Dragi prieteni, ajutați-ne să facem cunoscut adevărul!
Acum, când propaganda în favoarea teoriei genului ia amploare în școli și prin mijloacele
mass-media, este timpul să reacționăm. Ceea ce se întâmplă de câteva luni încoace
nu mai este o noutate pentru nimeni. Știți că adepții teoriei genului,
pentru a-și impune ideologia, sunt în stare de orice.
Recent, câțiva părinți responsabili ne-au atras atenția asupra faptului că în timpul orelor de curs,
unor elevi de numai 8 ani le-a fost proiectat un film intitulat Tomboy, care
pledează această cauză.
(Proiectarea acestui film face parte din programul 2013-2014 Școală şi Film, implementat de Centrul Național de Film şi Imagine Animată (CNC) și Ministerul Educației din Franţa. Filmul
prezintă povestea unei fete pe nume Laure,ce se mută într-un nou cartier. Pentru că are nevoie de noi prieteni şi nu cunoaşte pe
nimeni, Laure decide să se îmbrace și să acționeze ca un băiat,
luând numele de Michael. Ea se împrieteneşte cu Lisa, care nu știe că noua ei prietenă nu este băiat. Ea se confruntă cu numeroase dificultăți: confecţionarea
unui penis fals din plastelină pentru a putea înota alături de noii prieteni
fără a le trezi suspiciuni, primele sărutări
(homosexuale) cu prietena sa Lisa, etc.)
Este inacceptabil, având în vedere faptul că vorbim despre răspândirea unei
teorii bazate pe minciună. Chiar și astăzi, concepțiile profesorului John
Money sunt cosiderate garanții științifice de către militanții teoriei genului.
Totuși, experimentul său asupra micuțului Bruce Reimer s-a transformat într-o adevărată
dramă umană, soldată cu sinuciderea acestui pacient. Să ne amintim, pe scurt,
trista poveste.
În 1966, Bruce Reimer, un bebeluș de 9 luni, suferă o circumcizie - intervenție medicală care l-ar
fi putut ajuta să urineze. Din păcate, accidental, chirurgul a ars complet și iremediabil organul
genital al băiețelului. Luni de zile, părinții au alergat fără folos la numeroși medici. Disperați, au sfârșit prin a căuta ajutor
la cabinetul Profesorului John Money, psiholog și sexolog
neozeelandez, care susținea că poate schimba sexul copiilor. Potrivit concepțiilor sale,
identitatea sexuală a copiilor, băieți sau fete, este îndeajuns de flexibilă în primii
ani de viață, încât să suporte o asumare a unui nou gen (masculin sau feminin), ca
urmare a unor proceduri medicale (tratament hormonal și chirurgical),
terapii psihologice și schimbări culturale determinate de atitudinea părinților și de influența educației.
Profesorul Money a reușit să îi convingă pe părinții micuțului Bruce că băiețelul lor ar fi mai
fericit dacă ar deveni fetiță. Începând cu vârsta de doi ani, l-a supus unei
terapii care includea un tratament hormonal greu de suportat și o castrare
chirurgicală. În urma acestui calvar, Bruce a devenit Brenda.
După operație, Money a ținut noua fetiță sub observație terapeutică, atât pentru a o obișnui cu noua sa identitate, cât și pentru a-i studia
reacțiile. Prin acest experiment urmărea de fapt să aibă dovada valabilității tezelor sale despre
flexibilitatea diviziunii sex/gen. A publicat încă din 1972 o carte prin care
lăuda așa-zisul succes al experimentului său.
În realitate, totul
s-a transformat într-o dramă.
Brenda nu a simțit niciodată că este fată. Chiar dacă a urmat o terapie și i-au fost administrați hormoni, a continuat
să aibă o profundă stare de neliniște și o stare fizică proastă. La 13 ani avea deja
tendințe suicidare. Obligați să înfrunte suferința copilului lor, părinții au fost nevoiți să-i mărturisească
faptul că, în realitate, ea era de fapt băiat. Din acel moment, Brenda a
refuzat tratamentul hormonal și nu a mai urmat terapia. Mai mult, le-a cerut
părinților să o numească David. Nouă ani mai târziu, David s-a supus unei noi
intervenții chirurgicale pentru a redeveni bărbat. David/Brenda/Bruce a fost marcat
pentru toată viața de rănile adânci ale acestei experiențe. Nu și-a revenit niciodată,
iar la 44 de ani s-a sinucis.
Însă, înainte de a se sinucide, David Reimer a decis să își facă povestea
cunoscută. A publicat în 1997 o carte în care prezenta consecințele nefaste ale
acestor terapii, pentru a evita pericolul ca și alți copii să mai urmeze
aceleași tratamente. Din nefericire, nu i-a putut împiedica pe cei care vedeau în
el un simplu cobai al teoriei lor, să continue a-și asuma această
experiență ca pe o reușită.
Moartea tragică a lui David Reimer ar fi trebuit să îi trezească la
realitate; însă, ei au ales să ascundă acest sfârșit trist, pentru a nu-și discredita teoria.
De aceea trebuie să facem cunoscută dramatica poveste unui număr cât mai
mare de oameni, așa cum și-ar fi dorit David Reimer însuși.
Cei care urmăresc acest subiect au decis să producă și să realizeze, cu
sprijin public, un documentar video de 15 minute, prin care să relateze
povestea și să demaște minciunile militanților teoriei genului.
Prin intermediul acestui reportaj, care va fi difuzat la începutul anului
2014 pe numeroase platforme internet, sperăm să putem informa sute de mii de
cetățeni despre pericolele acestei teorii.
Sursă: Ştiri pentru viaţă
Traducere: Ioana Nichifor
Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com
0 comments:
Trimiteți un comentariu