Motivația cercetării pentru Shinya Yamanaka, cel care a primit premiului Nobel pentru descoperirea celulelor stem adulte, a fost să nu distrugă embrioni!

Shinya Yamanaka

Premiul Nobel pentru Medicină a fost acordat în anul 2012 cercetătorului Shinya Yamanaka, pentru descoperirea celulelor stem pluripotente, motivația fiind că ”au descoperit modul în care celulele mature pot fi reprogramate pentru a deveni pluripotente”. Alături de el a primit acest premiu cercetătorul John Gordon, care în 1962 a descoperit că specializarea celulelor este reversibilă.

Descoperirea lui John Gordon, utilă în perspectiva regenerării unor organe alterate, a deschis însă drumul uciderii a milioane de embrioni umani, căci celulele care erau folosite în cercetări erau luate de la embrioni.

Shinya Yamanaka s-a născut în 1962, exact anul acestei descoperiri. Contribuția lui în este deosebit de importantă, nu doar din punct de vedere tehnic, ci mai ales datorită motivației. Shinya Yamanaka a încercat, și a reușit, să obțină celule pluripotente din celule adulte pentru a nu distruge embrioni. El a luat în considerare faptul că viața umană începe în momentul concepției și distrugerea ei, în orice stadiu, reprezintă uciderea unei ființe umane.

Succesul lui, dincolo de controversele despre care puteți citi în articolul de mai jos, datorat utilizării în cursul cercetării a unor celule provenite dintr-un lanț de celule inițiat din rinichii unui copil avortat în 1971, este deosebit de important. El arată că un om de știință poate avea succes și dacă ține cont de criteriul etic, mai ales atunci când este o viață de om în joc.

Shinya Yamanaka a avertizat și asupra modei tratamentelor cu celule stem, în stadiul actual al cercetărilor multe dintre ele nefiind fundamentate și putând fi deosebit de riscante pentru pacienți. Inclusiv cercetările sale reprezintă un început, ele nefiind încă suficiente pentru tratamentul pacienților.

Împreună cu soția, a doua zi după anunțarea primirii Nobelului

A doua zi după aflarea veștii, a susținut o conferință de presă alături de soția sa, Chika, cu care a fost coleg în școala generală și la liceu, în care a mulțumit soției și celor două fete ale lor pentru sprijinul acordat. ”M-a întărit mereu zâmbetul fiicelor mele atunci când mă întorceam acasă”.

Centrul de cercetare în care lucrează, Center for iPS Cell Research and Application al Univesrității Kyoto, este unul mic și cu o finanțare modestă. La început nu era decât el și trei studenți. dar motivația e fost deosebit de importantă.

Lumea apărătorilor vieții copiilor nenăscuți dezbate vestea acordării premiul Nobel pentru celulele stem adulte

de Hilary White  

22 octombrie 2012 (LifeSiteNews.com) – apărătorii vieţii dezbat acordarea premiului Nobel pentru medicină doctorului Shinya Yamanaka, cel care a descoperit celulele stem pluripotente induse (celule iPS), unii dezaprobându-i făţiş munca, iar alţii văzându-o ca pe un factor favorizant dezvoltării tehnologiei medicale etice.

În  2007, Yamanaka, un cercetător al Universităţii din Kyoto, a publicat un studiu în revistele „Nature” şi „Stem Cell”, anunțând că echipa sa de cercetători a creat celule stem asemănătoare celor embrionare din celule epiteliale prelevate de la şoareci. Metoda pe care a dezvoltat-o, folosind o serie de patru gene ca să reprogrameze celulele, a fost aclamată în întreaga lume ca o posibilă soluţie la practica lipsită de etică de a folosi embrioni umani vii ca să se obţină celule stem pluripotente, adică celule care pot fi reprogramate să devină orice tip de ţesut în organism.

Până la această descoperire, lumea ştiinţifică era ferm convinsă în marea ei majoritate că celulele stem adulte prezentau limitări, numai celulele stem provenite din embrioni umani fiind suficient de versatile încât să producă toate tipurile de ţesut necesar în tratamentele medicale.

La auzul anunţului acordării premiului Nobel făcut public de comitetul suedez la data de 8 octombrie, American Life League (Liga Americană pentru Viaţă, ALL) s-a grăbit să conteste acordarea premiului în presă. ONG-ul american pro-viaţă a lăudat virtuţile celulelor stem adulte, dar în acelaşi timp şi-a manifestat îngrijorarea privind sursa care este folosită pentru a produce genele destinate să reprogrameze celulele. Unii dintre contestatari au observat că echipa doctorului Yamanaka a folosit în cercetările ei infama serie celulară HEK 293, care a fost obţinută din celule prelevate din rinichii unui copil avortat în anul 1971.

„În faţa unui subiect de discuţie atât de complicat trebuie să fim vigilenţi” a spus ALL. „Jargonul ştiinţific şi premiile de prestigiu nu vor putea ascunde adevărul. Este un gest criminal şi profund lipsit de etică să încurajăm omorârea de fiinţe omeneşti nenăscute cu scopul de a înlesni cercetarea ştiinţifică.”

Totuşi părerile celor carre promovează viaţa rămân împărţite, iar de vreme ce descoperirea doctorului Yamanaka este revoluţionară în momentul de faţă, este foarte probabil ca părerile să rămână aşa încă mult timp de acum înainte.

