.jpg)
Trebuie răbdare în suferinţe şi necazuri. Dumnezeu nu pedepseşte, ci te
mângâie, te cearcă, şi ai să ai mare plată de la Domnul. Să nu crezi că te-a
pedepsit Dumnezeu. Mai aproape este Domnul de cel bolnav, deci şi de tine.
...
În toate situaţiile, oricâte necazuri ar fi, trebuie să ne punem nădejdea
toată la Domnul şi singuri să ne facem pace (să ne străduim din toate puterile
să ne păstrăm pacea lăuntrică), să fim buni şi calmi, că nervii nu-s buni.
Iritarea nervoasă îl distruge pe om, şi sufleteşte şi trupeşte. Sunt situaţii
când am avea tot dreptul să ne tulburăm, că la mijloc e lucrarea Satanei, dar
noi să ne facem în pace, cu răbdare şi cu iubirea de aproapele.
...
Din păcate, noi, românii, nu prea avem o bărbăţie duhovnicească, aşa ca o
hotărâre, ca o ambiţie duhovnicească. Să zici aşa: “Da, aici e greu sau altfel,
dar eu sunt bărbat şi am să rabd aici orice ar fi.” Daca ai patima egoismului,
cu nici un chip nu poți trece pe la vămile văzduhului.
Din: Starețul Dionisie. Lumea în vremurile de pe urmă. Vol. II, Editura Prodromos, 2010.
0 comments:
Trimiteți un comentariu