În India, practica avortului în funcție de sex a fost inițiată de Statele Unite

de Kirsten Andersen, 13 septembrie 2013

În India, creşterea dezechilibrului între sexe, cauzat de avorturile selective, își are rădăcinile în eforturile americane de control a populației, au declarat experții, în cadrul unei comisii a Congresului american.

Audierea, intitulată „Fetele dispărute ale Indiei”, a fost organizată de republicanul Chris Smith, un congresman cu convingeri pro-viață și adversar înfocat al avorturilor selective.

congresmanul Chris Smith

 „Avortul selectiv nu este un accident, ci reprezintă o politică violentă, vicioasă şi premeditată, ce este impusă lumii de către mişcarea pro-avort de control a populaţiei”, a declarat congresmenul Smith. „Avortul selectiv este crud şi discriminatoriu. Este o violenţă împotriva femeilor.”

Congresmenul Smith a spus că a vrut să se asigure că agenţiile de dezvoltare cu sediul în America nu susţin în prezent controlul coercitiv al populaţiei.

„Legiuitorii din India, SUA şi din întreaga lume trebuie să apere femeile de acest atac vicios”, a spus acesta.

De-a lungul istoriei, cultura indiană a favorizat băieţii din cauza zestrei uriaşe pe care părinţii trebuie să o plătească pentru ca fetele lor să se poată mărita. Atunci când Consiliul populaţiei din Statele Unite a introdus în anii '70 tehnologia de identificare prenatală a sexului şi a sugerat avortarea fetele nedorite, milioane de astfel de proceduri au fost efectuate.

Matthew Connelly, profesor de istorie la Columbia University din New York, a spus oamenilor legii că: „Specialiştii în dezvoltare au fost primii care au promovat avortul selectiv drept o posibilă soluţie la ceea ce ei au văzut a fi o explozie demografică.”

De fapt, cel care le-a cerut biologilor să găsească o modalitate de a determina sexul unui copil nenăscut a fost Steven Polgar, liderul departamentului de cercetare al Planned Parenthood din anii 1960.

„Aflaţi la apogeul puterii şi influenţei lor, americanii care au contribuit cu cei mai mulţi bani la programele de control a populaţiei din întreaga lume - toţi aceştia fiind bărbaţi - au privit controlul populaţiei drept o prioritate absolută şi nu au acordat nicio atenţie consecinţelor reducerii numărului de femei”, a declarat Connelly.

El a mărturisit că doi lideri ai Consiliului Populaţiei – preşedintele de atunci, Bernard Bereslon şi Sheldon Segal, cel care a condus divizia biomedicală – au promovat avortul selectiv. Segal i-a învăţat pe medicii indieni cum să determine sexul unui făt, iniţiind astfel o eră a avortului selectiv în cadrul subcontinentului.

Dar încercările lor de control a populaţiei nu s-au limitat la avort.

„În India, Pakistan, Bangladesh şi Indonezia, donatorii occidentali au sprijinit financiar sterilizarea oamenilor, iar consultanţii occidentali i-au ameninţat pe cei care refuzau, cu privarea de îngrijiri medicale şi de educaţie”, a mărturisit Connelly. „În 1975, când Indira Gandhi a delarat stare de urgenţă şi a folosit poliţia şi armata pentru a duce oamenii în taberele de sterilizare, donatorii străini şi-au sporit de fapt sprijinul.”

Connely a declarat că, de vreme ce Statele Unite au creat problema avortului selectiv în India, acestea trebuie să facă tot ce pot pentru a remedia această situaţie.

„Tocmai datorită rolului important pe care Statele Unite l-au avut în susţinerea programelor de control a populaţiei la nivel mondial, nu putem pretinde că nu avem nicio responsabilitate pentru aceste consecinţe”, a spus Connelly.

La audierea de marţi, republicanul Smith a remarcat problemele culturale pe termen lung cauzate de genicid. „Avortul selectiv şi infanticidul feminin au dus la raporturi dezechilibrate ale sexelor. În unele părţi ale Indiei, de exemplu, la 100 de fete se nasc 126 băieţi”, a spus el. „Aceasta duce la o penurie de femei, fapt ce conduce apoi la traficul de persoane, vândutul mireselor şi prostituţie.”

