„Cel mai mare genocid”: un interviu despre avort cu fostul solist al trupei Kansas, John Elefante

de John Jalsevac, 6 decembrie 2013

John Elefante este cântăreţ, compozitor şi producător, câştigător a mai multor premii Grammy şi renumit pentru stagiul său ca solist al trupei rock Kansas, ultra populară la începutul anilor ’80.

De curând a beneficiat de o atenţie deosebită în mass-media şi în cercurile pro-viaţă, datorită lansării ultimului său single „This Time” şi a videoclipului însoţitor. Cântecul relatează povestea reală a felului în care fiica adoptivă a lui Elefante a fost la un pas de a fi avortată, dar cum mama ei naturală s-a răzgândit în ultimul moment.

LifeSiteNews.com a avut recent o convorbire telefonică cu Elefante. În timpul conversaţiei, acesta ne-a expus convingerile sale cu privire la avort şi cum acestea s-au modificat în timp, ne-a împărtăşit povestea din spatele melodiei „This Time”, cum a luat aceasta naştere şi cum a folosit la salvarea de la avort a cel puţin trei bebeluşi.

Notă: Interviul a fost comprimat şi editat pentru a fi mai concis.

LifeSiteNews.com: Ai fost întotdeauna pro-viaţă, sau cum s-au desfăşurat lucrurile?

John Elefante: Cred că am început să mă gândesc la asta după ce am primit salvarea. Ştiţi, nu m-am gândit prea mult la asta înainte de a primi salvarea.

LSN: Şi când s-a întâmplat asta?

JE: În anul 1980.

LSN: A fost cumva vorba de vreun moment de genul „aha” când dintr-o dată ai realizat adevărul despre avort?

JE: Cred că s-a întâmplat când ne-am întâlnit cu părinţii naturali ai fiicei mele, când mama ne-a povestit cât de aproape a fost să o avorteze pe fiica mea. Atunci am realizat: „Uau. Dacă s-ar fi întâmplat asta, nu am fi aici, acum.” Asta a schimbat atât de multe lucruri, şi m-a afectat destul de profund.

Au mai existat câteva momente de genul „aha”: unele persoane foarte apropiate, despre care ştiu că au făcut avorturi, multe avorturi. Şi ei suferă, îi doare. Şi mă doare şi pe mine să îi văd cât suferă din această cauză, în fiecare zi. Poţi să încerci să ignori asta, poţi încerca oricât, dar nu e atât de uşor.

LSN: Ce părerea aveai despre avort înainte de a te converti?

JE: Nu mă gândeam în niciun fel la asta. Nu mă gândeam că este ceva neapărat benefic, dar nici neapărat rău. Eram indiferent cu privire la asta. Însă cred că a fi indiferent este ceva rău, pentru că înseamnă că nu te gândeşti la ceva ca fiind serios, cu consecinţe grave şi plin de importanţă.

LSN: Să fii pro-viaţă nu este tocmai o atitudine obişnuită în industria divertismentului. Cum este să fii pro-viaţă ca şi entertainer?

JE: Sunt extrem de şocat să văd că mulţi dintre prietenii mei din această industrie sunt pro-viaţă. Chiar sunt. Cât despre unii dintre ei, bineînţeles, nu sunt şocat să văd că sunt pro-alegere. Şi există această trupă cu care am mers în multe turnee în această vară. După ce am apărut la Huckabee Show de curând, unde am vorbit despre piesa „This Time” şi avort, de la trei din cei cinci băieţi din trupa am primit mesaje scrise zicând: „Bravo, omule, îmi place atitudinea ta asupra acestui subiect.” Am zis: „Poftim? Cine este expeditorul? Este nemaipomenit!”

Am nişte prieteni care sunt actori, nişte actori destul de cunoscuţi. Un anume prieten m-a sunat din Nashville şi mi-a spus că a plâns când a văzut clipul.

Nu aş vrea să spun că lucrurile se schimbă, dar cred că am început să văd o schimbare la tineret. Tinerii adulţi cu vârsta între 18 şi 24 de ani au ajuns la un procent de 56% pro-viaţă. Cred că aceştia încep să realizeze că au fost păcăliţi în diferite moduri, în special din cauza internetului. Încep să realizeze că fetusul nu este doar o bucată de ţesut. Încep să vadă dovezi ştiinţifice care indică faptul că în momentul conceperii, acolo există o viaţă. Şi atunci afirmă: „De ce nu mi s-a spus asta dinainte?”

Iar acea generaţie mai tânără va creşte mare şi sperăm că vom putea să scăpăm de acest lucru afurisit. Să fim serioşi. 56 de milioane de copii avortaţi din 1974? Este greu să te gândeşti la asta. Este cel mai mare genocid pe care l-a văzut lumea.

