 |
| Foto: Vilia Lupu |
de Vilia Lupu
Cineva a constatat că toţi colegii
din departamentul în care lucrează sunt divorţaţi. Unii chiar de mai
multe ori. Atât femeile cât şi bărbaţii care lucrează în acest departament al
unei bănci din nordul Germaniei consideră că familia nu mai corespunde lumii în
care trăim. Fiecare are viaţa lui, acesta fiind un motiv suficient pentru a nu
mai recomanda şi altora căsătoria. Toţi au copii. Mai devreme sau mai târziu
copiii tot suferă din cauza unui divorţ, aşa că mai bine mai devreme decât mai
târziu. Aşa spun toţi. Banii nu sunt o problemă pentru cei care lucrează în
departamentul cu pricina. Sunt în plină carieră, au toţi un job foarte bine
plătit şi trăiesc în Germania. Se explică.
De ce se întâmplă aşa ceva? Se întrebă, şi pe bună dreptate, persoana care
a constatat cu uimire că toţi colegii
sunt nevoiţi să plătească pensie alimentară iar colegele sunt fericite
că sunt libere să facă ce vor.
Într-o zi, aceeaşi persoană despre care vă vorbeam, a auzit întâmplător o discuţie între două
femei care intraseră să facă curat în toaleta aceleiaşi bănci. Se anunţaseră ca
fiind de la Room Service. N-o să mă mărit niciodată, spunea ferm convinsă una
dintre ele. De ce? Pentru că de fiecare dată când vreau să fac ceva nu am cum,
iar el poate face tot ce doreşte.
Se pierde libertatea într-o căsătorie? Ce înseamnă libertatea într-o
căsătorie? Ce mai înseamnă iubirea? Care e locul copiilor într-o căsătorie în
care fiecare are viaţa lui? Nu e de
mirare că oamenii, având astfel de exemple ce devin un mod de viaţă, nu mai cred în căsătorie. Copiii se pot face
şi în afara ei. Şi copiii, la rândul lor, vor avea copii dar nu într-o
căsătorie. Şi aşa mai departe.
Iubirea nu va mai fi nemuritoare. Ar fi absurd să mai crezi asta peste
câteva sute de ani, când copiii nu vor mai fi trăind de mult într-o familie
având acelaşi domiciliu. A, iubirea faţă de copii, părinţi sau prieteni? Putem
să sperăm că se vor mai folosi astfel de aprecieri. Copilul meu.. Până creşte
şi-şi ia zborul.. Căţelul meu… Până
moare şi-ţi cumperi altul sau nu. Dar
iubirea dintre un bărbat şi o femeie, de ce am mai spera că va fi nemuritoare
dacă cei doi nici măcar nu mai pot locui în aceeaşi casă?
Va rămâne iubirea celor care mai cred în ea, iubire pe care nu o vor atinge
niciodată. În vis totul e posibil, în realitate … În realitate timpul ne este
dat cu un rost.
Familia va aparţine celor cu adevărat nebuni. Şi mă refer la nebunii care
cred în Iubire. Iubirea ca Persoană. Adică Iisus Hristos.
Şi poate că aşa trebuie să se întâmple.
Sursă: Feminis
0 comments:
Trimiteți un comentariu