Cercetătorul Sabu George, membru al Campaniei Împotriva DiscriminăriiSexuale din India, le-a spus legiuitorilor în cadrul audierii că mai mult de 6 milioane de fetiţe au fost avortate în doar ultimii 10 ani, şi că, deşi au fost adoptate legi care interzic avortul selectiv, acestea sunt rareori puse în vigoare. Drept consecinţă, raportul fetelor faţă de băieţi a scăzut în modconstant de la 934 de fete la 1000 de băieţi în 1991, la 927 la 1000 în 2001, pentru ca în 2011 să se ajungă la doar 914 fete la 1000 de băieţi. Cât despre recensământul din 2011, India avea cu 37 de milioane mai mulţi bărbaţi decât femei. Mulţi experţi spun că acesta este cel mai important factor care a dus la creşterea ratei criminalităţii în ţară, în special violenţe şi/sau crime sexuale împotriva femeilor.

„Instabilitatea internă este sporită în ţările care afişează o inegalitate de gen exagerată, ceea ce duce la o estimare alterată a securităţii statului”, au scris Valerie M. Hudson şi Andrea den Boer, autoarele studiului „Un surplus de bărbaţi, un deficit de pace”.

„Cu siguranţă numărul crimelor violente împotriva femeilor creşte direct proporţional cu creşterea deficitului de femei”, a spus Hudson pentru The New York Times. „Acest lucru va limita şansele de viaţă ale femeilor până în viitorul îndepărtat”.

Jill McElya, avocat al drepturilor omului, a spus comisiei că cel mai bun mod prin care Congresul poate lupta împotriva traficului de fiinţe umane este să se adreseze cauzei principale. Ea a declarat că de vreme ce Departamentul de Stat al SUA cere naţiunilor care beneficiează de ajutor financiar să raporteze despre traficul de fiinţe umane, tot aşa ar trebui să le ceară să raporteze şi despre ce măsuri iau pentru protejarea fetiţelor nenăscute încă.

„Li se poate permite oare acestor ţări cărora li se cere să se asigure că fetele lor nu sunt traficate, să admită uciderea lor în mod sistematic fără repercusiuni? Nu”, a spus McElya.

„Aducând lumină asupra a ceea ce se întâmplă în India, sperăm să ne îndreptăm către o lume unde fiecare femeie este cinstită şi respectată datorită demnităţii ei intrinseci şi unde fiecare copil este binevenit indiferent de sex”, a spus congresmen-ul Smith.

Republicanul din New Jersey a încercat de o lungă perioadă de timp să-şi avetizeze colegii legislatori asupra problemei globale a genicidului.

În luna aprilie, Smith a găzduit în Congres proiecţia documentarului „Este o fată!” pentru sensibilizarea asupra problemei genicidului, spunându-le colegilor săi: „ Cuvintele: „este fată” sunt cele mai mortale cuvinte din lume.”

„Conform unei estimări a ONU, până la 200 de milioane de femei lipsesc astăzi în întreaga lume datorită genicidelor, avorturilor selective, abandonurilor sau neglijenţelor fatale asupra fetiţelor, şi asta doar pentru că sunt de sex feminin", a spus el.

Sursă: LifeSiteNews

Traducere: Flavia-Maria Hemcinschi

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com  

Documentarul „Este o fată!”, despre genocidul modern împotriva femeilor, va fi prezentat în premieră în România

Pro-vita București , Studenți pentru Viață și Epoch Times România vă invită la premiera filmului documentar

„IT’S A GIRL!” – „E O FATĂ!”

Un film despre cele mai periculoase trei cuvinte din lume

Sâmbătă, 2 noiembrie, de la ora 19.00, la Caffe Cinema 3D (sala mică a Cinema Patria – Bd. Magheru 12-14)

După film – sesiune de întrebări și răspunsuri. Filmul este subtitrat în limba română. Website-ul filmului și trailer: www.itsagirlmovie.com. Intrarea este liberă.

Atenție: Proiecția este un eveniment privat. Accesul se face doar pe bază de invitație, în limita locurilor disponibile.

Vă rugăm confirmați prezența și numărul de persoane până duminică, 27 octombrie 2013 la email provitabucuresti@yahoo.com sau tel. 0728 673 673.

SINOPSIS

„Să crești o fiică e ca și cum ai uda copacul vecinului.” (proverb indian)

În prezent, în India, China și în multe alte părți ale lumii, fetele sunt ucise, avortate sau abandonate pentru simplul motiv că sunt fete.

