Pentru
că a existat un număr mare de vorbitori și a fost nevoie ca
discursul să fie scurtat, Alexandra Nadane a rostit câteva
fragmente din discursul pe care l-a pregătit pentru eveniment şi pe
care îl redăm integral mai jos:
Dragi
participanți la Marșul pentru viață,
Mă
bucur că suntem împreună și vă mulțumesc că sunteți aici.
Vă
mulțumesc nu numai în numele organizatorilor, ci mai ales în
numele celor pe care îi sprijinim: femeile și copiii.
Suntem
aici, în toată țara, și în Republica Moldova, în peste 285 de
localități. Suntem aici pentru femeile aflate în momente dintre
cele mai dificile ale vieții lor, în criza de sarcină. Suntem aici
pentru copiii aflați pe muchie între viață și moarte.
Este
trist că nu toți se bucură atunci când femeia și copilul sunt
sprijiniți. De aceea, voi repeta ceea ce am spus continuu în
ultimii ani. Poate acum ne vor auzi cei care continuă să ne acuze
că sunt altceva decât ceea ce suntem.
Luna
pentru viață și Marșul
pentru viață sunt
apolitice și neconfesionale, dar sunt deschise participării tuturor
confesiunilor religioase și formațiunilor politice. Nu solicităm
interzicerea legală a avortului. Nu sprijinim niciun fel de
violență împotriva femeii. Promovăm conștientizarea societății
despre criza de sarcină. Promovăm înțelegerea adevărului
științific că viața începe de la concepție. Încurajăm
sprijinirea femeii să nască viața pe care o poartă în ea.
Dragi
participanți,
Suntem
mulți, suntem sute de mii de români care participăm la acțiunile
pro-viață din această perioadă.
Dar
nu numărul nostru este cel important, nu numărul este cel care
contează, în primul rând, ci adevărul este cel important.
De
ce este important adevărul?
Pentru
că adevărul dă șansa să mergi mai departe, pentru că adevărul
construiește și pe el poți construi. Adevărul se dovedește, în
timp, mai puternic decât minciuna.
Oricât
s-ar nega, prin minciună, umanitatea deplină a copiilor nenăscuți,
din ce în ce mai mulți oameni vor înțelege că suntem oameni din
momentul concepției.
Oricât
s-ar nega, prin minciună, realitatea crizei de sarcină, din ce în
ce mai mulți oameni vor
înțelege frământările și vulnerabilitatea unei
femei în criză de sarcină.
Știința
ne arată că viața începe în momentul concepției.
Morala
ne spune că viața este primul drept al omului.
Dar
întotdeauna va exista ceva mai convingător decât știința și mai
puternic decât morala care să mărturisească despre criza de
sarcină și despre umanitatea copiilor nenăscuți, fără să poată
fi contestat.
Va
exista femeia care a trecut prin criza de sarcină și va exista
supraviețuitorul, copilul care a supraviețuit crizei de sarcină.
Femeile
care au trecut prin criza de sarcină, indiferent dacă au născut
copilul sau au făcut avort, vor vorbi.
Din
ce în ce mai mult, își vor găsi curajul să vorbească.
În
acest an, pentru prima dată la București, vom asculta două
mărturii. Curajul acestor două femei va da curaj și altora.
Vor
vorbi, din ce în ce mai mult, cei care au fost în pericol să fi
avortați, dar au fost născuți.
Când
vom realiza că frați sau surori, tatăl sau mama noastră, soțul
sau soția, prieteni, atâtea persoane fără de care nu ne putem
imagina viața, erau la un pas de a fi avortați, vom înțelege mai
clar ce pierdem prin avort și ce câștigăm lăsând viața
copiilor să continue.
Noi
înșine, mulți dintre cei care participăm astăzi la marșurile
pentru viață, suntem, de fapt, supraviețuitori.
În
Cluj Napoca a fost filmat un clip în care mai multor persoane li se
prezenta statistica nașterilor și a avorturilor din anii în care
se născuseră. Și, pe măsură ce citeau aceste statistici,
zâmbetul le dispărea de pe față. Înțelegeau că sunt niște
supraviețuitori.
Numărul
românilor care nu s-au născut este mai mare decât populația
actuală a României. Aceasta înseamnă că mulți dintre noi avem
frați, surori, unchi, mătuși, a căror viață a durat mai puțin
de trei luni de zile.
Astfel
de pierderi există în întreaga lume, iar România și Republica
Moldova sunt printre primele locuri pe plan mondial în ceea ce
privește numărul de avorturi.
Conform
unui raport din ianuarie 2017, în lume s-au făcut 1 miliard de
avorturi în ultimii 100 de ani.
Când
auzim „un miliard”, ne vine să dăm înapoi.
Ne
vine să ne întrebăm: mai are vreun rost să ieșim la marșuri, să
citim cărți cu copiii, să facem desene pe asfalt cu ei, să
organizăm conferințe, să vedem filme pro-viață?
În
fața unui munte, un om poate părea insignifiant. Dar oamenii au
ajuns pe toate vârfurile semețe din lume!
În
fața unui ocean, un om poate părea neputincios. Dar oamenii au
străbătut toate oceanele de pe fața Pământului!
În
fața bolții înstelate și a ceea ce este dincolo de Soare, un om
poate părea fără valoare. Dar mintea omului a căutat mai departe
de ele, iar sufletul omului Îl poate cunoaște pe Cel care a creat
bolta cerului și întregul Univers!
