31 decembrie 2013
În 2008, The Population Research Institute a publicat mărturia fostei
directoare a unei clinici de avorturi. Deși fusese atât de dedicată avortului,
încât a lucrat timp de 6 ani în clinică, ea se consideră acum pro-viață. Îşi spune povestea:
„Îmi amintesc, în mod deosebit, cum odată asistam în sala de operație a clinicii unde am
fost asistentă medicală timp de 6 ani. Stăteam în spatele doctorului, putând să
văd tot ce făcea în timpul avortului unei femei însărcinate în săptămâna 20-22.”
La 20 de săptămâni, copilul este complet
dezvoltat. Cântăreşte cam 260g și are o lungime de aproximativ 25cm. Are degete, față și toate celelalte organe pe care un
nou-născut le are, incluzând, dacă este fată, uter și ovare. Coardele vocale sunt dezvoltate
până la punctul în care poate să plângă.
Poate chiar să simtă gustul. Într-un
experiment, s-a arătat că bebeluși cam de aceeași vârstă beau mai puțin lichid amniotic când în acesta s-a
adăugat ulei de mac, făcându-l să aibă un gust amar. La 14 săptămâni de la
concepție e în stare să audă,
răspunde la atingeri și
simte durerea. Puteți să
vedeți ecografia 4D a unui
făt de 21 de săptămâni. Se poate
distinge clar faţa copilului.
Conform angajatei clinicii:
„Am putut vedea faţa copilului. Nu ştiu cum să descriu ce am simţit în acel
moment. Am realizat că tocmai am ucis o fiinţă umană. Dar în acelaşi timp m-am
gândit: e legal, ar trebui să fie în regulă. Dar întreaga mea fiinţă striga
împotriva a ceea ce tocmai văzusem. Am simţit moartea. Mă simţeam ruşinată şi
confuză uitându-mă la părţile însângerate ale corpului copilului. Pot să spun
că am simţit prezenţa diavolului. A fost foarte tulburător. Mintea mea era
orbită de bezna din ea, încât nu puteam să fac nimic.
Uneori mă gândesc la acea zi şi simt că ar fi trebuit să fug de acolo sau
să încerc să opresc acea nebunie. Ce făceam noi ca profesionişti din domeniul
medical, ca fiinţe umane? Ce se întâmplase cu inimile noastre? Unde era
compasiunea noastră?
Daca acest copil ar fi fost născut prematur la 20-22 de săptămâni ar fi
avut o şansă să trăiască. M-am gândit: Oameni, gândiţi-vă la ceea faceţi. Eu ce
fac?. Gândiţi-vă la consecinţele acestui avort. Gândiţi-vă ca acela eraţi
dumneavoastră. Imaginaţi-vă că eraţi în cel mai sigur loc din lume, în
pântecele mamei voastre. Nu aţi fi avut nicio idee despre cât de crud se va
sfârşi viaţa dumneavoastră, cum veţi fi rupt în bucăţi. Ne trădăm copiii. Le
întrerupem viaţa atât de abrupt, atât de neaşteptat. Credeţi că avortul aduce
uşurare, dar de fapt, aduce goliciune, ruşine, durere, regret, sentimentul
morţii. Timp de şase ani avortul a fost modul în care mi-am câştigat pâinea.
Preţ de şase ani a fost viaţa mea...”
Această angajată a clinicii şi-a examinat
conştiinţa. Ea a avut marele curaj să îşi înfrunte munca din trecut. Puterea
emoţională de care a dat dovadă spunându-şi povestea ar trebui să fie apreciată
de toţi cei care sunt pro-viaţă. Este atât de simplu să anesteziezi conştiinţa
cuiva. Nimeni nu vrea să admită în faţa celorlalţi sau în faţa sa că a făcut
ceva greşit. Când angajaţii clinicilor ies în faţă, trebuie să-i susţinem şi să
îi acceptăm.
Aceasta angajată a clinicii îşi termina
mărturia spunând:
„Acesta este doar începutul poveştii mele. Inima mea arde din ce în ce mai
mult să spun tuturor adevărul. Mă veţi auzi de foarte multe ori. Mă rog ca
Dumnezeu, unicul Dumnezeu pe care toţi îl avem, să deschidă inimile voastre şi
să vă dea înţelepciune şi pasiune pentru a vă ridica şi să vorbiţi. TREZEŞTE-TE
LUME! TREZEŞTE-TE!!!”
Sper ca toţi cei care vor citi acestea
vor fi inspiraţi de curajul şi entuziasmul ei. Ea este doar unul dintre multele
exemple despre cum o inima se poate schimba şi o viaţă se poate transforma.
Fiecare poate pune un nou început - nu contează ce ai făcut până acum sau ce
greşeli ai săvârşit - oricine se poate schimba şi se poate dedica săvârşirii
binelui de acum înainte. Sper că dacă cineva care citeşte aceste rânduri
detestă angajaţii clinicilor de avort şi crede că a răzbate până la ei este
pierdere de vreme, va reconsidera aceasta şi va găsi compasiune. Nu renunţaţi
la nimeni.
Sursă: Ştiri pentru viaţă
Traducere: Alexandra Maria Vieru şi Diana Elena Gratie
Căutăm
voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă,
italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa:
redactievremuri@gmail.com
0 comments:
Trimiteți un comentariu