Organizația Națiunilor Unite estimează că astăzi, în lume, au dispărut mai mult de 200 de milioane de fete, din cauza așa-numitului „genicid”. Cele care supraviețuiesc copilăriei sunt adesea neglijate, iar multe ajung să se confrunte cu o violență extremă și chiar îşi găsesc moartea de mâinile soţilor sau ale altor membri ai familiei.

Războiul împotriva fetelor îşi are rădăcinile în tradiții vechi de secole și este susținut de dinamici culturale adânc înrădăcinate, care, în combinație cu acțiuni guvernamentale precum politica demografică din China „O familie, un copil”, accelerează eliminarea fetelor.

Filmat în India și China, documentarul „Este o fată!”, dezvăluie această problemă. Se pune întrebarea de ce toate aceste lucruri se întâmplă și de ce se face atât de puțin pentru salvarea victimelor. Filmul prezintă poveștile unor fete abandonate și traficate, ale unor femei ce suferă violențe din cauza zestrei, ale mamelor curajoase care luptă pentru salvarea vieții fiicelor lor și ale altor mame, care ar fi gata să ucidă pentru un fiu. Experți mondiali și activiști locali aşează datele în context și propun diferite căi spre schimbare, deplângând lipsa acțiunilor cu adevărat eficiente împotriva acestei nedreptăți.

Despre organizatori

Filiala din Bucureşti a Asociaţiei „Pro-Vita pentru născuţi şi nenăscuţi” este o organizaţie civică independentă şi nepartinică, al cărei scop este afirmarea valorilor vieţii persoanei umane încă de la concepere, ale familiei şi ale vocaţiei parentale.

„Studenți pentru Viață” este o organizație studențească ale căreia preocupări sunt sprijinul oferit tinerelor însărcinate şi grija pentru viaţă.

Epoch Times este o prestigioasă rețea internațională de presă, cu sediul principal la New York și cu o rețea de publicații și reporteri locali răspândită pe o mare parte a globului.

Sursă: Cultura vieţii

O mamă chinezoaică a fost forţată să avorteze la 9 luni - copilul născut viu i-a murit în braţe

Youshan Borough, Provincia Guandong, China, 29 august 2013: O femeie care era însărcinată în nouă luni spune că a fost forţată să avorteze ca urmare a politicii Chinei de a nu avea mai mult de un copil.

Lili Zenga a povestit, într-un articol postat pe forumul clubului Tianya, cum copilul său s-a născut viu şi i-a murit în braţe. Ea spune că înainte de termen cu două zile, în ianuarie 2011, „şapte oficiali din cadrul Biroului de Planificare Familială m-au ţinut jos şi au forţat avortul copilului meu printr-o injecţie, deoarece nu aveam permis de naştere.”

Ea spune că după injecţie a fost lăsată singură şi s-a simţit „ca un porc aşteptând să fie măcelărit”:

„În acea noapte am dat naştere unui copil care era în viaţă, respira. Am cerut ajutor dar nimeni nu mi-a răspuns”, spune ea. „Am leşinat deoarece eram extenuată de durere. Ziua următoare, când m-am trezit, copilul meu murise. Cu durere mi-am ţinut copilul în braţe până când corpul său a înţepenit.”

Declaraţia doamnei Zeng despre avortul suferit a fost descoperită şi tradusă în engleză de grupul pentru drepturile omului Women’s Rights Without Frontiers şi nu a fost verificată independent. Cu toate acestea, este doar cea mai recentă dintr-o serie de astfel de declaraţii a unor avorturi brutale şi sterilizări forţate ce au loc în China.

În ciuda declaraţiilor guvernului chinez că avortul forţat este ilegal, grupurile pentru drepturile omului, ce cunosc situaţia actuală, spun că avorturile şi sterilizările forţate au devenit o rutină, fiind efectuate de oficiali ai planificării familiale, care sunt sub presiune să îşi atingă norma.

Potrivit doamnei Zeng, după cereri repetate adresate Biroului de Planificare Familială pentru a primi explicaţii, a primit un răspuns lung din partea unui oficial, în care i se spunea că a fost forţată să avorteze la cererea primei soţii a fostului său soţ, cu care acesta are un copil.

Fostul său soţ (presupunând că îi era soţ la acel moment) a semnat consimţământul pentru avortul forţat.

