Se afișează postările cu eticheta Pro-life Wisconsin. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Pro-life Wisconsin. Afișați toate postările

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi trei! Cum am fost salvaţi de avort, eu şi copilul meu

luni, 15 aprilie 2013

| | | 0 comments


Sursa
De Peter Baklinski

MILWAUKEE, Wisconsin, Aprilie 10, 2012 (LifeSiteNews.com) – Mareza Landeros, în vârstă de 19 ani, nu mai fusese la biserică de la 7 ani. Acel gen de viață era nefamiliar pentru ea, locuind cu prietenul ei conform standardelor tipice pentru tinerii adulți. Cu toate acestea, Mareza îşi păstrase obiceiul din copilărie - de a se ruga în fiecare seară. Ea își amintea de senzația pe care o avea în copilărie de "legătură puternică cu Dumnezeu."

Într-o bună zi viaţa Marezei s-a schimbat cu 180 de grade când a descoperit că este însărcinată cu copilul prietenului ei. Împreună cu acesta, Mareza a mers la o clinică medicală din Milwaukee - specializată în avorturi - unde confidențialitatea era pe deplin respectată.

“Nu ne gândisem ce înseamnă avortul. Vroiam doar să scăpam de ceva care era o povară” a spus Mareza într-o filmare pe Youtube de organizaţia Pro-Life Wisconsin. “Nu eram rău intenţionată. Am mers acolo pentru că eram speriată şi nu eram bine informată”

În timp ce tânăra însărcinată şi prietenul ei parcau maşina în faţa clinicii, au întâlnit pe cineva la care nu se aşteptau. „Am văzut un bărbat înalt în jur de 1.82cm care stătea în faţa clinicii. Nu arăta că cineva prea fioros”, şi-a amintit Mareza.

Dan Miller şi o mică echipă de voluntari de la organizaţia Pro-Life Wisconsin (ONG care militează pentru dreptul la viaţă) erau în zonă, rugându-se în acea zi şi mijlocind pentru copii nenăscuţi care se aflau în pântecele mamelor care tocmai se pregăteau de un avort.

Mareza şi prietenul ei au trecut pe lângă voluntarii organizaţiei Pro-Life Wisconsin, s-au îndreptat spre intrarea în clinică, au sunat la uşă şi au aşteptat să li se deschidă când, pe neaşteptate, bărbatul cel înalt a strigat cu o voce puternică: “Dumnezeu să vă binecuvânteze pe amândoi!”. Pomenirea numelui lui Dumnezeu a declanșat ceva adânc în interiorul Marezei. Ea mărturisește acum că, într-un un moment inspirat de har, omul i-a privit și a strigat încă o dată: “Nu, Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi trei!”

Mareza a spus: “Acele cuvinte au rămas în memoria mea pe toată perioada vizitei mele la clinica AMS”. Mareza a mărturisit pentru LifeSiteNews că acele cuvinte ale bărbatului înalt au fost “ca o palmă peste faţă, dar într-un sens bun”.

Din momentul acela, odată intrată în clinică, Mareza nu şi-a mai putut scoate din minte cuvintele bărbatului de afară. Pentru prima dată a realizat că a existat o fiinţă mică în interiorul ei, care era binecuvântata de Dumnezeu. Acum are amintiri foarte vii despre lacrimile şi mulţimea gândurilor pe care le avea atunci. Își amintește şi că nu a primit niciun fel de încurajare de la vreun membru al personalului clinicii.

Medicul i-a spus Marezei că sarcina are 8 săptămâni şi că „ţesutul sarcinii” va fi îndepărtat prin aspiraţie şi chiuretaj. Procedura va fi simplă, va dura 15 minute şi nu va simţi nicio durere. În acel moment, Mareza a pus o întrebare pe care doar o mamă îngrijorată ar putea-o gândi: “Această procedură va dăuna copilului?”

“Nu”, a răspuns medicul.

Mareza a privit medicul drept în faţă, şi a repetat: “Această procedură va dăuna COPILULUI MEU?” Îşi aminteşte că medicul a privit-o fără să-i adreseze vreun cuvânt.

Mareza a plecat din clinică cu un sentiment de speranţă. Prietenul ei nu a sprijinit-o în decizia ei şi a părăsit-o. Două săptămâni mai târziu, Mareza a vizitat ONG-ul Pro-life, care se afla lângă clinica medicală. L-a întâlnit pe bărbatul înalt care a strigat-o atunci. Numele lui era Daniel. “Uite, mi-ai salvat copilul”, şi-a amintit Mareza că i-a spus lui Daniel. Joseph s-a născut în septembrie anul trecut.

Virginia Zignego, directorul de comunicare al ONG-ului, a spus, într-un interviu acordat site-ului LifeSiteNews, că echipa de consilieri a ONG-ului “încearcă să evidenţieze umanitatea copilului nenăscut”, iar cuvintele lui Dan au fost inspirate. „Cuvintele Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi trei au reprezentat într-adevăr lucrarea Sfântului Duh”.

