Evanghelia
Marcu
6, 14-30
În
vremea aceea a auzit Irod împăratul vestea despre Iisus, căci
numele lui Iisus ajunsese cunoscut, şi zicea că Ioan Botezătorul
s-a sculat din morţi şi de aceea puterile lucrează în El. Alţii
însă ziceau că este Ilie, iar alţii ziceau că este prooroc, ca
unul din prooroci. Dar auzind Irod, a zis: acesta este Ioan căruia
eu am pus să i se taie capul; el s-a sculat din morţi. Căci Irod
trimiţând, prinsese pe Ioan şi-l legase în temniţă, din pricina
Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soţie.
Însă Ioan îi zicea lui Irod: nu-ţi este îngăduit să ai de
nevastă pe femeia fratelui tău. De aceea Irodiada îl pizmuia şi
voia să-l omoare, dar nu putea pentru că Irod se temea de Ioan,
ştiindu-l om drept şi sfânt, şi îl ocrotea; şi când îl
asculta, sta mult pe gânduri şi era bucuros să îl asculte. Dar
s-a ivit o zi cu bun prilej: când Irod, de ziua sa de naştere,
făcea ospăţ dregătorilor şi căpeteniilor oştirii şi
fruntaşilor din Galileea. Atunci fiica Irodiadei intrând şi
jucând, a plăcut lui Irod şi celor care şedeau cu el la ospăţ.
Iar împăratul a zis fetei: cere de la mine orice voieşti, şi-ţi
voi da. Şi s-a jurat fetei, zicând: orice vei cere de la mine voi
da ţie, până la jumătate din împărăţia mea. Iar ea ieşind, a
întrebat pe mama sa: ce să cer? Iar Irodiada a zis: capul lui Ioan
Botezătorul. Atunci, îndată a intrat grăbită la împărat şi
i-a cerut, zicând: vreau să-mi dai numaidecât pe tipsie capul lui
Ioan Botezătorul. Şi împăratul s-a întristat adânc, dar din
pricina jurământului şi din pricina celor care şedeau împreună
cu el la ospăţ, n-a voit să-i nesocotească cererea. Şi trimiţând
îndată pe paznicul temniţei, împăratul a poruncit să aducă
capul lui Ioan. Iar acela mergând, i-a tăiat capul în temniţă,
l-a adus pe tipsie şi l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale.
Când au aflat ucenicii lui, au venit, au luat trupul lui Ioan şi
l-au pus în mormânt. Şi apostolii s-au adunat la Iisus şi I-au
spus toate câte au făcut şi câte au învăţat pe oameni.
Sfântul
Teofan Zăvorâtul – Prin
toată viaţa sa, de la început până la sfârşit, Sfântul
Înainte-Mergător le dă tuturor lecţii bune
“Sfantul
Ioan, Inainte-Mergatorul Domnului, este cel dintai model de viata
calugareasca. Asa il si socoteau primii asceti crestini si se
imbarbatau in chip deosebit cu pilda lui in ostenelile sihastresti.
De la el invatau insingurarea, fiindca el din copilarie a petrecut in
pustie. De la el invatau postirea, pentru ca el se hranea cu plantele
peste care dadea intamplator in pustie. De la el invatau simplitatea
in imbracaminte pentru ca haina lui era din peri de camila si era
incins cu cingatoare din piele. De la el invatau necasatorirea,
lepadarea de sine, smerenia, devotamentul fata de Dumnezeu,
necrutarea propriei vieti, spre mantuirea proprie si a altora –
virtutile ale caror trasaturi sunt atat de vadite in viata lui.
Ca
inainte-mergator al harului celui nou, ca propovaduitor al pocaintei,
ca aratator al randuielilor dupa care ajunge omul sa placa lui
Dumnezeu si calauza catre Hristos, el le este insa model si
indrumator tuturor crestinilor in viata mantuitoare. Toate varstele,
toate clasele sociale si toate felurile de meserii vor gasi destul
spre zidire fie in faptele lui, fie in feluritele imprejurari ale
vietii lui Acum praznuim Taierea capului Inainte-Mergatorului Ioan –
sfarsitul si cununa vietii lui. Sa strabatem, deci, cu pomenirea
aceasta viata incepand de la zamislire si pana la moarte, asa incat
prin aceasta sa implinim datoria cinstiririi lui pline de evlavie si
totodata sa dam fiecaruia putinta de a lua din viata lui cele de
priinta si trebuinta, ca sa traga invatatura si sa-i urmeze.