În timp ce American Life League condamna descoperirea, E. Christian Brugger, titularul catedrei de Teologie morală a Școlii Teologic „St. John Vianney” din Denver, a scris în revista „National Catholic Register”: „Majoritatea descoperirilor ştiinţifice pot fi folosite spre rău, mai ales când sunt folosite în moduri care vatămă sau distrug viaţa omenească, dar atât timp cât obţinerea de celule stem pluripotente din celule somatice prin procedeul reprogramării nu implică producerea, distrugerea sau experimentarea pe embrioni umani, cercetarea privind celulele iPS îmi pare a fi lipsită de orice controversă morală.”

Doctorul David Prentice, cercetător marcant al Family Research Council  şi fost profesor de ştiinţe ale naturii la Indiana State University, a intervenit să susţină cercetările doctorului Yamanaka, subliniind că cercetarea cu celule stem adult este încă „etalonul aur” în domeniu şi că celule stem adult deja sunt folosite într-o varietate de tratamente medicale.

O serie de bloggeri susţinători ai vieţii l-au criticat pe Yamanaka pentru că a folosit HEK 293, o linie de celule vândută de furnizorii de tehnologii biomedicale şi folosită în mod curent în cercetările din domeniul biotehnologiei. Deşi utilizarea acestor celule este dezaprobată de către majoritatea celor care promovează viaţa ca fiind lipsită de etică, alţii au susţinut că principiul „pactizării de la distanţă cu răul” poate fi aplicat şi folosirii de tratamente şi vaccinuri obţinute din celule HEK 293. În februarie 2009, Robert Vasa, un episcop romano-catolic din Oregon, puternic promotor al vieţii, a declarat că vaccinurile create din  celule HEK 293 pot fi folosite de catolici cu o  intenţie bună, având în vedere distanţa în timp şi spaţiu dintre producerea acestor vaccinuri şi avortarea copilului.

Rebecca Taylor, un expert în biotehnologie moleculară, autorul pro-viaţă al blogului de bioetică „Mary meets Dolly”, a condamnat faptul că doctorul Yamanaka a folosit în cercetările sale celule HEK 293, dar a precizat că „celulele iPS nu sunt imorale în sine”.De asemenea, a mai adăugat că de vreme ce „linii celulare cu origine ilicită au fost folosite în procesul dezvoltării acestei tehnologii (şi, din păcate, încă sunt folosite în multe alte arii de cercetare) ar trebuie să dezaprobăm folosirea acestor linii celulare, iar nu celulele iPS în sine”.

În urmă cu mai mult timp, cercetările doctorului Yamanaka s-au bucurat de o primire călduroasă în comunitatea ştiinţifică ca fiind atât un mare progres ştiinţific cât şi o soluţie la controversa privind celulele stem embrionare. Doctorul Ian Wilmut, expertul care a creat-o pe Dolly, prima oaie clonată, a declarat mass-mediei britanice în anul 2007 că descoperirea doctorului japonez va pune capăt încercărilor de a clona embrioni cu scopul de a obţine celule stem, subiect problematic atât din punct de vedere moral, cât şi practic. Dr. Wilmut a declarat că va renunţa la experimentele cu clone şi se va alătura în schimb muncii doctorului Yamanaka.

La acea dată unii dintre experţii din domeniu susţinători ai vieţii au fost reticenţi în a aproba fără rezerve munca doctorului Yamanaka, motivând că au nevoie să monitorizeze mai mult timp metodele acestuia pentru a fi siguri că nu vor apărea probleme neprevăzute. În 2009, doctorul Dianne Irving, expert în bioetică la Georgetown University, a declarat pentru LifeSiteNews.com: „Dacă se poate demonstra că cercetarea este într-adevăr efectuată cu o înaltă acurateţe şi că nu implică folosirea de DNA embrionar sau de material fetal în orice stadiu s-ar afla, atunci ar trebui să-i acordăm cel puţin o şansă”.

A mai adăugat că este nevoie de o verificare suplimentară a procedurilor folosite pentru a ne asigura că folosirea de celule iPS nu degenerează în crearea de celule stem totipotente, adică acele celule care se pot dezvolta într-un embrion. Doctorul Irving s-a arătat reticentă şi cu privire la folosirea celulelor HEK.

Chiar explicaţiile date de doctorul Yamanaka privind propriile motivaţii au fost echivoce. La vremea când descoperirea sa era tipărită în revistele „Nature” şi „Cell Stem”, Yamanaka îi îndemna pe ceilalţi cercetători să nu renunţe la folosirea de embrioni umani în cercetări. Totuşi, în acelaşi timp, a declarat într-un interviu pentru ziarul „The London Times” că „Nu sunt necesare nici ovule, nici embrioni. Şi nu le-am folosit niciodată în cercetările mele”.

În 2007, într-un interviu pentru „The New York Times” a spus referitor la momentul în care a privit un embrion la microscop într-o clinică de fertilizare:  „Când am văzut embrionul, mi-am dat seama brusc ce mică diferenţă era între acesta şi fetele mele. M-am gândit că nu mai putem să continuăm să distrugem embrioni în cercetările noastre, că trebuie să existe o altă cale”.

În 2006, profesorul Yamanaka a spus că problematica etică l-a motivat să descopere secretul obţinerii de celule stem pluripotente din celule diferenţiate provenite de la un pacient, o metodă care a rezolvat şi problema răspunsului imunitar.

