Cine altul poate mântui sau
vindeca pe om de păcat şi de moarte, decât Dumnezeu Cel fără de păcat şi
moarte? Cântările ortodoxe ale Naşterii Domnului vorbesc despre vindecarea
omului de păcat prin Naşterea lui Hristos: „Pe cel după Chip şi după asemănare
văzându-l Iisus stricat din pricina călcării poruncii, plecând cerurile S-a
pogorât şi S-a sălăşluit în pântecele Fecioarei, fără schimbare, ca într-Însul
să înnoiască pe Adam cel stricat, care strigă: slavă arătării Tale, Izbăvitorul
meu şi Dumnezeu” (Litia, stihira 4, alcătuire a lui Ioan Monahul). Iar Sfântul
Grigorie de Nyssa († 395) descrie scopul Întrupării Fiului Cel veşnic al lui
Dumnezeu, zicând: „Firea noastră cea slăbănogită, într-adevăr, avea nevoie de
doctor, omul căzut de istoveală aştepta pe Cel ce-i va întinde mâna, cel ce-şi
pierduse viaţa aştepta pe Dătătorul ei”
Pe scurt, Sfinţii Părinţi ai
Bisericii au rezumat învăţătura despre scopul Întrupării Fiului lui Dumnezeu
astfel: „Dumnezeu S-a făcut Om, pentru ca omul să poată deveni Dumnezeu, după
har”. Sau: „Dumnezeu S-a făcut purtător de trup, pentru ca omul să poată deveni
purtător al Duhului (Sfânt)”. Sau: „Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Fiu al Omului,
pentru ca oamenii să devină fii ai lui Dumnezeu după har”. Toţi oamenii care,
prin credinţă şi Botez, primesc pe Hristos ca Mântuitor al lumii devin fraţi şi
surori în Hristos, nu datorită unei înrudiri biologice, naturale, ci prin
înfierea dumnezeiască după har (cf. Ioan 1, 12).
Aşadar, de la Întruparea şi
Naşterea Fiului lui Dumnezeu ca Om, iubirea Preasfintei Treimi umple inima
umană a Fiului lui Dumnezeu de iubire dumnezeiască infinită şi eternă pentru
întreaga umanitate, iar iubirea veşnică a Tatălui faţă de Fiul Său Care S-a
făcut Om este şi iubire veşnică pentru oameni, împărtăşită lor prin Duhul
Sfânt. Întrucât Hristos Domnul ne-a descoperit în El însuşi iubirea lui
Dumnezeu pentru oameni, fiecare fiinţă umană iubită de Dumnezeu este un loc
sacru al prezenţei lui Hristos. „Taina omului-frate” este, de fapt, taina
iubirii lui Hristos prezent în fiecare om. „Dumnezeu - spune Sfântul Maxim
Mărturisitorul – S-a făcut sărac de dragul nostru şi a luat asupra Sa, prin
împreuna pătimire patimile fiecăruia, şi până la sfârşitul lumii pătimeşte
mistic pururea pentru bunătatea Sa, după analogie cu pătimirea fiecăruia”. Citeşte mai mult...
0 comments:
Trimiteți un comentariu