de Preot Radu
Brînză, Doxologia
Suntem într-un
muzeu cu opere de artă renumite. Trei oameni cercetează sala și lucrările expuse:
unule este artist, altul economist, iar celălalt un infractor.
Artistul,
fascinat de operele expuse, visează la propria faimă ce dorește să și-o construiască. Economistul
face calcule despre cât s-ar putea câștiga din vânzarea exponatelor. La
rândul său, infractorul studiază atent detaliile sistemelor de siguranță, pentru a vedea cum
se poate organiza mai bine furtul.
Avem, așadar, trei oameni, o
singură realitate și trei perspective ale acestei unice realități, perspective date de
protagoniștii noștri imaginari.
Săptămâna
trecută, mai precis pe data de 20 martie, ora 17.00, a avut loc la
Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, dezbaterea publică
pe tema Embrionul – persoană umană sau
produs de concepție?
Dezbaterea
organizată de Asociația Familia Tradițională din Iași, alături de Colegiul Național al Asistenților Sociali – Sucursala
Teritorială Iași, Asociația Studenților Mediciniști din Iași și Asociația Studenți pentru Viață din București, a avut invitați de seamă: Prof. Dr. Mircea Onforiescu, Prof. Dr. Maria Stamatin, Pr. Prof.
Dr. Gheorghe Popa, Prof. Dr. Vasile Astărăstoae, Conf. Dr. Ovidiu Gavrilovici.
În afară de
domnul Onofriescu, toți invitații au fost prezenți în fața unei aule pline, cu participanți nu doar din Iași, ci și din alte orașe, ba chiar și din Republica
Moldova. Oameni care au venit special pentru acest eveniment și care au fost, în final,
pe deplin mulțumiți de cele ce au auzit. Mai mult, la sfârșit, specialiștii au fost solicitați să meargă pentru
astfel de dezbateri și în alte orașe.
A doua zi, pe
21 martie, a fost organizat de către Departamentul Pro Vita al Mitropoliei
Moldovei și Bucovinei, un marș dedicat copilului nenăscut. Pus sub numele Fiecare viață e un dar, evenimentul a făcut parte din acțiunea națională (peste 70 de
orașe din toată țara implicate) ce dorește să atragă atenția asupra frumuseții vieții, în orice stadiu de
dezvoltare ar fi. În jur de 2.000 de oameni au ieșit în stradă la Iași, pentru a-și arăta susținerea față de cauză.
Fiind prezent
la ambele evenimente, am putut vedea pe viu atmosfera, reacțiile, entuziasmul. Iar
acestea au fost nici slabe, nici episodice.
Pe cât de mulțumitoare a fost
experiența live, pe atât de
dezamăgitor a fost ecoul în spațiile media. În afară de canalele Bisericii, care au
prezentat amplu și corect, afară de câteva precizări lapidare în alte surse, evenimentele au
fost trecute cu vederea sau prezentate în derizoriu. Vă dau un exemplu: în Iași, „doar câteva zeci
de persoane au ieșit la un marș pentru viață”.
În primul rând,
nu au fost câteva zeci, ci peste două mii. E drept că ne putem juca cu vorbele:
în loc să vorbim de un milion de persoane, putem spune că au fost doar
câteva zeci de zeci de zeci de persoane. Depinde ce vrem să arătăm.
În al doilea
rând, oamenii nu au ieșit împotriva avortului,
ci au ieșit pentru viață. Nu au ieșit să pună pe nimeni
la zidul infamiei sau să priveze pe cineva de nu știu ce drepturi, ci să
promoveze firescul și frumosul. Nu au ieșit oameni depășiți de realitate și de vremuri, ci
foarte mulți tineri.
Au ieșit, între altele, să o
asculte pe Andreea, studentă în anul al II-lea la Psihologie. Intenționat spun că au venit
să o asculte și nu să o vadă, deși era prezentă în mulțime, pentru că această
minunată tânără nu putea sta în picioare, fiind în scaunul cu rotile. De ce în
scaun? Pentru că este o persoană cu dizabilități. Știți ce a spus Andreea? Că
mama ei (aflată lângă scaun, înlăcrimată) a fost sfătuită de toți, să avorteze pentru
că „nu va ieși nimic din acest copil”. Ei bine, nimicul
acesta de copil a ieșit în stradă să ne spună cât de frumoasă este viața, chiar și în scaunul cu
rotile. Că tot iadul din viața ei nu l-au reprezentat picioarele neputincioase,
ci remarcile crude ale celor sănătoși, remarci care au biciuit-o cu invective gen handicapato! Că tocmai de aceea a ales
Psihologia, pentru a înțelege ce mecanisme întunecate ne fac pe noi, oamenii sănătoși, să fim atât de
bolnavi sufletește.
Că mesajul pro
viață este legat și de avort, e clar. Opusul vieții este uciderea, numită în acest caz avort.
Altfel, nu am mai fi discutat în dezbaterea publică despre embrion ca persoană și limitele avortului
electiv sau ale termenului de declarare drept persoană a unui copilaș decedat. Știți ce a declanșat o astfel de dezbatere?
Exact o astfel de situație: părinți care și-au pierdut copilul de 24 de săptămâni, copil născut viu, botezat, dar pe
care nu puteau să-l ia acasă spre înmormântare, fiindcă nu avea încă 28 de săptămâni.
Ceea ce, conform limitelor legale era un simplu țesut inert, pentru ei era
copilașul lor mort.
Și în cazul acestor evenimente
depinde de perspectivă, de ceea ce vor ochii noștri să vadă. Putem
arăta că oamenii ies împotriva avortului, dar la fel de bine, putem arăta că
cea mai autorizată voce a Bioeticii, profesorul Astărăstoae, a spus că nu există nicio justificare științifică a limitelor avortului
electiv. Că limitele sunt impuse nu de vreun
principiu etic, ci de cel care este mai vocal. Poți vedea doar zeci de
oameni în loc de mii sau poți vedea oamenii ce vin de peste graniță, pentru a asista la
un astfel de eveniment. Rămâne doar de văzut cu cine ne identificăm: cu
artistul, cu economistul sau cu infractorul.
0 comments:
Trimiteți un comentariu