Autor: Boyan Yordanov (OrthPhoto) |
Vasul...
s-a stricat. (Ieremia 18,4)
Iubite
frate, iubită soră, aşa să fie oare? Să se fi spart vasul,
să nu mai poată fi folosit? Nu, Olarul nu-l va arunca! Însuşi
faptul că a continuat să ţină vasul în mâinile Sale trebuie să
ne liniştească. În neputinţa noastră, în durerea noastră, în
necunoscutul care ne înconjoară, rămânem, totuşi, în mâinile
Lui, ale Celui care nu poate greşi.
Oricare
altul ar fi aruncat un vas spart, căruia nu i se mai putea găsi
nicio întrebuinţare, dar Olarul n-ar face aşa ceva. El a
hotărât de mai înainte o destinaţie şi vasului spart, destinaţia
aceasta fiind iubirea şi milostivirea pe care trebuie să şi
le dobândească. „Supune-te Domnului şi roagă-L” (Psalmi 36,
7). Dacă ţi se pare că nimeni nu mai are nevoie de tine, să ştii
că în ochii Lui ai rămas de mare preţ, „fost-ai cumpărat cu
preţ scump”. De aceea şi lucrează Domnul asupra ta neîncetat.
Te ia de mână ca să te ducă pe căile Sale, te curăţeşte, te
pune la încercare, te desăvârşeşte.
Acum
nu-I putem cunoaşte intenţiile şi scopul în ceea ce ne priveşte,
dar „vasul pe care-L făcea El, cu mâinile Lui, s-a stricat,
astfel că din el a făcut un alt vas, aşa cum i-a plăcut lui
să-l facă” (Ieremia 18,4).
Avea
nevoie de acel vas stricat ca să-i găsească întrebuinţare. Îl
va umple cu slava Sa pentru viaţa cea trecătoare şi pentru viaţa
veşnică. Dumnezeiescul său chip se va reflecta în acest vas în
veci. Nu-i aşa că sunt minunate căile Sale?
Să
ne plecăm la picioarele Sale, răniţi, zdrobiţi, rugându-L să se
împlinească voia Sa cu noi, oricare ar fi aceea, în mâinile Sale
vom fi întotdeauna în siguranţă. Să se zbuciume împrejurul
nostru valurile vieţii, să turbeze furtuna şi viforniţele... Acum
şi de-a pururi să ne întărească Domnul, „Cel ce apără
adevărul şi păzeşte pacea, că în tine, Doamne, am nădăjduit”
(Isaia 26, 3).
Sursa:
"Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru
toate zilele anului", Editura Sophia, 2008
0 comments:
Trimiteți un comentariu