Drepturile omului reprezintă un instrument al modernităţii prin care societăţile democrate au încercat să apere umanitatea de barbarie. Ele sunt un instrument laic care provine din creştinism, fiind practic o reducere la viaţa pământească a înţelegerii despre valoarea infinită a persoanei umane revelată de către Mântuitorul Hristos. Deşi provenienţa creştină este recunoscută ştiinţific, în ultimele decenii conceptul de drepturi ale omului a fost aproape confiscat de către organizaţii şi persoane care vor să le modifice pentru a denumi astfel doar un set de valori seculare şi anti-religioase, în care accentul cade pe posibilitatea celui puternic de a decide, excluzând dreptul la viaţă al tuturor oamenilor.
În faţa denaturării conceptului de drepturi ale omului se ridică în ultima perioadă numeroase voci, care cer revenirea la adevăratele drepturi ale omului, în primul rând dreptul la viaţă.
În cadrul amplelor mişcări pe plan internaţional de a se reveni la definiţia iniţială, naturală, a drepturilor omului, organizaţia Pro-life Wisconsin a realizat clipul ”Ultima frontieră a Mişcării pentru Apărarea drepturilor Civile”.
Autorii constată mai întâi firescul dezbaterilor privind drepturile fundamentale în Statelor Unite şi faptul că în timp adevărul este cel care triumfă: ”istoria ţine cu aceia care apără dreptul inalienabil la viaţă şi libertate, dreptul fiecăruia de a fi fericit”.
Piatra de hotar a acestor dezbateri o constituie Declaraţia de Independenţă din 1776, unul din documentele fondatoare ale SUA. În ea a fost recunoscut dreptul tuturor la viaţă, libertate şi căutarea fericirii al tuturor oamenilor: ”Noi declarăm că aceste adevăruri sunt evidente prin ele însele, că toţi oamenii sunt creaţi egali, sunt înzestraţi de Creatorul lor cu anume drepturi inalienabile, că printre acestea sunt viaţa, libertatea şi căutarea fericirii”.
Dar această Declaraţie va fi încălcată în multe rânduri, chiar de către urmaşii politici ai celor care au redactat-o.
În 1823, Curtea Supremă a SUA neagă nativilor americani dreptul de a deţine proprietăţi: ”Triburile de indieni care locuiesc în această ţară sunt sălbatici plini de cruzime, a căror ocupaţie este războiul”.
În 1857, Curtea Supremă a SUA nu recunoaşte drepturile negrilor americani: ”În opinia acestei Curţi (acestui Tribunal), sclavii (şi) descendenţii lor nu au drepturi pe care albii sunt obligaţi să le respecte. Negroteii pot fi justificat şi legal reduşi la sclavie pentru binele lor”.
În 1927, Curtea Supremă a SUA nu recunoaşte drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, susţinând sterilizarea forţată a persoanelor cu handicap mintal: ”E mai bine pentru toată lumea dacă societate îi poate împiedeca să procreeze, pe cei evident incapabili fizic şi psihic. Sunt suficiente trei generaţii de imbecili (retardaţi)”.
În 1973, Curtea Supremă a SUA legalizează uciderea copiilor aflaţi în faza intrauterină: ”Termenul «persoană» nu se referă şi la cei nenăscuţi.”
Până în prezent au fost recunoscute drepturile oamenilor din primele trei categorii, consideraţi anterior că nu sunt „persoane”.
În 1879, Curtea Federală recunoaşte prin lege nativilor americani statutul de persoană.
În 1865, prin amendamentele 13 si 14 se pune capăt sclaviei şi li le recunoaşte afro–americanilor dreptul de cetăţeni.
În 1981, se pune capăt sterilizării forţate în cazul persoanelor cu handicap mintal.
Când li se va recunoaşte şi celor din a patra categorie, prin care toţi cei în viaţă au trecut, dreptul la viaţă? Când se va recunoaşte din nou copiilor nenăscuţi faptul că sunt persoane? Îndemnul autorilor este: ACUM!
Proiectul de lege privind înfiinţarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină NU interzice avortul, ci sprijină femeia, copilul și familia!
Citiți aici textul proiectului.
Susţineţi acest proiect scriindu-le celor care pot lua o poziţie publică în această privinţă.