Realizarea sa a fost salutată luna aceasta de către Julian Săvulescu, directorul Centrului Uehiro pentru Etică aplicată a Facultăţii de Filosofie a Universităţii Oxford şi un bioetician utilitarist care a încurajat în mod repetat folosirea de embrioni umani în cercetare. Săvulescu a spus pentru postul naţional de radio din S.U.A. că: „Doctorul Yamanaka a luat în serios neliniştile oamenilor privind moralitatea cercetărilor cu embrioni şi a deviat traiectoria cercetării pe o cale care este acceptabilă pentru toată lumea”.

”El merită nu numai premiul Nobel pentru Medicină, ci și premiul Nobel pentru Etică.”

Surse: LifeSiteNews, Firstpost, Yomiuri

„Marele pericol al Europei şi al României este să-şi piardă sufletul"

Directorul Institutului pentru Studii Globale, din cadrul Universităţii "Babeş-Bolyai" (UBB), profesorul universitar doctor Vasile Boari, a susţinut că în dezbaterea crizei economice se ocoleşte un subiect esenţial: criza spiritului. 

„Eu cred că dacă nu reuşim să dăm Europei un suflet, partida e pierdută. Marele pericol al Europei şi al României este să-şi piardă sufletul. În Constituţia Europei s-a respins ideea creştinătăţii. Astăzi liderii Europei fac gesturi  precum cel al cancelarului german Angela Merkel, care la o întâlnire cu sportivii din Berlin, îi îndeamna să nu se sfiască să-şi declare homosexualitatea, pentru că "suntem o ţară liberă". 

Dostoievski spunea: "Dacă Dumnezeu nu există, atunci nu există virtute şi totul e permis. Am constatat că în studiile legate de criză se dezbate doar în termeni tehnici şi nu se pune şi problema spiritului. Acolo este problema. Dacă nu reuşim să schimbăm valorile, atunci nu vom putea rezolva criza financiară şi economică. Criză are multe feţe, dar cea care dă tonul, este criza morală. Obama recunoştea că lăcomia unora dintre semeni a provocat criza. 

Europa se teme de credinţă. Ne temem să ne afirmăm identitatea creştină - Europa are identitate creştină. Noi vedem chestiunile de suprafaţă. Nu există soluţii salvatoare, nici politicienii şi nici economiştii nu au soluţii, pentru că nu există soluţii exclusiv tehice. Problema este că se ignoră dimensiunea sprituală şi morală. Trebuie să ne asumăm această idee".

Sursă: Ziarul Adevărul

Un ateu L-a găsit pe Dumnezeu în suferinţa cancerului

Aici așezăm povestea unor fapte petrecute cu câțiva ani în urmă, istorisite de Pr. Dimitrie, preotul paroh al bisericii ortodoxe Sfântul Vasile din cartierul Pireu din Atena, capitala Greciei.

„Într-o dimineață după Sfânta Liturghie, un om în vârstă de cincizeci de ani a venit să vorbească cu mine. Nu îl cunoșteam și nici nu-l mai văzusem vreodată în biserica unde slujesc. Mi-a vorbit despre un om în vârstă de patruzeci și doi de ani, ce era internat la spitalul din Pireu, Grecia. Era diagnosticat cu cancer. Boala se răspândise prin tot corpul acestuia și metastazase în creier. După o investigație medicală, doctorii i-au spus că nu pot face nimic pentru a-i salva viața. I s-au prescris doze mari de medicamente însă acestea nu-i îmbunătățeau cu nimic starea. Domnul acesta mi-a spus că pacientul de pe patul spitalului era o rudă apropiată de-a sa. Apoi m-a rugat să merg cât mai curând posibil la spital pentru a-l împărtăși cu Sfintele Taine.

Am mers la spital după cum mi s-a cerut pentru a-mi îndeplini această obligație. De îndată ce am intrat în camera bolnavului, mi-a fost clar faptul că se afla într-o stare foarte gravă. Mi-am dat seama că boala se răspândise în creierul bolnavului și că nu mai avea șanse să supraviețuiască. Zilele lui erau numărate. Pacientul era singur în cameră. Toate celelalte paturi erau goale. La un moment dat, pacientul s-a trezit din inconștiență și a deschis ochii. M-a văzut imediat și cu mare greutate mi-a povestit următoarele:

"Familia mea m-a internat în acest spital acum treizeci și cinci de zile. În rezerva în care am fost repartizat a mai stat cu mine un om în vârstă de optzeci de ani. Acesta era bolnav de cancer osos. Avea dureri insuportabile. În ciuda durerilor sale, se ruga neîncetat: ‘Slavă Ție Dumnezeule, Slavă Ție Dumnezeule’ urmând ca după asta să spună și alte rugăciuni. Eu nu credeam în Dumnezeu și auzeam acestea pentru prima dată în viața mea. Nu călcasem în viața mea într-o biserică. De aceea am devenit așa de speriat când am observat că după ce rostea acele rugăciuni se liniștea și dormea liniștit timp de două trei ore. Însă când se trezea începea din nou să geamă din cauza durerilor insuportabile. Apoi relua rugăciunea și spunea ‘Slavă Ție Dumnezeule!’

Eu sufeream de asemenea din cauza durerilor îngrozitoare dar el, în ciuda durerilor acestora, continua să-l slăvească pe Dumnezeu. Dar eu, în frustrarea provocată de durerile pe care le simțeam, huleam numele lui Hristos și al Sfintei Sale Maici. Bătrânul chiar îi mulțumea lui Dumnezeu pentru faptul că i-a dat cancer. Auzindu-l cum se ruga mereu și fiind în suferință din cauza durerilor ce mă chinuiau, m-am înfuriat pe el. Pe lângă faptul că se ruga neîncetat, el cerea zilnic să primească Sfânta Împărtășanie.

