea lui
Hristos vine bucuria Învierii, ne vom ruga mai mult în faţa Sfintei Cruci, vom
merge mai des la biserica din parohie sau mănăstire, deoarece biserica este
purtătoare a luminii şi harului Sfintei Cruci spre slava lui Dumnezeu şi spre a
noastră mântuire. Amin!
(Articol publicat în „Ziarul Lumina”, Ediţia din 9
septembrie 2010)
0 comments:
Trimiteți un comentariu