Minunea / Istorioare morale

Joanikije (OrthPhoto)

„Credinţa ta te-a scăpat”. (Mat. 9, 22) 

 

Se fac şi astăzi minuni, ca şi mai înainte, dar trec neluate în seamă de noi, pentru că ne lipseşte credinţa. Minunile sunt prea multe, de aceea nu le mai observăm. Ne-am obiş­nuit cu ele. Şi câte învăţături nu câştigăm noi din minuni! Întâi şi întâi ne pătrundem bine de puterea lui Dumnezeu. Vedem cu ochii noştri clipa cum El abate o nenorocire de la noi, dacă ne rugăm cu credinţă.

Iată de pildă o minune. Se aprinsese o casă odată, lângă gos­podăria dascălului de la biserica dintr-un sat. Înainte chiar cu câteva momente, dascălul plecase de acasă, şi nu se depărta­se decât doar vreo sută de paşi. Vântul bătea dinspre miazăzi şi ducea flăcările de foc tocmai pe deasupra casei lui, care era în partea de miazănoapte a locului cu primejdia. O învăluiau limbile de foc, de nu se mai vedea. Tăciunii aprinşi săreau în văzduh şi se duceau departe, de cădeau cine ştie unde.

Deodată, dascălul auzi: „Săriţi, foc, foc!,,. Când s-a uitat îna­poi a crezut că arde casa lui. L-au părăsit puterile, cât nu putea să alerge mai deloc. Dar când s-a mai apropiat s-a lămurit că arde casa de alături. Flăcările însă învăluiau şi casa lui, de câte ori vântul bătea mai tare.

 

- Doamne, s-a rugat el în inima lui - dă-mi ajutor, întoarce vântul şi scapă-mi căscioara. Iisuse Hristoase, am credinţă ne­clintită că poţi să abaţi flăcările.

Şi s-a rugat cu credinţă fierbinte, izvorâtă în mijlocul unei primejdii atât de înfricoşate.

Când dascălul a ajuns lângă foc, flăcările se înălţau numai în sus. După o clipă, vântul bătea dinspre miazănoapte şi şerpii de foc se abăteau spre miazăzi, unde casele erau mai rare şi mai îndepărtate.

Oamenii au sărit cu sape, cu lopeţi, cu topoare, femeile cu cofele cu apă, cu căldările, sau cu ţoalele ude, şi în mai puţin de jumătate de ceas, au potolit focul.

Casa dascălului scăpase. Dumnezeu îi auzise rugăciunea cea din toată inima, şi minunea se făcuse. Puţini o băgaseră în seamă. Dar dascălul le-a spus, că dacă Dumnezeu nu întorcea prin minune vântul spre miazăzi, ardea fără îndoială şi casa lui. 

 

Rugaţi-vă credincioşilor, minunile se fac şi în zilele noastre. 

 

„Mare eşti Doamne şi minunate sunt lucrurile Tale şi nici un cuvânt nu este deajuns spre lauda minunilor Tale.” (Rugăciunea preotului la sfinţirea aghiasmei)

Sursa: Istorioare morale: (din înţelepciunea poporului român) / Valeriu Dobrescu. - Bacău: Babei, 2011