Eu, cel păcătos, îl înjuram mereu și-i spuneam: ‘Taci, mai taci odată! Oare nu vezi că Dumnezeul pe care îl slăvești ne chinuie amarnic cu această boală blestemată? Care Dumnezeu? Nu există Dumnezeu!’ Bătrânul mă asculta în liniște și apoi îmi spunea cu blândețe: ‘El există, copile, Dumnezeu există cu adevărat și El este Tatăl nostru iubitor. Prin boala pe care El ne-a dat-o, noi ne curățim de multele noastre păcate.’ Aceste replici ale bătrânului mă făceau să fiu și mai nervos și am început încă odată să hulesc atât pe Dumnezeu cât și pe demoni. Am început să țip și să zic: ‘Dumnezeu nu există! Eu nu cred că există; nici Dumnezeu, nici Împărăția Sa, și nici în cealaltă lume.’

După acest schimb de replici dintre noi îmi spunea cu blândețe: ‘Așteaptă și vei vedea cu ochii tăi cum este luat din trupul său sufletul unui creștin credincios. Eu sunt păcătos dar Dumnezeu mă va milui prin Harul Său. Ai răbdare, căci ai să vezi și ai să crezi!’ A început să laude neîncetat pe Dumnezeu și pe Sfânta Sa Maică. Spunea o anumită rugăciune închinată Fecioarei Maria care repeta cuvântul ‘Bucură-te (luată din Imnul Acatist) - el cânta -  Născătoare de Dumnezeu, Fecioară și Cuvine-se cu adevărat.’

La un moment dat, s-a oprit din rugăciune și l-am auzit spunând: ‘Bine ai venit, îngere păzitorul meu! Îți mulțumesc pentru că ai venit cu o astfel de petrecere strălucitoare de îngeri să iei sufletul meu.’Într-o stare de șoc, mi-am deschis ochii pentru a vedea înainte-mi oastea cerească. Atunci bătrânul s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci; și-a încrucișat mâinile pe piept și și-a dat ultima suflare. Deodată salonul de spital s-a umplut de o lumină strălucitoare care era mai luminoasă decât zece sori. Eu, necredinciosul, ateul, materialistul, am văzut acest miracol cu ochii mei. Apoi camera s-a umplut de bună-mireasmă. Am fost uluit de ceea ce am văzut pentru că atunci mi-am dat seama că în tot acest timp bătrânul a avut dreptate.

Atunci mi-am chemat părinții și le-am spus tot ceea ce am văzut și am simțit. Mâniindu-mă i-am certat pentru că nu mi-au vorbit niciodată despre existența lui Dumnezeu. Apoi mi-am chemat aproape toți prietenii și rudele și i-am rugat să-mi spună tot ce știau despre credința în Dumnezeu despre care nimeni nu mă mai învățase niciodată. Părinte, acum cred cu adevărat că Dumnezeu există. De aceea te rog să mă spovedești și să mă împărtășești cu Sfintele Taine.”

Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi!

Antonios Tenedios - Mitilene, Grecia

Sursă: Doxologia

Scrisoarea unui prunc nenăscut către mama sa

Sărut mâna, Măicuța mea!

Sunt eu, cel din pântecele tău, care-ți șoptesc la ureche cât sunt de speriat, de trist și de îndurerat pentru că vrei să mă omori, crezând că-ți sunt o povară. Dar tu nu știi cât e de greu să nu-ți aud cântecul de leagăn, să nu mă bucur de mângâierile tale, să nu îți văd chipul tău, măicuță dragă.

Cît aș vrea să mă cuibăresc la pieptul tău izvorâtor de tihnă, liniște, pace și bogată dragoste!

Ce puternici am putea fi împreună și cum am învinge toate necazurile și mai ales ce frumoasă ar fi viața alături de tine!

Aș vrea și eu să mă pot bucura de frumusețea cerului senin, să alerg cu voioșie prin câmpul înflorit, să-ți împletesc mândră cununiță și să tresar nedumerit de ciripitul vesel al vrăbiilor certărețe...

Ți-aș încânta sufletul cu multe ghidușii, iar drăgălășeniile mele ți-ar descreți fruntea în clipele de cumpănă. Te-aș ocroti și m-aș face scut împotriva necazurilor.

Nu gândi că sunt mic și neputincios, pentru că primindu-mă pe mine în viața ta, măicuță bună, pe Pruncul Hristos îl primești.

Tresar de bucurie gândind cum ți-ai rezema capul obosit pe umărul meu și câtă putere ai găsi acolo, cum voi fi reazemul bătrâneților tale.

Măicuță, trebuie să-ți mărturisesc ce frică-mi este la gândul că lama tăioasă mă va sfâșia și mă va transforma în bucățele mici, fără de viață, care vor ajunge la gunoi...

Oare tu nu auzi cum îmi bate inimioara și cum tremur de frică?

Măicuță dragă, aș vrea să mă pot uita în ochii tăi și să te rog să ai milă de mine, să-ți zâmbesc drăgălaș - cum numai eu știu - și să te strâng în brațe și să-ți dau forță și curaj, încredere și convingerea că nu omorându-mă pe mine vei scăpa de necazuri, ci abia atunci vei da de greutăți, pentru că Îl vei mânia pe Bunul Dumnezeu.

