O,
om!, ce mari răspunderi ai
De
tot ce faci pe lume
De
tot ce spui în scris sau grai!
De
pilda ce la alţii dai
Căci
ea mereu, spre iad sau rai
Pe
mulţi o să-i îndrume
Ce
grijă trebuie să pui
În
viaţa ta, în toată,
Căci
gândul care-l scrii sau
spui
S-a
dus, în veci nu-l mai aduni
Și
vei culege roadă lui
Ori
viu, ori mort odată,
Ai
spus o vorbă, vorba ta,
Mergând
din gură în gură
Va-nveseli
sau va-ntrista
Va
curăţi sau va-ntina
Rodind
sămânţa pusă în ea
De
dragoste sau ură.
Scrii
un cuvânt; cuvântul scris
Este
un leac sau o otravă.
Tu
vei muri dar tot ce-ai scris
Rămâne-n
urmă drum deschis
Spre
ocară sau slavă.
Ai
spus un cântec, versul tău
Rămâne
după tine
Îndemn
spre bine sau spre rău
Spre
curăţire sau desfrâu
Lăsând
în inimi rodul tău
De
har sau de rușine.
Arăţi
o cale a ta
În
urma ta nu piere
E
cale bună sau e rea
Va
prăbuși sau va-nălţa
Vor
merge suflete pe ea
La
pace sau durere
Trăiești
o viaţă, viaţa ta
E
una, numai una
Oricum
ar fi, tu nu uita
Cum
ţi-o trăiești, vei câștiga
Ori
fericire pe vecie, ori chin
pe
totdeauna.
O,
om! Ce mari răspunderi ai!
Tu
vei pleca din lume,
Dar
ce ai spus prin scris sau
grai
Sau
lași prin pilda care-o dai
Pe
mulţi, pe mulţi spre iad sau
rai
Mereu
o să-i îndrume.
Deci
nu uita: Fii credincios!
Cu
grijă și cu teamă
Să
lași în inimi luminos
Un
semn, un gând, un drum
frumos
Căci
pentru toate ne-ndoios
Odată
vei da seama.
Amin.
(Sfântul
Ioan Iacob de la Neamț - Hozevitul, „Pentru
cei cu sufletul nevoiaș ca mine...”,
Editura Doxologia, Iași, 2011)
Sursa: Doxologia
0 comments:
Trimiteți un comentariu