De
la prima privire, viata Inainte-Mergatorului Domnului va parea de
neurmat prin inaltimea sa si prin caracterul exceptional al situatiei
sale. Ales din pantecele mamei, marturisindu-L pe Hristos Domnul si
dand cinstire Preacuratei Stapane inca din pantece, silit la scurta
vreme dupa nastere sa se ascunda in pustie, crescut acolo –
bineinteles, nu fara acoperamantul si ingrijirea de Sus, potrivit
menirii sale -, chemat de acolo printr-un osebit glas de Sus la
lucrarea pregatirii oamenilor pentru intampinarea Domnului,
catehizand cu propovaduirea vaile Iordanului, atragand la sine si
invatand cete intregi de rataciti si aratandu-le tuturor calea
mantuirii in Domnul – Mielul injunghiat de la intemeierea lumii,
botezandu-L pe acest Miel-Mantuitor si la scurta vreme dupa aceea, ca
unul care si-a savarsit deja lucrarea, a fost inchis in temnita
pentru darea in vileag fara teama a nedreptatii – din rautatea unei
femei pe de o parte si dintr-o slabiciune ca de femeie pe de alta -,
isi incheie aici alergarea prin sfarsitul mucenicesc, la porunca
stapanitorului care-si pierduse cu totul chibzuinta in focul poftei
aprinse de miscarile dansului la ospat.
„Ce
poate fi urmat aici”, vor spune unii, „si ce sa invatam de acolo
noi, neputinciosii?” Patrundeti insa mai adanc, si veti afla!
Sfantul
Ioan Inainte-Mergatorul este ales din pantecele maicii sale.
Zamislirea lui este prevestita, viitoarea lui slujire e dinainte
aratata, ca si slava ce-l asteapta in imparatia harului. Iata
trasatura ce pare cel mai departe de noi si care, totusi, este cea
mai apropiata. Nu va mirati daca voi spune ca noi toti, crestinii,
suntem alesi din pantecele maicii noastre, ca ni s-a prevestit si
menirea noastra, si slava ce ne asteapta. Apostolul Pavel spune ca
Dumnezeu ne–a ales pe noi in Hristos Iisus inca mai inainte de
intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara de prihana inaintea Lui
intru dragoste, si prin aceasta sa fim mostenitori ai vietii vesnice
(Efes. 1, 4; 4, 16).
Faptul
ca ne-am nascut din parinti crestini si indata ne-am facut si noi
crestini prin botez este cea dintai mila a lui Dumnezeu fata de noi –
alegerea noastra pentru a fi partasi ai harului lui Hristos si ai
bunurilor celor vesnice ce ne sunt pregatite. Iata cum ne asemanam
Sfantului Ioan prin alegere! Sa ravnim, deci, a ne asemana lui si
indreptatind aceasta alegere. El s-a vadit a fi chiar asa cum a fost
ales sa fie. Sa aratam si noi asa cum am fost alesi sa fim. Scopul
alegerii il cunoasteti si stiti cum sa ajungeti la el. Eu numai va
poftesc folosind cuvintele Apostolului: Siliti-va, fratilor, sa
faceti temeinica chemarea si alegerea voastra (II Petr. 1, 10).
Sfantul
Ioan Inainte-Mergatorul se insingureaza in pustie ca sa se
pregateasca pentru slujirea sa. Iata o lectie pentru noi, parinti si
educatori! Veti spune: „Dar ce, trebuie sa mergem si noi in pustie
cu copiii nostri?!” Nu, nu in pustie trebuie sa plecati, ci trebuie
neaparat sa va desprindeti de toate obiceiurile potrivnice
crestinismului si sa va departati copiii de inraurirea lor cea
vatamatoare, caci si pe Sfantul Ioan purtarea de grija dumnezeiasca
l-a departat in pustie, cu scopul ca acolo sa creasca desavarsit in
noile principii si randuieli, fara amestecul vechilor randuieli
iudaice. Pruncul crestin primeste prin botez samanta vietii celei
noi, harice. Duhul lumii si obiceiurile ei sunt cu totul potrivnice
vietii acesteia. Indepartati, deci, de ele pruncul nou-botezat asa
incat acest duh si aceste obiceiuri sa nu inabuse in el, ca niste
maracini si ciulini, mladita vietii noi. Daca veti face asa, aceasta
va fi pentru el pustie. Si sa-l tineti in ea pana cand se va intari
si va ajunge in stare sa iasa sa lucreze potrivit menirii sale,
tineti-l sub inraurirea haricului mediu bisericesc, care-i de acelasi
neam cu mladita vietii pruncului crestin. Sa nu auda si sa nu stie
alte cantari afara de cantarile crestinesti. Sa nu vada si apoi sa nu
isi inchipuie alte chipuri si privelisti decat cele bisericesti. Sa
nu stie de alte biografii afara de Vietile Sfintilor, sa nu cunoasca
alte locuri de vizitat in afara bisericii, alte cuvantari in afara
celor ce slujesc spre zidire, si asa mai departe. Dupa ce a fost
educat in mediul acesta, dupa aceea chiar si cand va purcede la
lucrare va lucra nu altfel decat in acelasi duh si, prin urmare, in
chip potrivit alegerii sale.