Tu știi cât e de greu să suporți o nedreptate: o observație, o mustrare venită din partea cuiva care-ți rănește doar orgoliul.

Imaginează-ți ce înseamnă pentru mine să port povara nedreptății tale, când tu mă dai nu numai morții pământești, care e atât de grea, dar mă lipsești și de lumina lui Hristos.

Mă rog Maicii Domnului să te lumineze și să-ți dea putere, înțelepciune și un pic de dragoste și milă și pentru mine, cel ce sunt trup din trupul tău, suflet din sufletul tău, copilul tău nevinovat. Amin!

Sursă: Catehetica, după cartea ”Avortul și anticoncepționalele”, 

Editura Artemis, 2006.

Sfântul Timotei de la Esfigmenu

Sfântul Timotei a fost un ţăran din satul Kisani, în ţinutul Traciei. Numele său de botez era Triantafilos. Ajungând la vârsta potrivită, s-a însurat, iar după câţiva ani a devenit tată, având două fete.

Familia ducea o viaţă liniştită şi plăcută lui Dumnezeu. Neputând să vadă acest lucru, vrăjmaşul s-a înfuriat şi a făcut tot ce putea ca să strice armonia căsniciei lui Timotei şi a soţiei sale. Astfel, el a aprins pofta unui anume musulman pentru nevasta lui Timotei. Acel musulman, neputându-şi stăpâni patima, a răpit-o cu silnicie. Apoi a izbutit s-o înduplece să se facă musulmană şi a adăugat-o haremului său.

Triantafilos era copleşit de mâhnire de această îndoită nenorocire căzută asupra soţiei sale, care-şi pierduse nu numai căsnicia, ci şi mântuirea, prin păcatul apostaziei. Şi întrucât, sub jugul turcesc, creştinii nu aveau nici un fel de drepturi în astfel de situaţii, el nu avea nici o nădejde să o recapete prin mijloace legale.

Dar dragostea lui pentru ea nu a murit. Astfel că s-a întors către Atotmilostivul Ziditor cu rugăciune stăruitoare, ca să facă cumva spre a întoarce inima soţiei sale la prima ei dragoste. Totodată, temându-se ca fiicele sale să nu păţească şi ele ceva asemănător, le-a trimis să fie crescute de nişte rubedenii.

Între timp, dorinţa lui Timotei ca soţia sa să se întoarcă a crescut. Pe lângă rugăciunea de zi şi noapte pentru ea, el a început să-i trimită şi mesaje tainice prin alţii, cerându-i să se lepede de credinţa musulmană şi arătându-i chinurile veşnice ce îi aşteaptă pe cei ce mor în apostazie.

Cu timpul, rugăciunile lui au fost auzite, căci Tatăl ceresc a aprins în inima ei dorinţa de a se întoarce la felul de viaţă de mai înainte. Acum islamul şi noul ei „soţ” o dezgustau. Venindu-şi în fire, şi-a plâns cu amar păcatele şi a hotărât să ajungă iar liberă.

Ştia că răpitorul ei nu ar lăsa-o să plece cu uşurinţă, aşa că i-a trimis veste lui Triantafilos să se prefacă că primeşte credinţa musulmană şi apoi, prin judecată, să o redobândească de la răpitorul ei. Se părea că nu există altă cale să poată scăpa din harem. Ea i-a mai spus că după ce va scăpa, ar putea să se facă amândoi călugări, spre a se pocăi şi a afla tămăduire păcatelor lor.

Foarte bucuros pentru dorinţa soţiei sale de a se întoarce la Hristos, Timotei a încuviinţat cu plăcere acest plan. El s-a gândit la Sfântul Pavel, care spunea cândva că pentru folosul fraţilor săi iudei ar primi şi a fi anatema de la Hristos (Rom. 9, 3). Deci punându-şi nădejdea în Dumnezeu, s-a dus în faţa judecătorilor turceşti şi le-a vestit dorinţa sa de a se face musulman. A fost îndată primit şi după ce a fost tăiat împrejur (după obiceiul musulman), i s-a dat soţia înapoi.

O vreme ei au încercat să trăiască printre musulmani, ţinând în taină credinţa lor creştinească şi toate rânduielile bisericeşti. Dându-şi seama că turcii erau tot mai bănuitori faţă de ei, au fugit în taină în oraşul Enos. De acolo au plecat la Chidonia, unde Timotei şi-a lăsat soţia într-o mănăstire. Apoi s-a dus în Sfântul Munte Athos.

Acolo a intrat în viaţa monahală în Marea Lavră a Sfântului Atanasie. Pocăindu-se fierbinte de păcatul său de neocolit, s-a osârdit cu vitejie în viaţa monahală. Nu după mult timp, văzând igumenul râvna noului călugăr, 1-a tuns cu numele de Timotei. Apoi Viaţa sa povesteşte: „Primind chipul îngeresc (schima mică), şi-a îndoit nevoinţele, şi se afla precum un înger între fraţii Lavrei, împodobindu-se cu neprihănirea şi adânca smerenie. Şi-a împlinit ascultările date lui cu deosebită dăruire şi a trăit astfel în Lavra şapte ani, întărindu-se tot mai mult cu duhul”.

Apoi s-a aflat între călugării din Sfântul Munte că unul dintre ei, Agatanghel, de la mănăstirea Esfigmenu, luase cununa muceniciei din mâinile turcilor. La fel ca Timotei, Agatanghel se lepădase odinioară de Hristos. Acum, asemeni lui Agatanghel, Timotei începea să simtă că şi el trebuie să dea mărturie lui Hristos în acest chip hotărâtor. Ştia însă că trebuie să ceară sfatul înţelept al bătrânilor, spre a se pregăti cum se cuvine pentru chinurile muceniciei.