Doamna Zeng a citat o scrisoare pe care ea spune că a primit-o de la un oficial al Biroului de Planificare Familială: „Lili Zeng, nu am nimic cu tine”, scrie oficialul. „Sunt doar un executor al politicii. Dacă nu aş fi fost directorul Planificării Familiale, ar fi fost altcineva care ar fi rezolvat situaţia în acelaşi mod, iar soarta ta ar fi fost aceeaşi. Dacă vrei să învinovăţeşti pe cineva, te rog învinovăţeşte politica unui singur copil sau pe soţul tău.”

Doamna Zeng spune că a încercat să se sinucidă de trei ori de la avort.

Deşi avortul forţat a avut loc în 2011, doamna Zeng a rupt tăcerea într-o încercare de a face dreptate.

„Ni se rupe inima pentru doamna Zeng”, spune Reggie Littlejohn, preşedintele Women’s Rights Without Frontiers, într-o declaraţie de presă. „Experienţa sa ne-a demonstrat într-un mod dramatic legătura dintre avortul forţat şi rata astronomică a sinuciderilor în rândul femeilor din China.”

Littlejohn a spus că mărturisirea arată cum copiii pot fi născuţi vii în timpul unui avort şi lăsaţi să moară şi că în China „o femeie poate fi forţată să avorteze la nouă luni de sarcină doar cu consimţământul presupusului său soţ.”

„În sfârşit, experienţa doamnei Zeng ne arată cum – chiar şi atunci când o femeie este însărcinată cu primul său copil – dacă este al doilea copil al soţului său, ea poate fi forţată să avorteze”, a adăugat ea.

„Dezaprobam cu tărie avortul forţat sub politica singurului copil din China şi cerem guvernului chinez să oprească aceste atrocităţi imediat”, spune Littlejohn.

Sursă: LifeSiteNews

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com 

 

Pornografia ar putea fi interzisă în Islanda

Octavian Palade

Pornografia ar putea fi complet interzisă în Islanda ca urmare a unei propuneri a ministrului de Interne Ögmundur Jónasson. Islandezii se tem că pornografia ar putea avea efecte traumatizante asupra copiilor, scriu jurnaliştii de la Daily Mail.

Ministrul de Interne islandez Ögmundur Jónasson a creat echipe speciale, însărcinate cu găsirea unei modalităţi de a bloca accesul tinerilor la site-uri cu conţinut explicit. Printre metodele luate în considerare până acum se află blocarea accesului către adresele IP ale site-urilor pornografice şi ilegalizarea folosirii cardurilor de credit islandeze pentru a accesa astfel de conţinut.

În Islanda există deja o lege care interzice tipărirea şi distribuţia materialelor pornografice, însă, până acum, vizionarea site-urilor pentru adulţi era legală.

În urmă cu doi ani, Parlamentul Islandei, condus de primul ministru Jóhanna Sigurðardóttir, a scos din legalitate existenţa cluburilor de striptease pe motivul că acestea încălcau drepturile civile ale femeilor care lucrau în astfel de localuri. Un alt motiv al acestei decizii a fost că astfel de localuri sunt dăunătoare societăţii.

Femeile şi copiii, victime ale pornografiei

Argumentul că pornografia încalcă drepturile civile ale femeilor care apar în astfel de conţinut dar şi a copiilor care sunt expuşi la el reprezintă fundamentul pe care a fost gândită propunerea lui Ögmundur Jónasson.

Un semnal de alarmă în privinţa efectelor dăunătoare ale pornografiei a fost dat în 2010, când guvernul islandez a declanşat o anchetă privind gestionarea de către justiţie a cazurilor de viol. Cu această ocazie s-a făcut şi un studiu care viza pornografia a cărui concluzie a fost că natura violentă a materialelor disponibile pe Internet era responsabilă pentru creşterea numărului de agresiuni sexuale.

Studiul a mai demonstrat şi că persoanele expuse la pornografie violentă de la vârste fragede sufereau de traume similare persoanelor care au fost abuzate în copilărie. Astfel, persoanele respective deveneau din ce în ce mai izolate şi începeau să pună în practică lucrurile văzute în filme pe membrii mai tineri ai familiei sau pe alţi copii.

Ögmundur Jónasson susţine că siguranţa copiilor trebuie să fie “prioritară” şi că interzicerea pornografiei nu reprezintă cenzură.

Consilierul ministului de Interne Halla Gunnarsdóttir a declarat că experţi în educaţie, oameni de lege precum şi persoane din alte instituţii susţin luarea unei măsuri în această privinţă. Ea crede că propunerea are mari şanse de a deveni lege: “Deocamdată căutam cea mai bună metodă tehnică pentru a reuşi ce ne-am propus. Însă dacă putem trimite un om pe Lună, sigur ne descurcăm şi cu pornografia pe Internet”, a spus ea, completând că “această mişcare nu este una anti-sex. Este una anti-violenţă, deoarece copii mici vizionează astfel de materiale şi pun lucrurile văzute în practică”.