Dupa
ce a crescut si s-a pregatit, Inainte-Mergatorul este chemat la
lucrarea sa printr-un osebit glas de Sus. Este auzit glasul acesta,
oare, si de catre crestini atunci cand ei purced la viata
faptuitoare? El trebuie sa fie auzit, si cei ce iau aminte la sinesi,
care purced cu frica de Dumnezeu la slujirea lor, il vor auzi, fara
indoiala. Felul de viata si felul indeletnicirilor noastre ne este
hotarat in cea mai mare parte prin nastere. Dar daca nasterea este de
la Domnul, glasul ei nu este oare glasul lui Dumnezeu? De altfel, si
dupa aceea multe raman la alegerea noastra, pentru care ne trebuie
indrumare de nadejde, pe care nu avem de unde s-o asteptam, daca nu
de Sus. De noi depinde daca vom ramane in viata cetateneasca si de
familie sau ne vom retrage din lume. Daca vom alege retragerea din
lume, iarasi, de noi depinde ce manastire vom alege si in ce tara: la
miazanoapte sau la miazazi, pe Athos sau in Palestina si asa mai
departe. Cand te apuci sa alegi, iau nastere sovaieli tulburatoare si
dureroase pentru inima, si tocmai aici face trebuinta un glas de Sus.
Tu insa cauta, ia aminte, si il vei auzi! Daca e sa alegi viata
cetateneasca si de familie, aici toti trebuie sa-si aleaga tovarasa
de viata, felul indeletnicirilor si locul lor, meseria, negotul,
slujba, legaturile si celelalte laturi de tot felul ale vietii
obisnuite, care alcatuiesc intocmirea ei neaparat trebuincioasa.
Multe sunt lasate la alegerea noastra, insa se stie ca cea mai buna
alegere este cel care impreuna-glasuieste cu voia lui Dumnezeu,
atunci cand omul alege ceea ce-I place Lui, altfel spus ceea ce vrea
El. Dar cum sa ajungi la asta daca nu primesti glas de Sus?! Si
iarasi zic: cauta, ia aminte, si vei auzi. Eu nu pot arata cum anume,
pentru ca fiecare trebuie sa auda glasul acesta in felul aparte ce i
se potriveste; voi spune insa ca cei cu luare-aminte, care sunt plini
de frica lui Dumnezeu, primesc semne de Sus, sunt calauziti de ele si
alearga pe calea vietii preabinecuvantate, in pofida faptului ca
uneori se afla in imprejurari cat se poate de neprielnice.
Chemat
la lucrare, Sfantul Ioan Inainte-Mergatorul o savarseste cu toata
osardia, necrutandu-si viata, nepartinind si nedorind sa fie pe
placul oamenilor nelasandu-se clintit de indoiala. Aceasta lectie
este simpla si toti, chiar fara sa vrea, o indeplinesc, desi poate ca
nu intru totul desavarsit. Dupa ce ti-ai ales felul de viata,
lucrarea ori slujba, ia seama sa lucrezi in tot ce tine de ea cu
constiinta nepatata, asa cum cere legea lui Dumnezeu, legea
constiintei, legea vietii si cea civila; nu fa strambatati nici in
lucrurile mici, nici in cele mari, ci sa umbli drept. Esti servitor?
Slujeste asa cum trebuie. Esti meserias? Fa-ti constiincios meseria.