10 comments:
Pardon?!... instrument laic care provine din crestinism? gresesti amarnic. iar cand faci referiri la declaratia de independenta care sta la baza constitutiei Statelor Unite, trebuie sa-ti amintesc ca e un document cu profund caracter secular, care ulterior a fost stantata cu mici ajustari la presiunile grupurilor religioase, ajustari care ingradesc multe libertati
evident, trebuie moderat comentariul, nu trebuie decat sa apara opiniile care se potrivesc cu linia articolului, nicidecum critica pertinenta.
Stimate domn, comentariul dumneavoastră a fost moderat cu întârziere din motive obiective.
Aţi pus o întrebare şi este firesc să primiţi un răspuns.
Cred că greşeala ar fi să lăsăm tot ce nu este 100% ortodox să fie confiscat de către diavol pentru că nu arătăm faptul că acel bine dorit de către oamenii care îl îniţiază este o denaturare, ceva parţial din binele întreg care există deplin în Biserică. Diavolul nu inventează nimic, el ia şi perverteşte. Dar ia din ceva bun şi face, încet încet, ceva rău.
Ideea de dragoste între oameni pe care se întemeiază libertatea este profund creştină. Aceste drepturi au apărut într-un mediu creştin protestant, iar faptul că ulterior s-au îndepărtat şi împotrivit nu face ca originea lor să se schimbe.
Neoprotestanții au Cina Domnului, care este denaturarea tainei Sfintei Împărtășanii. Au luat-o din Biserică, și dacă vor spune că au laut din Noul Testament, nu din practica Bisericii, tot așa stă situația, pentru că Biserica a fost cea care a receptat canonicitatea cărților Noului Testament. Ei nu au luat practica aceasta din secularism, de la necreștini etc. Faptul că au denaturat-o nu înseamnă că punctul de plecare nu este adevărul, de al care s-au abătut. Iar lor le spune: cunoașteți adevărată Cină a Domnului. Așa și celor care luptă pentru drepturile omului: căutați cu adevărat cele care îl împlinesc pe om, nu mai puțin decât atât sau lucruri care îi fac plăcere dar apoi îi distrug ființa.
Răul pe care îl aduc drepturile omului interpretate greșit nu provine din creștinism. Din creștinism este binele, iar răul îl adaugă cei care se lasă în voia unor patimi prin care mintea lor se înșeală.
Stefania, cred ca memoria ta colectiva este limitata la numai 2000 de ani. Religia, biserica se erijeaza pe nedrept in rolul acesta de inalta curte morala, si in felul acesta deturneaza insasi adevarul pe care zice ca-l propovaduieste.
Ideea de dragoste intre oameni a existat si a fost documentata cu mult inaintea existentei crestinismului. practicile si credintele nu le-au luat de la necrestini, si miturile prezente in biblie sunt prezente si in alte culturi, ceea ce intareste teoria care spune despre crestinism ca ar fi un colaj cosmetizat de mituri si practici precrestine. Valorile insa, sunt confiscate si monopolizate de biserica.
Este drept că în istoria omenirii dragostea nu aparţine exclusiv creştinilor. Dar cine în istorie a mai spus „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce va blesteamă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce va vătăma şi va prigonesc”?
„Mai mare dragoste ca aceasta nu este, decât să-şi pună cineva viaţa pentru aproapele său” . „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât l-a dat pe unicul său Fiu, că oricine crede în el, să nu moară în veci”.
Şi, în plus, dacă vă veţi lupta să iubiţi pe toată lumea, pe toţi oamenii, aşa cum sunt ei, veţi vedea că va fi imposibil fără ceea ce se cheamă smerenie. Şi dacă o veţi căuta veţi simţi dumenvostră înşivă că Dumneze dragoste este şi Dumenzeu este smerenie. Nu cuvintele mele sau ale altora vă vor convinge, ci încercaţi să iubiţi şi drumul acesta vă va duce la izvorul dragostei!
Şi, dacă în drumul acesta aspru, veţi simţi nevoia unui ajutor, în afara Bibliei, vă rog încercaţi cartea unui călugăr din secolul XX, Sfântul Siluan Athonitul, ”Între iadul smereniei şi iadul deznădejdii”.
ai uitat sa mentionezi de drepturile altei categorii de oameni care nu au fost recunoscute prin lege pana pe la inceputul secolului trecut,si anume drepturile femeilor! sau femeile nu sunt oameni pentru tine? pacat ca gandesti asa! esti femeie! ar trebui sa te preocupe mai mult drepturile si libertatea femeilor decat "drepturile" embrionilor cu pretul libertatii femeilor! sa stii ca nu ai dreptul sa militezi pentru incalcarea drepturilor tuturor femeilor din cauza religiei si a convingerilor tale,pe care alte femei nu ti le impartasesc. esti libera sa alegi pentru tine,dar nu si pentru altele!