LSN: Oamenii fac referire la generaţia mai tânără ca la supravieţuitorii avortului. În multe cazuri aceştia descoperă că şi-au pierdut fraţii prin avort. Ce rol crezi că joacă asta în dinamica lucrurilor?

JE: Ei bine, eu pot vorbi doar în baza e-mailurilor primite şi a mesajelor de pe Facebook. Am primit 300 de mesaje Facebook de la străini şi aproape 600 de e-mailuri pe pagina mea de muzică John Elefante. Aud lucruri de genul: „Am avut un frate mai mic care a fost avortat pentru că nu ne puteam permite să mai avem un copil.” Aceşti oameni îşi vărsa necazul cu privire la cât de greu le-a fost să facă faţă acestui lucru. „Ştii, aş fi putut avea un frăţior”, sau „Aş fi putut avea un frăţior şi o surioară.”

Primesc e-mailuri de genul: „Când am crescut, mama mea mi-a spus că avea de gând să mă avorteze.” Şi asta are un dublu impact asupra acestor oameni: Nu încetează să îşi iubească părinţii, dar acest lucru îi pune pe gânduri: „Serios? Aveai de gând să mă avortezi şi asta ar fi însemnat că eu să nu mă aflu acum aici. Asta înseamnă că nu m-ai vrut.” Acest lucru derutează o persoană.

LSN: Să vorbim puţin despre experienţa ta legată de adopţie şi apoi despre întreaga poveste din spatele acestui cântec intitulat „This Time”. Aş dori să aflu câte ceva despre asta.

JE: Am scris acest cântec pentru noul meu album On My Way to the Sun. M-am gândit că acest cântec să fie unul ce spune o poveste iar versurile trebuie într-adevăr să prindă la public. Am zis „Doamne, dă-mi ceva foarte, foarte puternic pentru acest cântec.” Şi mi-am închis ochii timp de un minut. Am mers sus la etaj, mi-am luat un suc, am revenit jos şi mi-am închis ochii din nou.

Am zis: „Din ce văd că aşterni în inima mea, eu ar trebui să povestesc cum fiica mea a venit pe lume, şi cum aproape că n-a făcut-o.” Şi am început să scriu câteva versuri în acelaşi timp. M-am transpus în acea clinică de avorturi în care s-a aflat mama ei naturală acum 20 de ani.

„She sat cold în the waiting room, frightened and alone.” (Stătea înfrigurată în sala de aşteptare, speriată şi singură) Am venit la microfon şi am cântat acele două rânduri. Apoi am scris: „Watched the clock tick down, knowing that her baby would soon be gone.” (Urmărea cum ceasul ticăia, ştiind că bebeluşul ei curând va dispărea). Şi am cântat acele două rânduri. Am început doar să scriu câte două rânduri o dată. Povestea a început să se lege.

La momentul respectiv cunoşteam doar două lucruri exacte cu privire la acea zi: ea se afla în clinică, foarte, foarte aproape să o avorteze pe fiica mea. A cerut permisiunea să folosească telefonul, şi-a sunat mama şi i-a spus că este însărcinată.

Astfel, cântecul a continuat să se dezvolte tot mai mult şi imediat după ce l-am scris nu m-am gândit prea mult la faptul că: „Tocmai am scris un cântec pro-viaţă”, sau „A fost un cântec despre adopţie.” Nici nu mi-a trecut prin minte. Îmi spuneam ceva de genul: „Mulţumesc Doamne pentru o frumoasă bucată muzicală ce descrie cum fiica mea a venit pe lume şi cum aproape că a murit.”

Dar apoi, când am ascultat mix-ul la terminarea cântecului, mi-a dat în gând că acesta urma să fie un cântec controversat. Aceste gânduri îmi mai trecuseră prin minte înainte, însă chiar m-au lovit din plin când am auzit versurile atât de clar. Ştiţi, o mare parte din muzica rock & roll este o mormăială, dar mixajul a fost făcut să se audă vocea tare, ceea ce în mod normal nu îmi place să fac, însă cântecul trebuia să fie de aşa natură.

Apoi când l-am auzit mixat pentru prima oară, m-am rugat: „Doamne, cum ar fi dacă acest cântec ar putea salva un copil, doar unul, numai unul, pentru că ştiu că mi-ai dat acest cântec cu un motiv şi mi-ai dat această experienţă cu un motiv.”

LSN: Care a fost reacţia pe care ai primit-o la acest cântec?

JE: 90% incredibil, 10% critică vehementă, ură, dorinţa de boala asupra mea, dorinţa de boala asupra fiicei mele, şi aşa mai departe.