Astfel, cu blagoslovenia igumenului său, Timotei s-a mutat la mănăstirea Esfigmenu, spre a fi călăuzit de acelaşi părinte care-l pregătise pe Agatanghel pentru mucenicie. Mergea zilnic la moaştele Noului Mucenic Agatanghel, cerându-i să-l ajute în timpul chinurilor. Apoi Viaţa sa spune: „Cum vom vedea, Sfântul Agatanghel a plecat urechea la rugăciunea lui Timotei, căci inima lui era aşa de înflăcărată de dragostea pentru Domnul nostru Iisus Hristos, încât nu mai putea să îndure şi dorea să sufere cât mai curând pentru dulcele Domn Iisus”. În sfârşit, stareţul i-a dat voie lui Timotei să-şi arate credinţa în Hristos înaintea stăpânirii turceşti din Adrianopole.

Deci a plecat cu bucurie să îmbrăţişeze mucenicia, pe care a şi primit-o din mâinile turcilor în Adrianopole, la 29 octombrie 1820.

Sursă: Blog - Taina Căsătoriei 

The Advocate Magazine, investigație de excepție: Planned Parenthood minte despre siguranța mamei care avortează

O investigație a Live Action a arătat că nici una dintre clinicile de avorturi investigate care în ultimii doi ani au fost nevoite să cheme paramedicii (analogul SMURD în SUA) datorită pericolul morții femeilor care au avortat nu recunoaște că procedura avortului poate să pună în pericol și viața mamei.

Cu două luni în urmă, într-o clinică de avorturi Tonya Reaves a murit după ce, în urma avortului, a avut o hemoragie, iar clinica nu a chemat paramedicii decât după 5 ore pentru a proteja imaginea falsă a ”avortului sigur”. În general clinicile de avorturi nu cheamă paramedicii din teamă de publicitate negativă.

Mărturia unei foste proprietare de clinice de avorturi este revelatoare pentru câte femei mor ori suferă deteriorări grave ale sănătății în urma avorturilor, fără ca medicii avorționiști să facă publice cauzele.

Investigația a fost făcută în contextul susținerii necondiționate a lanțului de clinici Planned Parenthood de către președintele Obama, inclusiv a subvenționării lui cu aproape jumătate de miliard de dolari anual. Subvenția primită de la stat este esențială pentru Planned Parenthood în mărirea numărului de avorturi efectuate, cifra de cca. 340.000 de avorturi din ultimul an fiind cel mai mare număr din ultimii 10 ani și rezultatul creșterii anuale a numărului de avorturi odată cu creșterea subvenției de la stat. Graficul de mai jos arată creșterea direct proporțională a numărului de avorturi odată cu mărire subvenției.

O asemănare cu organizațiile care promovează avortul în România o reprezintă faptul că Planned Parenthood se opune oricărei legi care ar putea conduce către o micșorare a numărului de avorturi, opoziție care frizează absurdul. De exemplu, s-a opus proiectului de lege care prevedea prezența permanentă a unui doctor în clinicile de avort în perioada în care se fac avorturi, cât și unui proiect de lege care prevedea lărgirea holurilor clinicilor astfel încât să poată trece o targă.

Dar din ce în ce mai mulți oameni realizează că avortul nu este nimic altceva decât luarea vieții unui copil fără apărare, prezentată publicitar ca drept al femeii. Femeie care poate și ea muri odată cu avortul, poate rămâne infertilă, poate avea profunde traume psihice. Dar pentru că toate acestea se întâmplă după decizia de avort, organizațiile care susțin avortul vor să le ascundă celor care nu le cunosc din propria experiență. Și pentru aceasta mint. Așa ajung să acopere traficul de persoane, avortul pe baza sexului sau a rasei, abuzul minorilor fără nici un scrupul.

Prelucrare după Live Action, LifeSiteNews

*

Live action advocate undercover video investigation documents Planned Parenthood lying to the public about 911 medical emergencies; botched abortions

Lila Rose: "As President Obama campaigns for women voters, one of his top donors and champions, Planned Parenthood, is deceiving millions of American women about the services they provide, their history of abuse cover up, their radical abortion agenda, and just this past July, their unsafe and abusive practices that led to the death of Tonya Reaves, a 24-year-old Chicago woman."

Washington, DC -- A new Live Action Advocate undercover investigation catches Planned Parenthood, the nation's biggest abortion business, lying about recent medical emergencies at its abortion clinics and claiming no women have been hurt there.

The Live Action Advocate video released today also reminds the public about the close political ties between President Obama and Planned Parenthood, which receives almost half a billion dollars a year in government money. Just last week, the Obama campaign released a video aimed at women voters featuring Planned Parenthood President Cecile Richards.

As President Obama campaigns for women voters, one of his top donors and champions, Planned Parenthood, is deceiving millions of American women about the services they provide, their history of abuse cover up, their radical abortion agenda, and just this past July, their unsafe and abusive practices that led to the death of Tonya Reaves, a 24-year-old Chicago woman."

Live Action investigators called Planned Parenthood abortion clinics with recent cases of medical emergencies and botched abortions in 7 different states asking if Planned Parenthood's abortion practice was safe and if women had ever been hurt at the clinics. Not a single Planned Parenthood abortion clinic acknowledged the recent injuries of women.

