Duminica dinaintea Naşterii Domnului

EVANGHELIA

MATEI 1, 1-25

Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac, Isaac a născut pe Iacob, iar Iacob a născut pe Iuda şi pe fraţii lui. Iuda a născut pe Fares şi pe Zara din Tamar, iar Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram. Aram a născut pe Aminadav, Aminadav a născut pe Naason, iar Naason a născut pe Salmon. Salmon a născut pe Booz din Rahav; Booz a născut pe Obed din Rut; Obed a născut pe Iesei, iar Iesei a născut pe David împăratul. David împăratul a născut pe Solomon din femeia lui Urie; Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia, iar Abia a născut pe Asa. Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram, iar Ioram a născut pe Ozia. Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz, iar Ahaz a născut pe Ezechia. Ezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia, iar Iosia a născut pe Iehonia şi pe fraţii lui, la strămutarea în Babilon. Iar după strămutarea în Babilon, Iehonia a născut pe Salatiil; Salatiil a născut pe Zorobabel; Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor. Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud; Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacob, iar Iacob a născut pe Iosif, bărbatul Mariei din care s-a născut Iisus, care se cheamă Hristos. Deci, toate neamurile: de la Avraam până la David, sunt patrusprezece neamuri; de la David până la strămutarea în Babilon, sunt patrusprezece neamuri; şi de la mutarea în Babilon până la Hristos, sunt patrusprezece neamuri. Iar naşterea lui Iisus Hristos, aşa a fost: după ce mama Sa, Maria, a fost logodită cu Iosif, şi înainte de a fi ei împreună, s-a aflat că ea are în pântece din Duhul Sfânt. Iar Iosif, bărbatul ei, fiind om drept şi nevoind să o vădească, a voit s-o lase în ascuns. Pe când însă cugeta el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, femeia ta, căci Cel zămislit într-însa este din Duhul Sfânt. Ea va naşte fiu şi-I vei pune numele: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcate. Iar acestea toate s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce vestise Domnul prin proorocul, care zice: iată Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi-i vor pune numele Emanuil, care înseamnă: Dumnezeu este cu noi. După ce s-a deşteptat din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe femeia sa. Dar n-a cunoscut-o pe ea, până ce a născut pe Fiul său cel Unul-Născut, căruia I-a pus numele Iisus.

APOSTOLUL

GALATENI 1, 11-19

Fraţilor, vă fac cunoscut că Evanghelia cea binevestită de mine nu este după om; pentru că nici eu n-am primit-o de la om, nici n-am învăţat-o, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos. Căci aţi auzit despre purtarea mea de altădată întru iudaism, că prigoneam peste măsură Biserica lui Dumnezeu şi o pustiiam, şi spoream în iudaism mai mult decât mulţi dintre cei care erau de vârsta mea în neamul meu, fiind mult râvnitor al datinilor mele părinteşti. Dar când a binevoit Dumnezeu, Care m-a ales din pântecele mamei mele şi m-a chemat prin harul Său, să descopere pe Fiul Său întru mine, pentru ca să-L binevestesc la neamuri, îndată nu am primit sfat de la trup şi de la sânge, nici nu m-am suit la Ierusalim, la Apostolii cei dinainte de mine, ci m-am dus în Arabia şi m-am întors iarăşi la Damasc. Apoi, după trei ani, m-am suit la Ierusalim, ca să-l cunosc pe Chefa şi am rămas la el cincisprezece zile. Iar pe altul din apostoli n-am văzut, decât numai pe Iacov, fratele Domnului.

*

PF Daniel – Predică la Duminica dinaintea Naşterii Domnului

Maica Domnului a trebuit să aibă un logodnic din trei raţiuni: Mai întâi, dacă o fecioară năştea un copil fără să aibă un soţ, atunci ea ucisă cu pietre pentru că era considerat acest copil ca fiind din desfrânare. În al doilea rând, Iosif este logodnicul Mariei pentru a arăta că Mântuitorul Hristos se naşte din neamul lui Iuda, pentru că era din seminţia lui Iuda şi se împlinesc astfel profeţiile făcute de prooroci cu sute de ani înainte. Şi în al treilea rând, Maica Domnului avea nevoie de cineva care să o protejeze, să o ocrotească, iar copilul avea şi el să-i slujească cineva. Vedem acest lucru atunci când a trebuit să fugă în Egipt.

Naşterea Mântuitorului Hristos este un lucru unic, este om adevărat şi Dumnezeu adevărat, însă ce este cu totul deosebit este răspunsul Maicii Domnului. Umanitatea a oferit lui Dumnezeu ceea ce a avut mai bun, aşa cum spun cântările Naşterii Domnului. Aceasta este marea taină a iubirii lui Dumnezeu pentru lume. Ascultă mai mult...

