Alexandra şi Marian au nevoie de ajutorul nostru

Alexandra şi Marian sunt o familie despre care am scris pentru prima dată în 2010. Atunci vă spuneam că sunt la început de drum şi au nevoie de ajutor. În prezent cei doi sunt căsătoriţi şi au împreună doi copii şi un al treilea pe drum. Reiau mai jos povestea lor pe scurt cu ce s-a întâmplat de atunci şi până acum.

 În fotografie apar eu împreună cu cei doi copii, Paul-Cristian şi Alexandru.

Fotograf: Mihai Bălan

Pe Alexandra am cunoscut-o într-o zi de primăvară, în luna aprilie 2010. Atunci era însărcinată cu primul copil, Alexandru, dar din cauza situaţiei dificile în care era se gândea la avort. Avea 21 de ani, era necăsătorită, părinţii ei nu erau de acord cu relaţia pe care o avea cu Marian şi din această cauză nu le acordau niciun sprijin. Părinţii lui muriseră, el era bolnav de astm, boală care nu-i permitea să lucreze în meseria pe care o cunoştea, aceea de instalator. Peste toate acestea mai era şi presiunea celor din jur, care încercau să o convingă să avorteze, mama chiar îi făcuse o programare cu puţin timp înainte să ne întâlnim. Întâlnirea aceasta a avut loc ca urmare a unui mail trimis către o asociaţie, o ultimă speranţă către un ajutor. La celălalt capăt eram eu, iar după ce am citit mailul m-am grăbit să o sun şi să o conving să vină să ne cunoaştem. A urmat o discuţie personală în care am încercat să-i spun ce ştiam eu despre sarcină, avort şi viaţa copilului nenăscut, apoi o discuţie cu un preot în urma căruia şi-a clarificat opţiunile şi a ales să păstreze copilul.

Am pornit apoi campania „Împreună putem schimba vieţi” prin intermediul căreia Alexandra a primit ajutor care a constat în alimente, hăinuţe, bani şi o direcţionare la Clinica „Sfântul Spiridon Vechi”, prin bunăvoinţa unei prietene. În luna iulie Alexandra şi Marian s-au căsătorit, iar pe 30 august 2010 s-a născut Alexandru.

Anul trecut Alexandra a rămas din nou însărcinată, de data aceasta nu şi-a mai pus problema avortului. În luna ianuarie l-a născut pe Paul-Cristian.

Alexandra locuieşte acum la părinţii ei. După nuntă au încercat să-şi renoveze locuinţa însă au reuşit să construiască doar pereţii, pentru celelalte nu au mai fost bani. Luna trecută a rămas însărcinată cu al treilea copil şi o să-l păstreze, chiar dacă este posibil ca la un moment dat, tocmai din această cauză, să nu mai aibă sprijinul părinţilor.

Cea mai mare durere este legată de Marian. Din lipsa banilor, sănătatea lui a fost neglijată şi, în afară de astmul care s-a agravat, a făcut şi un diabet din cauza alimentaţiei şi a imunităţii scăzute a organismului. Pe fondul acestui diabet a apărut o infecţie la nivelul urechii cu bacilul pioceanic, bacil care distruge sistemul osos şi provoacă paralizie atunci când ajunge la creier. Din păcate această infecţie a evoluat şi tinde să se agraveze din ce în ce mai tare. Marian are dureri mari, este slăbit şi i s-a diminuat auzul. Ca să-şi poată reveni şi să se trateze infecţia este nevoie să fie internat câteva săptămâni în spital. Din cauza faptului că nu a mai lucrat din 2010 nu are asigurare medicală şi pentru a putea beneficia de spitalizare trebuie să achite contribuţia către Casa de Asigurări din 2010 până în prezent. Asta înseamnă aproximativ 900 de lei fără penalizări. Penalizările sunt destul de mari, 0,2-0,3 % pe zi. 

În cazul în care se va reuşi includerea lui într-un program naţional de sănătate pentru diabetici va fi necesară doar plata contribuţiei pe ultimele 6 luni şi pe 3-4 luni în avans pentru că nu se ştie cu exactitate cât vor dura investigaţiile şi spitalizarea. În acest caz suma necesară ar fi de 350 de lei.

Problemele sunt prea complicate ca să şi le rezolve singuri. Au nevoie să fie sprijiniţi cu alimente, bani pentru investigaţii, materiale de construcţii.

Banii se pot dona în contul: RO52 FNNB 0015 0293 3243   RO01, deschis la Europe Bank - Sucursala Titan pe numele Milea Alexandra Nicoleta. 


Până în prezent s-au strâns 600 de lei.


Vă mulţumim!

Pe cei care citesc acest anunţ şi consideră că Alexandra şi Marian sunt iresponsabili, deorece nu se opun şi nu se păzesc de naşterea de copii, îi rog să ia aminte la următoarea întâmplare: Alexandru Paleologu, la finalul unei conferințe adresate studenţilor de la Universitatea din Bucureşti, în anul 2000, a spus ca ultim cuvânt, înlăcrimat aproape, că odată cu venirea unui copil pe lume, vine şi un înger. Credinţa conştientă şi nu iresponsabilitatea oarbă este cea care determină o familie săracă să nu se opună şi să nu se ferească de naşterea de prunci şi tot credinţa cred că este cea care poate determina oferirea de ajutor unei astfel de familii.