When a caller asks Planned Parenthood's Birmingham, AL, abortion clinic if when women get abortions at the clinic, "They're not in danger, they don't get, like, injured?" Planned Parenthood responds, "No ma'am, we don't have any type of procedure where a woman would receive an injury." While the Birmingham Planned Parenthood clinic botched a woman's abortion in 2010 while it was on probation from the Alabama Department of Health.

"Our investigation exposes not only how unsafe Planned Parenthood clinics can be for women, but also how dishonest and untrustworthy Planned Parenthood is to the very women it claims to defend," says Rose. "How shameful that two months after their clinic botched an abortion that took the life of 24-year old Tonya Reaves and her pre-born baby, Planned Parenthood lies to the public and pretends nothing happened. When it comes to the lethal dangers of its billion-dollar abortion business, no lie is too audacious for Planned Parenthood."

"Planned Parenthood continues to engage practices that hurt women and young girls, all while billing themselves as the guardians of women's health," says Rose. "Our investigation proves that Planned Parenthood has little regard for the safety concerns of its 'patients' and continues to lie and mislead the public about the dangers of abortion."

Live Action has exposed numerous and ongoing illegal, unethical and abusive activities by Planned Parenthood, including aiding and abetting child sex trafficking, sex- and race-based abortion, and covering up the sexual abuse of underage girls. Planned Parenthood received close to half a billion dollars in taxpayer money and performed over 329,000 abortions in the last reported year.

Live Action Advocate is a 501c4 dedicated to advocacy for the most defenseless, especially those who become the victims of abortion and other human rights abuses. To make a donation or for more information, go to www.liveactionadvocate.org

For further information, please contact Peter Robbio or Kelley Hudak (703) 683-5004 x116 or (703) 683-5004 x125.

Cuvinte pentru tineri (XIII) - Părintele Damaschin Grigoriatul: Este nevoie ca tinerii să dobândească o viziune ortodoxă asupra lumii

Cum ar trebui tinerii creştini ortodocşi de astăzi să se lupte cu patimile?

Sfântul Theofan Zăvorâtul, marele duhovnic rus din veacul al 19-lea, spunea că patimile încep de obicei printr-un gând. Aşadar, dacă tai gândul, ai tăiat totul. Patimile nu încep de la sine, ci se dezvoltă dintr-un gând: începi să cugeţi la ceva păcătos, de care te simţi atras. Însă în loc să laşi acest gând să continue, în loc să te îndulceşti de el, leapădă-l de la început, de îndată ce-ai recunoscut în el păcatul. Dacă îndepărtezi gândul pătimaş, îndepărtezi şi imboldul de a păcătui. Acel imbold, acea patimă poate veni de la firea omenească căzută sau de la diavolul, şi mai mult ca sigur că se va întoarce, aşa că trebuie să fii pregătit s-o îndepărtezi de fiecare dată când se iveşte. Pentru aceasta, e nevoie de voinţă, trebuie să vrei. Omul trebuie să se hotărască: „Nu voi mai face acest păcat” şi atunci va avea parte de ajutorul lui Dumnezeu, deoarece calea mântuirii, în viaţa duhovnicească, este o sinergie, o împreună-lucrare între harul lui Dumnezeu şi voia liberă a omului. Noi nu credem că există ori har, ori liber-arbitru, ci amândouă, împreună: harul şi voia liberă.

Trebuie să vrem părăsirea păcatului, iar dumnezeiescul har ne vine în ajutor. Harul lui Dumnezeu ne ajută chiar şi la luarea hotărârii, iar, după ce-am făcut-o, harul ne ajută să înfăptuim acea hotărâre. Aşadar, mai întâi de toate, să ne hotărâm: „Nu voi mai păcătui niciodată!”, şi să cerem pentru aceasta ajutor de la Dumnezeu. Apoi, când vor apărea ispitele, de îndată ce vom recunoaşte gândurile sau imboldurile păcătoase, să le respingem. Aceasta se poate face prin rugăciune: putem rosti rugăciunea lui Iisus sau putem spune pur şi simplu „Doamne, miluieşte-mă!”; uneori, putem doar să ne ridicăm mintea către Dumnezeu şi să îndepărtăm gândul cu conştiinţa că e păcătos şi că nu vrem să ne îndulcim de el.

Care credeţi că sunt cele mai importante probleme cu care se confruntă astăzi creştinii ortodocşi?

Una din cele mai însemnate probleme este, cred, ceea ce părintele Serafim Rose numea nihilism, adică părăsirea credinţei într-un Adevăr absolut, a credinţei în ceva pe deplin adevărat sau pe deplin fals. În societatea contemporană nu mai există aşa ceva; se crede într-un adevăr relativ, că un lucru reprezintă pentru mine adevărul deoarece aşa cred eu, dar altcineva deţine un adevăr diferit. Acest nihilism este un curent subteran al vremurilor noastre, cu care ne confruntăm mereu în societatea noastră secularizată.

Părintele Serafim spunea că reversul medaliei nihilismului este hiliasmul, adică credinţa că se poate face Raiul pe pământ. Deoarece omul modern şi-a pierdut credinţa în Împărăţia Cerurilor, în Judecata de Apoi şi în Înviere, el încearcă să dea naştere unei utopii pe pământ. Cu alte cuvinte, pentru că societatea modernă secularizată nu mai crede în Adevăr, în Dumnezeul creştin şi în Împărăţia Cerurilor, caută să-şi făurească astăzi, de una singură, o utopie.

