Conferința „Cuvântul care mărturisește – memoria martirajului românesc“ / Constanţa, 7 martie

Școala Brâncovenească, Fundația Sfinții Închisorilor și Asociația Rost vă invită sâmbătă 7 martie 2015, de la ora 18:30, la conferința Cuvântul care mărturisește – memoria martirajului românesc. Evenimentul va avea loc la Casa de Cultură a Sindicatelor din Constanța, B-dul Alexandru Lăpușneanul nr. 1, în Sala Mică. Accesul la eveniment este gratuit!

Conferința va începe cu proiecția filmului Poezia după gratii, un scurt documentar cu interviuri despre rolul și importanța poeziilor în timpul anilor de detenție politică din perioada comunistă.

În continuare, d-l Demostene Andronescu (poet, fost deținut politic) va recita poezii create de domnia-sa în timpul detenției – din volumul recent reeditat Peisaj lăuntric – și ne va vorbi despre geneza acestora.

În încheiere, d-l Răzvan Codrescu (poet, traducător, publicist) va vorbi pe marginea volumului noului său volum Cartea mărturisitorilor, ce prezintă o serie de personalităţi exponenţiale ale istoriei politice şi culturale a dreptei româneşti.

Moderatorul evenimentului va fi d-l Claudiu Târziu (președintele Asociației ROST).

Astăzi octogenar, Demostene Andronescu rămâne una dintre vocile lirice cele mai pure şi mai reprezentative ale închisorilor politice din România. Volumul Peisaj lăuntric este testamentul liric al unei vieţi mucenicite, dar şi filă din testamentul unei generaţii fără noroc (cartea e închinată, de altfel, "Generaţiei mele de Don Quijoţi striviţi de prea marele lor vis").

Mărturisitorii evocaţi în Cartea mărturisitorilor sînt tot atîtea repere pe complexa şi inefabila “linie a neamului” şi tot atîtea provocări la învrednicire pentru generaţiile de azi şi de mîine, care trebuie, înainte de toate, aduse la conştiinţa că este cu putinţă şi un alt fel de a fi român decît cel precar şi dezabuzat în care facem astăzi umbră pămîntului. (Răzvan Codrescu)

O poezie care se mişcă între suferinţă şi iertare, între omeneasca “Îndoială” (a se vedea poezia cu acest titlu, dedicată lui V. Voiculescu) şi credinţa în numele căreia merită să mori:

Credinţa mea, sporită strop cu strop,

O-nscriu ca pe-un inel de foc pe zare,

Iarta inacape-o umbră mi-o îngrop

La temelia lumii viitoare (“Testament”).