1. Da, pot fi menţionate şi drepturile femeilor, de acord. Am mers pe ceea ce au mers autorii clipurilor, dar m-aş bucura dacă cineva priceput ar face şi comparaţia cu drepturile femeilor. Mai ales că, fără a dori să fie avortaţi mai mulţi băieţi, nu numai în China şi India, ci în majoritatea societăţilor sunt avortate un număr mai mare de fete. Despre gendercide în Statele Unite chiar am postat ceva http://vremurivechisinoi.blogspot.ro/2012/06/campanie-live-action-pe-facebook-tati.html
2. În cazul unei fetiţe care este omorâtă la 2 luni de viaţă, ea alege asta? Dreptul ei la viaţă nu este încălcat de altcineva căruia ea nu i se poate opune? Problema aceasta nu are legătură nici cu religia, nici cu alte convingeri, ci doar cu evidenţa că omul este viu şi are dreptul să trăiască şi când este născut şi când este nenăscut, şi când doarme, şi când lucrează, şi când este bun, şi când este rău, şi când este beat, şi când este treaz, şi când este un geniu, şi când este debil mintal, şi când este în floarea sănătăţii, şi când este paralizat la pat, şi când este alb, şi când este de altă culoare şi aş putea continua. Nu sunt de acord cu negarea umanităţii nici unui om, indiferent de motiv. Şi de aceea nu văd nici un motiv pentru care unui om să i se ia dreptul la viaţă de către alţii - fie această persoană şi mama lui care crede că un copil îi stă în calea libertăţii şi a fericirii.
Libertatea şi fericirea proprie nu se clădesc pe luarea vieţii unei alte persoane.
te-ai gandit cumva care sunt cauzele reale ale avorturilor? daca vrei cu adevarat sa ajuti vorbeste despre metode contraceptive si despre importanta folosirii lor,militeaza pentru introducerea unor ore de educatie sexuala obligatorii in toate scolile,ca nu prea se face,e foarte multa ignoranta inca si de asta sunt atatea avorturi. iar legat de partea cu un embrion la 2 luni (ca trebuie sa recunoastem,nu este inca un copil deja format) uiti faptul ca nu se dezvolta aiurea,ci in corpul unei femei! iar acea femeie trebuie sa isi fi dat acordul intai pentru a isi folosi corpul pt asta,o nastere nu e ceva foarte placut in primul rand,iar in al doilea rand un copil nu creste cu aer,trebuie ca mama lui sa isi permita intai sa aiba grija de el,un copil e o responsabilitate. daca te-ar interesa cu adevarat si drepturile femeilor si ai studia putin problema ai afla ca accesul la metode contraceptive si la intrerurepere de sarcina in siguranta au eliberat femeile! si ai intelege ca ceea ce faci tu este de fapt un atac impotriva drepturilor femeilor! cum ti-am mai spus,esti libera sa alegi pentru tine,dar nu si pentru altele! pentru ca fiecare femeie e libera sa aleaga pentru ea! stii cumva cate victime a facut decretul dinainte de '89? intereseaza-te si de asta! si daca vrei cu adevarat sa ajuti la scaderea numarului de avorturi militeaza pentru educatie sexuala in scoli,nu pt restrangerea drepturilor altor femei!
tot spuneai de dreptul la viata al tuturor! cum ramane cu dreptul la viata al femeilor care nu isi doresc sau nu isi permit (inca) un copil si nu au avut acces la metode contraceptive sau pur si simplu nu au aflat ca daca nu vor un copil trebuie sa se protejeze (sunt inca astfel de cazuri pe la tara din pacate....cine o fi de vina pt situatia asta?...) am mai spus si repet: solutia este educatia sexuala obligatorie in toate scolile,nu restrangerea drepturilor femeilor! trebuie tratata cauza,nu efectul! principala cauza a avorturilor sunt sarcinile nedorite si principala cauza a sarcinilor nedorite e lipsa de responsabilitate (oamenii nu folosesc metode contraceptive,ori nu au auzit,ori au prejudecati despre ele, sau nu le folosesc corect!) vezi filmul "Decreteii" daca nu stii ce s-a intamplat inainte de '89! atunci a fost interzis avortul si oamenii nu aveau acces la metode contracetive,ceea ce a facut o groaza de victime! poate asa iti vei da seama in sfarsit cat de grav e ce faci....