Domnişoara Gunnarsdóttir a mai declarat că părinţii nu sunt singurii responsabili de faptul că tinerii vizionează conţinut sexual, deoarece copii nu mai accesează Internetul numai prin computerele de acasă, ci şi prin smartphone-uri şi tablete.

O abordare inedită pentru un stat democratic

Islanda este cea mai veche democraţie parlamentară din lume şi are o populaţie de 319.000 de locuitori. Faptul că ţara este relativ izolată de restul continentului ar putea să faciliteze implementarea măsurilor.

Cu toate că pornografia este interzisă în multe ţări asiatice, Islanda este prima democraţie occidentală care doreşte implementarea unei astfel de măsuri.

Profesorul Gail Dines, o autoritate recunoscută la nivel mondial când vine vorba de problema pornografiei, spune că “Islanda are o atitudine foarte progresivă nemaiîntâlnită în alte ţări democratice”.

“Islanda priveşte pornografia dintr-un unghi diferit – cel al răului pe care îl cauzează femeilor care apar în astfel de materiale şi ale căror drepturi civile sunt încălcate. De asemenea, se mai pune problema copiilor a căror sexualitate este deturnată la vârste fragede de către imaginile cu conţinut sexual violent”, a mai declarat profesorul.

Sursă: Ziarul Adevărul

„Marele pericol al Europei şi al României este să-şi piardă sufletul"

Directorul Institutului pentru Studii Globale, din cadrul Universităţii "Babeş-Bolyai" (UBB), profesorul universitar doctor Vasile Boari, a susţinut că în dezbaterea crizei economice se ocoleşte un subiect esenţial: criza spiritului. 

„Eu cred că dacă nu reuşim să dăm Europei un suflet, partida e pierdută. Marele pericol al Europei şi al României este să-şi piardă sufletul. În Constituţia Europei s-a respins ideea creştinătăţii. Astăzi liderii Europei fac gesturi  precum cel al cancelarului german Angela Merkel, care la o întâlnire cu sportivii din Berlin, îi îndeamna să nu se sfiască să-şi declare homosexualitatea, pentru că "suntem o ţară liberă". 

Dostoievski spunea: "Dacă Dumnezeu nu există, atunci nu există virtute şi totul e permis. Am constatat că în studiile legate de criză se dezbate doar în termeni tehnici şi nu se pune şi problema spiritului. Acolo este problema. Dacă nu reuşim să schimbăm valorile, atunci nu vom putea rezolva criza financiară şi economică. Criză are multe feţe, dar cea care dă tonul, este criza morală. Obama recunoştea că lăcomia unora dintre semeni a provocat criza. 

Europa se teme de credinţă. Ne temem să ne afirmăm identitatea creştină - Europa are identitate creştină. Noi vedem chestiunile de suprafaţă. Nu există soluţii salvatoare, nici politicienii şi nici economiştii nu au soluţii, pentru că nu există soluţii exclusiv tehice. Problema este că se ignoră dimensiunea sprituală şi morală. Trebuie să ne asumăm această idee".

Sursă: Ziarul Adevărul

Petre Ţuţea: "Mai multe adevăruri înseamnă niciun adevăr. Adevărul nu poate fi decât unic"

Omul nu are decât un singur adevăr: Dumnezeu! Adică, pardon, două adevăruri: Dumnezeu şi el. Adevărul care nu este revelat e fructul unei căutări, e un trouvaille, o găselniţă. Toate găselniţele noastre, nu sunt de fapt adevăruri. Dacă n-ai conştiinţa existenţei metafizice, bătrâneţea e o ofensă.

Omul nu se poate autodefini. El se defineşte prin semeni. Constatăm actul individualităţii, dar nu ne dăm seama individual de incapacitatea autodefinirii.

