CEDO declară ilegală legea greacă care limitează uniunile civile ale heterosexualilor

14 noiembrie 2013

O lege promulgată în Grecia şi care permite parteneriatele civile, însă fără a face referinţă la partenerii de acelaşi sex, a fost declarată ilegală la CEDO.

Când o ţară adoptă o lege prin care este recunoscută uniunea civilă a heterosexualilor, spune CEDO într-o decizie judecătorească din 7 noiembrie, partenerii de acelaşi sex trebuie să profite şi ei de aceasta.

Într-o hotărâre judecătorească în cazurile reunite Vallianatos şi Mylonas contra Statul Grec, Marea Cameră a CEDO a decis că legea greacă violează Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În ceea ce a devenit practica de succes a grupurilor de interese să răstoarne legile naţionale, activiştii acestora au adus cele două cazuri reunite în fata CEDO, cerând ca guvernul să recunoască parteneriatul persoanelor de acelaşi sex.

Şase din cei şapte reclamanţi, a menţionat instanţa, «trăiesc împreună» ca şi cuplu în Atena sau «sunt într-o relaţie», dar «din motive profesionale sau sociale nu locuiesc împreună».

«Al şaptelea reclamant este o asociaţie non profit, a cărei scop este oferirea de servicii psihologice şi morale homosexualilor de ambele sexe», se menţionează în deciziile Curţii.

Legea intitulată «Reforma privind familia, copiii şi societatea» a intrat în vigoare în 2008. Reclamanţii, cu ocazia unei audienţe în ianuarie 2013, se plângeau de faptul «ca pactul de viaţă comună destinat doar cuplurilor hetero îi lezează în dreptul lor la viaţa privată şi familială şi îi discriminează nejustificat doar pentru că au altă orientare sexuală decât cea heterosexuală»

Legea a fost promulgată pentru protecţia femeii şi copilului născut în cadrul uniunii libere şi fusese susţinută în parlament prin argumentul că trebuie legiferat ceea ce se petrece în «realitatea socială», şi anume înmulţirea fără precedent a legăturilor heterosexuale libere, deci a cuplurilor  de sex diferit care nu sunt căsătorite legal dar care trăiesc împreună. Această lege era destinată «unor astfel de persoane şi pentru ca ele să beneficieze de-un cadru legal mai flexibil decât cel al căsătoriei clasice, în urma înregistrării legăturii lor». Din astfel de uniuni civile «de facto» a rezultat în 2008 o natalitate evaluată la 5% din toţi copiii născuţi în Grecia.

Un raport explicativ asupra acestei legi, raport depus la Curte, menţiona că ea era destinată să ajute femeile şi copiii care ar fi fost abandonaţi «fără nici un sprijin după o lungă coabitare, fenomenul familiilor monoparentale generalizându-se». Raportul sublinia, de asemenea, că statutul căsătoriei religioase rămânea «fără egal» în legea greacă şi că, «alături de mariajul civil, această căsătorie religioasă reprezenta cea mai bună opţiune pentru cuplurile care voiau să întemeieze o familie, pentru că aducea maximul de siguranţă legală, financiară şi socială». Conform aceluiaşi raport, uniunile civile erau rezervate adulţilor de sex diferit, concluzionând că acestea sunt o nouă formă de parteneriat şi nu un fel de «căsătorie flexibilă». Mai mult, amintitul raport considera că instituţia căsătoriei n-ar putea fi slăbită prin noua legislaţie, pentru că era oricum condusă de un ansamblu diferit de legi.

În timpul acestei dezbateri din parlament, ministrul grec al justiţiei ar fi declarat:

«Nu trebuie să includem aici cuplurile de acelaşi sex. Noi suntem convinşi că nevoile şi cererile societăţii greceşti nu depăşesc această linie; în calitate de legislator, partidul politic de la putere este responsabil în faţa poporului grec; noi avem credinţa şi convingerile noastre şi, de altfel, alte negocieri pe această temă sunt în curs în acest moment. Cred că asta e drumul pe care trebuie să-l urmăm noi în ţara noastră».

Instanţa a permis intervenţiile terţilor provenind din partea grupărilor homosexuale, printre care Federaţia Internaţională a Ligilor Drepturilor Omului (FIDO) şi ILGA-Europe (Internaţional Lesbian, Gay, Bisexual, Trans and Intersex Association).

Livio Zilli, consilier legal principal pe lângă Comisia Internaţională a Juriştilor, unul din grupurile de activişti care a adus cauza pe rolul tribunalului, a spus că decizia arată că această Convenţie asupra drepturilor omului este «un instrument viu care trebuie interpretat în condiţiile actuale». Statul este «obligat în cadrul Convenţiei să ţină cont de evoluţia societăţii, ca şi de faptul că nu există decât un singur mod privind exercitarea şi beneficierea de un drept ca cel al dreptului la o familie şi la o viaţă privată».

Sursă: Ştiri pentru viaţă 
Traducere: Alina Daringa

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com