Iubirea arzătoare / Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu

Гордеев (OrthPhoto)

Înainte de toate avându-vă-ntre voi iubire arzătoare. (I Petru 4, 8)

Iubirea lui Dumnezeu, ca iubire perfectă, ne duce spre binele suprem, dorindu-ne, în primul rând, să atingem sco­pul către care ne cheamă Dumnezeu.

Iată la care iubire se referă Apostolul Petru, atunci când o numeşte „arzătoare”, chemându-ne să sporim în ea, adică să o facem să se dezvolte în noi. Iubirea arzătoare este cea ca­re „nu se poartă cu necuviinţă, nu-şi caută pe ale sale, nu se întărâtă, nu ţine-n seamă răul, nu se bucură de nedrepte, ci de adevăr se bucură, pe toate le suferă, pe toate le crede, pe toate le nădăjduieşte, pe toate le rabdă” (I Corinteni 13, 5-7). Iubirea creştină nu este plăsmuirea unui idealist sau teoria vreunui filosof. Este realitate, iar viaţa trebuie să fie mereu şi în toate nutrită de ea, nu doar în vorbe, ci şi în fapte.

În ce chip putem spori în iubire? Aşa ceva nu se poate obţine forţat. Constrângerea nu face decât să ucidă iubirea. Iubirea, ca şi inspiraţia, nu putem să o chemăm şi să vină de la sine. Dacă vine, vine de dincolo de noi, „de sus”. Dar să ţinem minte că, chiar dacă nu ne este încă deschisă calea iu­birii, ne este deschis drumul către ascultarea poruncilor lui Dumnezeu, prin care, de cele mai multe ori, se dobândeşte iubirea. Domnul, în nemărginita Sa milostivire, a creat în aşa fel natura omului, încât pe măsură ce îşi îndeplineşte datoria din convingere, se trezeşte în el simţul datoriei. Da­că nu avem în noi sentimentul iubirii „arzătoare”, să nu aşteptăm până îl vom avea, să începem să facem şi fără el cele către care ne-ar îndemna iubirea. Prin fapte de iubire inima noastră rece se va încălzi şi se va înmuia, după cum un sim­plu serviciu făcut aproapelui nostru ne poate trezi dorinţa de a fi părtaşi la necazurile lui. O „părtăşie” care se poate preface cu timpul într-o legătură de inimă!

Vindecarea omului cu mâna uscată despre care citim în Evanghelie (Luca 6, 10) ne oferă un exemplu edificator. Hristos i-a spus bolnavului să-şi întindă mâna spre El, deşi mâna era uscată şi inertă.

Să ne întindem şi noi mâna noastră uscată spre Hristos, să ne slujim aproapele din ascultare către Dumnezeu, chiar dacă ne lipseşte încă iubirea, fiindcă iubirea va veni.

Sursa: "Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului", Editura Sophia, 2008