Acestea sunt curentele subterane ale societăţii noastre, care iau însă multe forme şi ne bombardează ideatic în feluri de care uneori nici nu ne dăm seama. Ni se spune că Ortodoxia nu este adevărul; că e, poate, doar o convingere personală, dar nu-i un adevăr absolut – şi astfel se creează premizele ca credinţa noastră să poată fi subminată în mod subtil de aceste influenţe.

Un aspect, o latură a acestora este credinţa în evoluţie: n-am fi fost făcuţi nemijlocit de Dumnezeu, aşa cum zice Scriptura şi cum zic Sfinţii Părinţi, ci am evoluat treptat, de-a lungul a milioane de ani. Teoria evoluţionistă asupra vieţii este o încercare de a explica cum au apărut toate fără Dumnezeu.

Aceste idei au plecat iniţial de la oameni care nu credeau în Dumnezeu, nu credeau în concepţia creştină a vieţii, şi care au încercat să găsească o explicaţie naturalistă şi materialistă pentru toate. Iar tinerilor de astăzi li se prezintă doar concepţia lor, ca fiind una ştiinţifică. Ei bine, nu e cu adevărat ştiinţifică, şi există o sumedenie de dovezi convingătoare împotriva ei, mai ales din domeniul geneticii şi al biochimiei. Oamenilor li se spune: „Aşa zice ştiinţa!” şi, prin aceasta, li se predă o filosofie, o credinţă în naturalism (adică că cauzele materiale pot explica orice), născută din ateism sau agnosticism.

Unii creştini încearcă să facă compatibilă Ortodoxia cu evoluţionismul sau creştinismul cu evoluţionismul, zicând că pot fi îngemănate. Dar, de fapt, nu poţi, deoarece, aşa cum ziceam, această filosofie evoluţionistă a fost plăsmuită de nişte oameni care au dorit să explice toate fără Dumnezeu. Potrivit evoluţionismului, omul a apărut prin moarte, prin selecţie naturală, pe măsură ce organismele mai adaptate au supravieţuit, iar cele mai puţin adaptate au pierit. Moartea este cea care a creat, a produs „organismele superioare”, inclusiv omul. Aşa spune Charles Darwin, în concluzia cărţii sale „Originea speciilor”. Acest lucru este tocmai opusul viziunii creştine, deoarece înţelegerea creştină este că, înainte de căderea omului, moartea n-a existat.

Când omul a păcătuit, atunci s-a ivit moartea în lume. Sfântul Pavel zice foarte limpede acest lucru. Moartea a apărut în lume prin păcat: şi moartea trupească, şi moartea duhovnicească. Apoi a venit Hristos, Dumnezeu-Omul. El, fiind singur fără de păcat, a luat asupra Sa cea mai de pe urmă consecinţă fizică a păcatului, adică moartea, pentru a birui toate urmările duhovniceşti şi trupeşti ale morţii, prin mântuitoarea Sa moarte şi înviere. Doar dacă înţelegi că moartea este urmarea păcatului poţi înţelege cu adevărat pentru ce a murit Hristos pe cruce şi l-a izbăvit pe om de păcat.

Aşa că doctrina modernă a evoluţiei subminează întreaga înţelegere ortodoxă a Facerii, felul în care s-a săvârşit aceasta, precum şi învăţătura ortodoxă a răscumpărării, despre cum ne-a răscumpărat Hristos pe cruce. Această doctrină a evoluţiei este un aspect cheie al necredinţei contemporane, cu care se confruntă creştinii vremurilor noastre.

Creştinii se mai confruntă tot timpul şi cu ideea că Scriptura nu este cu adevărat istorică, că Vechiul Testament, ba chiar şi Noul Testament nu conţin relatări istorice. Această provocare împotriva credinţei noastre vine tot din necredinţa societăţii moderne secularizate şi este înfăţişată ca un lucru cert şi dovedit. Dar, iarăşi, lucrurile nu stau de fapt aşa! E vorba doar de nişte presupuneri şubrede, plecate de la concepţia greşită că Sfintele Scripturi nu sunt rodul dumnezeieştii descoperiri şi insuflări.

Aşa că noi, dreptslăvitorii creştini, trebuie să ne ţinem cu tărie de credinţa noastră şi să înţelegem că aceste filosofii, aceste concepte ce ne sunt înfăţişate, care pun sub semnul întrebării credinţa ortodoxă, nu sunt deloc obiective. Ele provin de la nişte oameni puţin credincioşi sau chiar atei – ori, aşa cum zicea părintele Serafim Rose, nihilişti, adică care nu cred într-un Adevăr absolut. Trebuie să ne dăm seama de acest curent subteran din societatea noastră: concepţia că nu există un Adevăr absolut. Trebuie să fim conştienţi de nihilismul existent în vremurile noastre, pentru a ne păzi de el şi, aşa cum zicea tot părintele Serafim, „trebuie să realizăm că o parte din el e deja în noi”. Nu mai suntem ca românii din secolul al 8-lea, suntem alt fel de oameni, deoarece, chiar fără s-o ştim, am fost bombardaţi neîncetat de necredinţa care caută să ne erodeze credinţa. Trebuie să stăm pururea neclintiţi în credinţa noastră creştină ortodoxă.

Autor interviu: Raluca TĂNĂSEANU, traducere din engleză: Radu HAGIU; Articol apărut în: Presa Ortodoxă, nr. 4/2009

Sursă: Război întru Cuvânt