Şcoala de Duminică: IPS Bartolomeu Anania: Dumnezeu găseşte pentru fiecare o cale de acces către El

duminică, 23 decembrie 2012

| | |


Fragmente din pastorala de Crăciun a IPS Bartolomeu (2005)

Avem o lege pentru protecţia copilului, dar ea nu se resimte şi pe micul ecran, şi cu atât mai puţin în şcolile publice, unde funcţionează obligatoriu aşa-zisele programe de sănătate care îi învaţă pe copii cum să îmbătrânească vertiginos prin depravare planificată.

Avem o lege antidrog, dar nu şi una antidezmăţ. Avem o lege anticorupţie, dar nu şi una antiseducţie. Avertismentul antialcoolic devine timid şi neputincios în vecinătatea imediată a beţivului proclamat erou. Ora de religie nu poate face mare lucru dacă eforturile Bisericii nu sunt sprijinite de instituţiile statului, de societatea civilă, şi, nu în ultimul rând, de presă.

Ne interesează copiii străzii, dar nu avem dreptul să-i uităm pe copiii de pe maidanul moral. Astăzi suntem într-o febrilă căutare de soluţii împotriva crizei şi a sărăciei dar nu facem nimic fără remediile spirituale împotriva acestei crime lente şi bine studiate care distruge conştiinţa tinerilor.

Zadarnic curăţim pământul de gunoaie dacă îl vom lăsa populat cu oameni deformaţi şi mutilaţi sufleteşte. Vă rog părinţilor, ocrotiţi-vă copiii! E vorba de viitorul nostru ca neam, popor şi patrie.

Cuvânt al IPS Bartolomeu despre cei trei magi

De Naşterea Domnului se leagă şi episodul magilor de la Răsărit. Din Tradiţia Bisericii ştim că erau trei şi că ţara lor de origine era Persia. Ştim că în antichitate magii erau acei înţelepţi care se ocupau cu astrologia, cu observarea stelelor şi a fenomenelor cereşti.

Se naşte întrebarea: Ce rost au avut magii în taina mântuirii noastre?

Ştim că cei dintâi oameni care au aflat de Naşterea Domnului au fost păstorii din apropierea Betleemului, ei au ştiut-o din gura unui înger luminos. În aceeaşi clipă, la mii de kilometri depărtare magii persani aflau de la o stea că s-a născut Regele Iudeilor. Nu e greu să înţelegem că prima vestire se adresa iudeilor şi ce-a de-a doua păgânilor, dar mai departe se pune întrebarea dacă aceeaşi veste s-a dat în două locuri diferite, de ce s-a dat în chipuri diferite? De ce în Iudeea a vorbit un înger iar în Persia a vestit o stea?

Pentru păstorii iudei, un înger era perfect credibil, pentru că aceştia credeau în îngeri, în timp ce magii credeau în stele, şi pentru ei nu mai o stea putea fi credibilă. Dumnezeu, în înţelepciunea Lui, a ales pentru fiecare calea de acces potrivită. Să presupunem că s-ar fi întâmplat invers. Dacă păstorilor le-ar fi vorbit o stea, şi-ar fi scuipat în sân, iar dacă magilor li s-ar fi arătat un înger şi-ar fi clătinat a nedumerire bărbile. Aşa, fiecăruia i s-a vorbit pe limba lui.