Prilejul majorităţii avorturilor este că mama crede că nu îşi poate permite să nască copilul – este prea tânără, nu are bani, nu a terminat şcoala, tatăl copilului nu este de acord, rudele nu sunt de acord etc. Marea majoritate a acestor probleme au o soluţie foarte simplă: dacă nu poţi creşte copilul, nu este nevoie să faci avort, este suficient să îl dai spre adopţie imediat la naştere. Pentru perioada de până la naştere există, şi în România, suficiente organizaţii care pot ajuta o mamă pe perioada sarcinii urmând ca apoi copilul să fie dat spre adopţie.
Faptul că la 2 luni copilul nu este format nu înseamnă că nu este om, căci el are tot ce îi trebuie pentru a i se forma şi ceea ce încă nu are. Dar, că tot vorbiţi despre femei, trupul femeii este format complet până la pubertate? şi apoi, cred că ştiţi, că celulele din sân ajung la maturitate de-abia în momentul perioadei de sarcină. şi nimeni nu se îndoieşte că o fetiţă de 2 ani este o femeie, că ea aparţine genului feminin din specia umană. Ştiţi câte oase are un nou născut faţă de un adult? Cu câteva zeci mai mult, căci mai târziu se vor uni şi vor forma oasele aşa cum le ştim din manualul de biologie. Un om care nu are picioare şi nu are mâini, din naştere, nu este oare om? Dar cineva care este orb, surd şi mut din naştere, nu este oare om? Nu aceste componente definesc omul. Omul se află mereu într-un proces viu de creştere şi transformare. Ştiţi că în răstimp de circa 7 ani majoritatea celulelor din trupul nostru sunt altele, mai puţin unele din câteva organe?
Problema avortului nu este cea a condiţiilor dificile de viaţă – deşi sunt întru totul de acord că este bine ca femeile să fie sprijinite. Ce bine ar fi dacă ar exista mai multe instituţii precum cea de la Valea Părului unde pot primi adăpost mamele care nu mai pot sta la domiciliul lor datorită violenţei conjugale! Ce bine ar fi dacă fiecărei mame i s-ar acorda cât mai multe facilităţi să îşi crească fiecare copil fără stresul lipsei banilor .
Problema avortului este intim legată de definirea persoanei umane. Căci toate statele au în constituţia lor că protejează persoana umană, că persoana umană are dreptul la viaţă şi în codurile lor penale pedepsesc aspru uciderea. Dar unele pedepsesc uciderea copilului din momentul naşterii, altele de la 24 de săptămâni, altele de la 16 săptămâni, altele de la 12 săptămâni, altele de la 10 săptămâni, altele de la 6 săptămâni, altele de la circa câteva săptămâni (adică pedepsesc avorturile chirurgicale dar nu pedepsesc avorturile nechirurgicale).
De ce? Pentru că legislatorii lor au hotărât că un organism uman este persoană după ce se naşte, după 24 de săptămâni, după 16 săptămâni, după 12 săptămâni, după 10 săptămâni, după 6 săptămâni, respectiv după câteva săptămâni. Ştiţi, în acest an eticieni importanţi au propus ca copilul născut cu handicap grav să poate fi omorât, ori chiar orice copil până la 2 ani să poată fi ucis pentru că nu este persoană umană. Cine are dreptate, când este un organism uman om? Nu vârsta, dezvoltarea anumitor organe, lipsa ori prezenţa tuturor părţilor trupului nostru ne face să fim oameni ci faptul că începând de la concepţie începe un proces ireversibil de dezvoltare, dintr-o mulţime de puncte de vedere, a omului.
Nu metodele contraceptive neavortive, nu educaţia sexuală sunt cele care pot împiedica ajungerea la avort în mod semnificativ, pentru că nu ele sunt motivul pentru care se face avort. Aşa cum am scris, un copil nedorit se poate da spre adopţie şi în toate ţările unde avorturile sunt permise există organizaţii care sprijină mamele care sunt în criză de sarcină să nască copilul şi să îl dea spre adopţie. Motivul este negarea statutului de om copilului aflat în pântecele mamei.
Celelalte probleme despre care aţi scris se pot discuta, dar dacă nu sunteţi de acord că omul este om din momentul concepţiei, va fi greu să ajungem la o părere comună pe teme mai puţin evidente decât acesta.
Omul este viu, se află continuu într-un proces de creştere.
Trimiteți un comentariu