Mareza spune că viaţa ei şi a fiului ei Joseph, înfloresc cu ajutorul noilor lor prieteni de la ONG-ul Pro-Life. Ei merg la aceeași biserică ca şi Daniel; iar Joseph a fost botezat în decembrie. Tânăra mamă urmează acum o facultate şi lucrează ca şi chelneriţa pentru a-şi putea plăti facturile. Mareza oferă de asemenea consiliere femeilor care se gândesc să avorteze.

“Întotdeauna informez femeile că există ajutor, există speranţă. Spun fiecărei femei că celorlalţi le pasă de ea şi de copilul ei, şi că nu este nevoie să treacă singură prin această experienţă” mărturiseşte tânăra mamă. “La sfârşit, întotdeauna îmi aduc aminte să le spun ‘Dumnezeu să te binecuvânteze pe tine şi pe copilul tău!’”

Sursă: LifeSiteNews

Ultima frontieră a Mișcării pentru Apărarea drepturilor Civile

miercuri, 11 iulie 2012

| | | 10 comments
Drepturile omului reprezintă un instrument al modernităţii prin care societăţile democrate au încercat să apere umanitatea de barbarie. Ele sunt un instrument laic care provine din creştinism, fiind practic o reducere la viaţa pământească a înţelegerii despre valoarea infinită a persoanei umane revelată de către Mântuitorul Hristos. Deşi provenienţa creştină este recunoscută ştiinţific, în ultimele decenii conceptul de drepturi ale omului a fost aproape confiscat de către organizaţii şi persoane care vor să le modifice pentru a denumi astfel doar un set de valori seculare şi anti-religioase, în care accentul cade pe posibilitatea celui puternic de a decide, excluzând dreptul la viaţă al tuturor oamenilor.

În faţa denaturării conceptului de drepturi ale omului se ridică în ultima perioadă numeroase voci, care cer revenirea la adevăratele drepturi ale omului, în primul rând dreptul la viaţă.

În cadrul amplelor mişcări pe plan internaţional de a se reveni la definiţia iniţială, naturală, a drepturilor omului, organizaţia Pro-life Wisconsin a realizat clipul ”Ultima frontieră a Mişcării pentru Apărarea drepturilor Civile”.


Autorii constată mai întâi firescul dezbaterilor privind drepturile fundamentale în Statelor Unite şi faptul că în timp adevărul este cel care triumfă: ”istoria ţine cu aceia care apără dreptul inalienabil la viaţă şi libertate, dreptul fiecăruia de a fi fericit”.

Piatra de hotar a acestor dezbateri o constituie Declaraţia de Independenţă din 1776, unul din documentele fondatoare ale SUA. În ea a fost recunoscut dreptul tuturor la viaţă, libertate şi căutarea fericirii al tuturor oamenilor: ”Noi declarăm că aceste adevăruri sunt evidente prin ele însele, că toţi oamenii sunt creaţi egali, sunt înzestraţi de Creatorul lor cu anume drepturi inalienabile, că printre acestea sunt viaţa, libertatea şi căutarea fericirii”.

Dar această Declaraţie va fi încălcată în multe rânduri, chiar de către urmaşii politici ai celor care au redactat-o.

În 1823, Curtea Supremă a SUA neagă nativilor americani dreptul de a deţine proprietăţi: ”Triburile de indieni care locuiesc în această ţară sunt sălbatici plini de cruzime, a căror ocupaţie este războiul”.

În 1857, Curtea Supremă a SUA nu recunoaşte drepturile negrilor americani: ”În opinia acestei Curţi (acestui Tribunal), sclavii (şi) descendenţii lor nu au drepturi pe care albii sunt obligaţi să le respecte. Negroteii pot fi justificat şi legal reduşi la sclavie pentru binele lor”.

În 1927, Curtea Supremă a SUA nu recunoaşte drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, susţinând sterilizarea forţată a persoanelor cu handicap mintal: ”E mai bine pentru toată lumea dacă societate îi poate împiedeca să procreeze, pe cei evident incapabili fizic şi psihic. Sunt suficiente trei generaţii de imbecili (retardaţi)”.

În 1973, Curtea Supremă a SUA legalizează uciderea copiilor aflaţi în faza intrauterină: ”Termenul «persoană» nu se referă şi la cei nenăscuţi.”

Până în prezent au fost recunoscute drepturile oamenilor din primele trei categorii, consideraţi anterior că nu sunt „persoane”.

În 1879, Curtea Federală recunoaşte prin lege nativilor americani statutul de persoană.
În 1865, prin amendamentele 13 si 14 se pune capăt sclaviei şi li le recunoaşte afro–americanilor dreptul de cetăţeni.
În 1981, se pune capăt sterilizării forţate în cazul persoanelor cu handicap mintal.

Când li se va recunoaşte şi celor din a patra categorie, prin care toţi cei în viaţă au trecut, dreptul la viaţă? Când se va recunoaşte din nou copiilor nenăscuţi faptul că sunt persoane? Îndemnul autorilor este: ACUM!

Proiectul de lege privind înfiinţarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină NU interzice avortul, ci sprijină femeia, copilul și familia!

Citiți aici textul proiectului.
Susţineţi acest proiect scriindu-le celor care pot lua o poziţie publică în această privinţă.