LSN: Am auzit că ai primit veşti de la unii oameni care au spus că au refuzat să mai facă avort după ce au vizionat videoclipul sau după ce au ascultat cântecul. Ai putea să îmi împărtăşeşti acele poveşti?

JE: Una dintre ele a fost în comentariile de pe YouTube. Sora lui urma să avorteze copilul. El i-a spus să ia un loc. După ce a văzut clipul, ea s-a dus şi a făcut o ecografie, iar drept urmare a acestui clip, ea i-a spus fratelui, „Nu voi avorta acest bebeluş.”

O altă fată este ofiţer corecţional. Ducea cu maşina o fată la ecografie, iar fata i-a spus că avea să avorteze bebeluşul. Ea şi-a scos telefonul şi i-a zis: „Pot să îţi arăt ceva?” Tocmai primise un e-mail cu acest video în acea zi. Această fată a plâns ca un copil şi a zis: „Nici în ruptul capului nu fac avort. Asta ţi-o promit, şi voi arăta tuturor cunoscuţilor acest videoclip.”

Cea de-a treia este o fată de 20 de ani. Era pregătită să avorteze. Erau oameni în viaţa ei care au vrut să o facă să aleagă între a alege un loc în care să stea şi a-şi avorta copilul. Se afla într-un moment de cumpănă. Datorită videoclipului i-am găsit un loc unde să stea, i-am dat bani, mulţi oameni au contribuit cu bani, am repus-o pe picioare pe jumătate, i-am oferit asistenţă medicală. Tocmai am văzut-o sâmbătă. Îşi va păstra copilul. Deja a efectuat două ecografii. În niciun chip nu va avorta acest copil. Nicidecum.

LSN: Ce crede fiica ta despre reacţia la cântec, despre publicitate şi despre tot?

JE: Ea nu este genul de fată căreia îi place să atragă atenţia asupra ei, aşa că aş zice că se ţine departe, numai pentru faptul că prietenii ei şi atât de mulţi oameni vorbesc despre asta; ei nu i-a plăcut niciodată să atragă atenţia asupra ei. Dar susţine această iniţiativă 150.000%. Şi-a spus povestea, din moment ce i-am spus că a fost adoptată la 11 ani. A spus-o multor, multor oameni.

Acum are un video în care vorbeşte despre originea ei şi nu-i pasă cui i-l arătă. Adică are mulţi prieteni acolo unde lucrează şi la şcoala de farmacologie pe care a făcut-o şi îl arată tuturor. LSN: În ce an ai adoptat-o?

JE: În anul 1993.

LSN: Ce rol joacă adopţia în lupta împotriva avortului? Ai adoptat doi copii, nu-i aşa? Ce rol crezi că joacă adopţia în lupta împotriva avortului?

JE: Unul imens.

Atunci când i se explică unei tinere că unele din complicaţiile ce pot apărea în urma avortului pot duce chiar la moarte, să nu mai vorbim de depresia care se instalează în urma avortului. Este mult mai uşor să porţi un copil timp de nouă luni şi să îl dai spre adopţie, decât să porţi vina pentru tot restul vieţii. Şi poate părea o veşnicie atunci când eşti la prima sarcină, dar nu este, nu este o lungă perioadă de timp.

Şi există milioane şi milioane de familii dornice să adopte. Am postat ceva pe pagina mea de Facebook referitor la fata despre care vorbeam mai devreme, care intenţiona să facă avort. Fără glumă vă spun că trebuie să fi primit 25 sau 30 de CV-uri – nu doar mesaje Facebook, vorbim despre CV-uri, ale unor oameni care doresc să demonstreze că sunt părinţi capabili să adopte un copil. Mi-au sfâşiat inima, omule.

Mai întâi de toate, nu pot lua eu această decizie pentru ea. Nu s-a hotărât încă dacă va da copilul spre adopţie sau îl va păstra. Înclină spre adopţie. Dar ca să vezi numărul mare de oameni care doresc să adopte. Este uimitor. Ştii, multe din aceste fete sunt zorite să facă astfel de alegeri, însă nu au timp să îşi exploreze cu adevărat opţiunile, şi apoi este prea târziu. Ştii, amândoi suntem de acord că durerea este groaznică. Dar se întâmplă. Unul la 45 de secunde.

LSN: Cred că acestea au fost toate întrebările pentru tine astăzi. Mulţumesc mult pentru timpul acordat, şi mulţumesc că ai creat cântecul şi videoclipul. Am stat cu ochii pe el de când a fost lansat şi pare că are mare succes, iar eu îi voi mai da un impuls.

JE: Apreciez asta.        

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere de Andreea Dancu

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com