Da,
în fața morții nedrepte a milioane de oameni, un om poate părea
neputincios.
Dar
adevărul este de partea noastră și el ne dă putere!
Și
adevărul este că fiecare persoană
poate să ajute o femeie în criză de sarcină. Acesta este
adevărul!
Experiența
arată că sprijinul oferit
de tatăl copilului, sprijinul unei prietene, sprijinul unui
psiholog, sprijinul unui cleric, pot face diferența între avort și
nașterea copilului.
Putem
ajuta o femeie în criză de sarcină indiferent dacă suntem bărbați
sau femei, indiferent de ce vârstă avem, indiferent de cunoștințele
noastre, indiferent de posibilitățile noastre financiare.
Pentru
a ajuta o femeie în criză de sarcină este suficient să ne pese de
ea.
Să
nu o ocolim indiferenți, ci să-i întindem mâna și să-i spunem:
„Te ajut cu toată puterea mea să treci prin tot ce crezi că nu
poți trece singură!”
Și
nu pentru că vom fi noi puternici,
ci pentru că vom fi alături de
ea, ea va
avea puterea să treacă prin criza de sarcină.
Un
bărbat care îi spune mamei copilului său „Vom păstra copilul
indiferent de ce se va întâmpla!” îi dă putere.
Un
tată care îi spune fiicei: „Sunt alături de tine! Tata te
iubește! O să fie bine! O să am grijă de nepotul meu” îi dă
putere!
O
mamă care îi spune: „Sunt alături de tine. Te voi ajuta să
crești acest copil. Ai încredere, eu te-am crescut pe tine!” îi
dă putere!
Un
prieten sau o prietenă care spun: „Voi fi alături de tine”, un
asistent social, un psiholog, un cleric care spun: „Sunt alături
de tine” îi dau putere!
Un
copilaș care îi spune mamei: „Vreau să mă joc cu surioara mea
pe care o ai în burtică” îi dă putere!
Astfel,
îndemnul „Sprijină mama și copilul! Ei depinde de tine!” se
adresează fiecăruia dintre
noi. Tuturor și absolut fiecăruia
dintre noi.
A
venit vremea să conștientizăm că, trăind într-o democrație,
această țară este țara
noastră,
iar legile și instituțiile ei sunt cele despre care considerăm că
ne ajutăm să trăim armonios și să ne dezvoltăm.
Ce
ne oprește, ca societate, în ansamblu, să creăm instrumente prin
care să sprijinim femeia în criză de sarcină?
Ca
și în ceilalți ani, propunem și acum două astfel de instrumente.
În
primul rând, avem nevoie de centre
de sprijin a
femeii însărcinate. Centre unde o femeie în criză de sarcină să
poată beneficia de consiliere psihologică gratuită și de
sprijinul unui asistent social specializat.
În
Statele Unite ale Americii sunt 2.800 de astfel de centre. Și ele nu
au fost create de stat, ci au fost create de ONG-uri! Fiecare astfel
de centru este creat de câte un om echilibrat, care nu a mai răbdat
să vadă dramele femeilor în criză de sarcină.
Un
alt mod de a sprijini femeia în criză de sarcină este acordarea
unei indemnizații în timpul sarcinii, pentru nevoile speciale care
apar în această perioadă.
Acestea
sunt propunerile noastre, pe care nu le impunem.
Însă
în ce măsură vom prețui femeia și copilul, în aceeași
măsură o vom sprijini. Atât fiecare în parte, cât și împreună,
ca societate.
Înainte
de a-mi încheia cuvântul, vreau să amintesc despre marșul care
astăzi se desfășoară la Roma și în multe orașe europene:
Marșul pentru Europa.
În
apelul Marșului pentru Europa se găsește și următoarea frază:
„Statele europene
nu vor avea nici un viitor dacă ele rămân divizate și în
competiție unul cu altul în loc să fie împreună”.
Acest
„împreună” are un suport extrem de concret, de om alături de
om.
Căci
Europa nu este în primul rând un teritoriu, un patrimoniu, ori un
vis. Europa înseamnă, în primul rând, oamenii Europei.
Și
atunci citim astfel constatarea de mai sus: „oamenii din
Europa nu vor avea nici un viitor dacă vor rămâne divizați și în
competiție unul cu altul în loc să fie împreună”.
Iar
cea mai mare divizare între europeni, care străbate continentul de
la un capăt la altul, nu este cea economică, nici cea culturală,
nici cea etnică, nici cea religioasă sau oricare altă diferențiere
a doi europeni.
Cea
mai mare divizare este între europenii născuți și europeni care
așteaptă să se nască.
Dacă acești europeni
vor fi împreună, Europa va trăi.
Avem
nevoie să înțelegem că Europa va trăi doar dacă Europa din
pântecele femeilor însărcinate trăiește.
Prezentul
celor mai mici dintre noi, care au doar câțiva milimetri ori câțiva
centimetri, este viitorul Europei!
În
aceste condiții, considerăm că proiectul
de țară vital,
al românilor din dreapta și din stânga Prutului, este
responsabilizarea societății față de darul vieții, față de cei
care îi pot fi viitorul.
Viitorul
românilor, viitorul Europei, are nevoie de sprijinirea concretă a
femeilor în criză de sarcină.
Vă
mulțumesc.
0 comments:
Trimiteți un comentariu