Când Charles Maurras a spus  "la politique d’abord" ("politică mai întâi"), a spus un mare adevăr. Fără politică suntem pierduţi. Adică ne împungem ca berbecii unii pe alţii. Un mare om politic e un om care are har. El face posibilă existenţa comună a oamenilor împreună, prin spiritul lui de organizator şi legiuitor. Cred că şi dumneavoastră înţelegeţi lucrul ăsta ca şi mine: omul n-a descoperit niciun adevăr. Fiindcă ”mai multe adevăruri, înseamnă niciun adevăr”. Adevărul nu poate fi decât unic. Dumnezeu poate fi adevărul unic, dar nu credem toţi în El. Eu sunt ros de îndoială. Această dramă subiectivă o trăieşte toată lumea. Nu ştiu cine a spus, un sceptic, “Cum poţi să-l afirmi pe Dumnezeu, care nu se vede?” şi s-a răspuns: ”Cum poţi crede în idei care, nici ele, nu se văd?” Camil Petrescu a spus odată că “a văzut idei”. Şi eu era să mor de râs.

Dar Dumnezeu este altceva decât o idee.

Dumnezeu este! El e verbul este. Nu se conjugă. Dumnezeu e nepredicativ. Când apare predicaţia, începi să-L demonstrezi şi să-L pulverizezi. Toate lucrurile le putem demonstra noi, oamenii, în afară de Realul care este; nu se demonstrează.

Despre om nu putem spune acelaşi lucru? Că este? Când adăugăm predicate îl împuţinăm.

Când adăugăm predicate, nu-l mai înţelegem şi începem să-l ierarhizăm. E filosof, e om de ştiinţă, e tehnician, e negustor, e ţăran, e burghez, e român, e neamţ…

Au fost însă oameni mari şi înainte de Hristos.

Au fost chiar religioşi. Păi în afara omului religios, omul nu este. E o arătare gânditoare şi atât. Ştiinţa actuală e biruitoare, nu? Mergem în cosmos. Chirurgia care m-a operat pe mine grandios... Şi nu mori de râs decât dacă eşti nesănătos. Altfel mori de râs. Toate astea nu înseamnă nimic. Între omul actual, ştiinţific şi omul primitiv diferenţa este de existenţă în timp. Sub raportul adevărului absolut sunt veri primari. Dar şi înaintea lui Dumnezeu tot nimic e.

El l-a făcut pe om. Noi nu repetăm, în familie, creaţia? Am ajuns noi înapoi în punctul în care a apărut omul în istorie? Toate cercetările retroactive ne-au dus până la originile omului? Cică omul se trage din maimuţă. Când am fost în delegaţia României la Moscova ne-au dus la un muzeu şi acolo o ovreică cică ne-a demonstrat toată evoluţia speciei de la maimuţă la om. Era foarte încântată. Am ascultat-o, că eram invitat şi eram în delegaţie. Nu este aşa, ei vroiau să ne arate ce expert gândesc ei. La ieşire, la uşă, doamna spune: "Vă mulţumim pentru bucuria pe care ne-aţi făcut-o şi pentru atenţia pe care ne-aţi acordat-o”. Şi mi-a spus Gafencu - singurul teoretician din delegație - că am fost foarte dur atunci. M-a întrebat doamna: ”Ce credeţi despre muzeul ăsta al evoluţiei?” "Nu, cred nimic"  "De ce?” ”Fiindcă nu mi-a oferit nicio dovadă asupra ipotezelor care l-au clădit. Ipotezele care au plăsmuit acest muzeu nu m-au convins deloc”. Eminescu spune că “Ochiul te minte şi mintea te înşeală”. Asta e cea mai glorioasă afirmaţie. Am văzut muzeul, şi? Ce dacă? Păi, vede şi vaca, vede şi boul… Eu, dacă văd un tren, vorbesc, şi un bou mugeşte, dar îl vede şi el. Drama omului este dualismul existenţei lui: e alcătuit din corp şi suflet. Corpul nu e etern iar sufletul, chiar dacă este, nu e convingător. Omul joacă între corp şi suflet la infinit. Eu când vorbesc cu dumneavoastră, vorbeşte creierul meu pe care l-a făcut mama, el vorbeşte, nu eu.

Credeţi că omul trăieşte în “lipsă”, din moment ce are în permanenţă nevoie de consolare?

Are neapărată nevoie de consolare.

Ce-i lipseşte?

- Îi lipseşte absolutul persoanei sale. Şi se întregeşte prin semenul său şi prin Dumnezeu. Dumnezeu şi semenul său îl scapă de neliniştile limitării în timp şi spaţiu. Omul trăieşte iluzia nemuririi şi a salvării lui prin Biserică - prin religie şi prin social - prin semenii săi.

convorbire cu Lucian Despa

Sursă: Ţuţea.ro