*

Părintele Constantin Galeriu – Predică la Duminica dinaintea Naţterii Domnului

Îngăduiţi a spune o smerită reflecţie, experienţă: Pregăteam o lucrare şi, deodată, în lucrarea aceea mi-a apărut o idee, o altă idee, încă una. Şi se legau una de altă şi-mi dădeam seama că fiecare idee nu trebuie văzută singular, într-un fel de autonomie a ei. Avea fiecare identitatea ei, dar se lega de altele, tot aşa cum un copilaş leagă literă de literă şi face un cuvânt, apoi o propoziţie, o frază. Aşa cum un arhitect leagă fiecare detaliu având în vedere edificiul, catedrala întreagă; sau tot aşa cum istoria o vezi în fapte singulare, dar şi în unitatea ei. Aşa şi Vechiul Testament; îl vezi şi în fapte singulare, dar şi în unitate. Deci ai viziunea unei opere şi în particular dar şi întreagă. Ai viziunea vieţii tale şi în particular, când erai prunc, copil, tânăr adolescent, mai vârstnic, dar şi în totaliatatea ei.

O Doamne! Atunci am zis: acum te înţeleg, Doamne, mai bine! Acum înţeleg că Tu ai întreaga istorie, o porţi în Tine, Doamne, dacă eu amărâtul şi smeritul de om am realizat aceasta. Şi aici se desfăşoară tocmai una din trăsăturile chipului lui Dumnezeu în noi pe care nu o are nici o făptură. Au celelalte animale viziunea istoriei? Gândiţi-vă! Mi-aduc aminte de o lucrare în care era scris că sărmana Ladighina avea un cimpanzeu şi voia să-l facă om. Dar cum să-l facă? Să-l pună să facă şi el ceva ce face omul: să bată un cui. Doi ani s-a luptat Ladighina cu Johny cimpanzeul să bată cuiul şi n-a reuşit. De ce? Pentru că cimpanzeul nu avea viziunea, semnificaţia, sensul raţional de a fi. Sau nu-l potrivea, sau nu-l fixa. Dar înrădăcinarea noastră în Rădăcina Unică a Fiului lui Dumnezeu făcut Om, e cea care ne salta peste lume, ne dă această viziune a întregului în măsura noastră, dar şi dincolo ne înrădăcinează în Dumnezeu, fapt ce am simţit cu adevărat. O, Doamne! Înţelegem cum Tu ai viziunea întregii opere a Ta. Toată opera o are Dumnezeu în El, aşa cum eu, amărâtul de mine am şi eu o operişoară cât de mică, acolo!

Aşa L-am înţeles, în măreţia Lui şi conştiinţa s-a unit cu sufletul în fata măreţiei şi a adevărului dumnezeiesc şi am înţeles şi profeţiile şi toate aceste genealogii. Pentru că toate se legau unele de altele tocmai prin apropierea noastră adâncă de Dumnezeu; şi mi-am zis atunci cuvântul Fericitului Augustin: “Doamne, să te cunosc pe Tine ca să mă cunosc pe mine.” Sau cum spunem noi la spovedanie adeseori, câte unui suflet care stă la îndoială: “Ai Scriptură în casă? O citeşti? Ştii că în Noul Testament este vorba de dumneata?” Păi dacă acolo e vorba de Icoană, de Rădăcina noastră, de Mântuitorul Iisus Hristos, e vorba şi de noi. Nu ne putem cunoaşte dacă nu-L cunoaştem pe El. Cunoscându-L pe El ne cunoaştem pe noi, în taina aceasta, vedeţi, în care se dezvăluie deodată întreaga revelaţie dumnezeiască; şi atunci credem cu tărie în ea. Credem că aşa a fost pentru că ai impresia că este o experienţă a vieţii tale. Şi întind atunci rădăcina în El. Simţi că oriunde te vei afla eşti cu El, mai ales acum, când, iată, a trebuit să vină ştiinţa ca să mai adauge şi ea ceva: că în fiecare făptură, bobita cât de mică de creaţie, se oglindeşte făptura întreagă. Citeşte mai mult...

*

Părintele David – Predică la Duminica dinaintea Naşterii Domnului

Dacă vrem Adevărul, înţelepciunea, dreptatea şi iubirea să le căutăm la Hristos, în Biserica Sa. Ni le-a dăruit nouă şi ne-a spus: “creşteţi cu acestea”. Acesta este nucleul pe care ca un grăunte de muştar, ca un aluat curat dumnezeiesc ni l-a dăruit prin Biserică pentru ca să fermenteze întreaga omenire. Nu Biserica-locaş ci comunitatea noastră a creştinilor ortodocşi care trebuie să crească în Hristos prin Duhul Sfânt, prin Adevărul şi înţelepciunea lui Dumnezeu, prin frumuseţea, sfinţenia şi iubirea Lui. Prin Patimile lui Hristos, a pecetluit Adevărul său. Să legăm înţelepciunea noastră cu înţelepciunea lui Dumnezeu, să aplicăm în viaţă dreptatea lui. Ascultă mai mult…