Esti negustor? Negutatoreste dupa dreptate. Esti functionar? Fa-ti
datoria asa cum ti s-a aratat, si asa mai departe, in toate urmarind
binele aproapelui si slava lui Dumnezeu. Asta arata si Sfantul Ioan
cand da povete deosebite pentru oamenii de tot felul. Cand s-a adunat
poporul in jurul lui si il intreba ce sa faca, el raspundea: cel ce
are doua haine sa dea celui ce nu are, si cel ce are bucate sa faca
asemenea (Lc. 3, 11), altfel spus “ajutati-va intre voi care cu ce
puteti”. Il intrebau vamesii ce sa faca, si el le spunea – iar
prin ei si tuturor celor ce iau asupra-si slujiri care tin de
ocarmuire: sa nu faceti nimic mai mult peste ce va este randuit (Lc.
3, 13). Intrebau ostasii, iar el le poruncea: sa nu asupriti pe
nimeni… si sa fiti multumiti cu leafa voastra (Lc. 3, 14), si asa
mai departe. Fara indoiala, orice indatorire si orice fel tagma si
slujire primea de la el lectia potrivita, care arata ca in fiecare
dintre ei este un fel de a lucra cerut de Dumnezeu si bineplacut Lui.
Lamureste-ti asta in lumina cuvantului dumnezeiesc si niciodata sa nu
te abati de la el cu lucrul.
Pentru
mustrarea neinfricata a nedreptatii, Sfantul Ioan este inchis in
temnita si acolo este descapatanat prin rautacioasa amagire femeiasca
din vremea ospatului si a dansurilor care-i facusera pe toti sa-si
iasa din minti. Pentru aceasta, el a fost proslavit in Cer si este
slavit in toata lumea crestineasca de pe pamant, iar cei vinovati
pentru moartea lui si aici au fost pedepsiti (au fost trimisi in
surghiun, unde au trait in saracie si au avut parte de o moarte
nenorocita), si in cealalta viata vor suferi, bineinteles, vesnic.
Asadar, oricare ar fi clasa ta sociala, meseria, felul de viata, nu
te teme atunci cand, facandu-ti treaba cu constiinta impacata, te vei
lovi de piedici, necazuri, stramtorari, pierderi si chiar iti vei
pune viata in primejdie. Rautatea n-are decat sa triumfe peste un
Ochi care vede toate si este o dreapta rasplatire a fiecaruia pentru
faptele sale. Aceasta viata este scurta, si pierderile ei tot scurte
sunt, pe cand cealalta viata e nesfarsita. A dobandi vesnica odihna
printr-o pierdere mica si de scurta vreme – ce schimb slavit si ce
atragatoare agonisita! Patimirile vremii de acum nu sunt vrednice de
slava ce ni se va descoperi (Rom. 8, 18), spune Apostolul. Iar cat
priveste faptul ca cei ce vor sa traiasca in buna credinta vor fi
prigoniti, aceasta e o lege a vietii de aici, in mijlocul lumii
nedrepte. Si Domnul a patimit, si toti Apostolii, si toti Sfintii,
intr-o masura sau alta.
De
aceea si noi, avand imprejurul nostru atata nor de marturii, sa
lepadam orice povara si pacatul ce grabnic ne impresoara si sa
alergam cu staruinta in lupta care ne sta inainte, cu ochii atintiti
asupra lui Iisus, incepatorul si plinitorul credintei (Evr. 12, 1-2).
Iata
trasaturile din viata Sfantului Ioan pe care trebuie sa le urmam. Sa
ia fiecare ce i se potriveste mai bine si sa aplice in viata sa. Doar
prin aceasta vom arata cinstire adevarata Sfantului
Inainte-Mergator, placuta lui si lui Dumnezeu, iar pentru noi
mantuitoare. Neincetat sa rasune in inima voastra acest cuvant al
lui: tot pomul care nu face roada buna se taie si se arunca in foc
(Mt. 3, 10). Sa facem roade vrednice de pocainta, si de legamintele
pe care le-am facut, si de numele ce-l purtam, si sa ne invrednicim
de bunatatile fagaduite noua, cu harul lui Dumnezeu, Cel in Treime
inchinat, a Caruia este slava in veci. Amin”.
(din:
Sfantul Teofan Zavoratul, “Predici”, Editura Sophia, Bucuresti,
2009)
Sursa:
Cuvântul Ortodox
0 comments:
Trimiteți un comentariu