Nădejdea
în Domnul alungă deznădejdea întunecată, plină de spaime,
chemând mila dumnezeiască și mântuirea. Nădejdea
în Domnul îi
izbăvește pe cei căzuți. Nădejdea la mila lui Dumnezeu îi
îndreaptă pe cei îngenuncheați; ea desface lanțurile de la
picioarele celor întemnițați.
Nădejdea
răsare întocmai ca zorile trandafirii pe cerul sufletului, luminând
zilele întunecate de negură ale sufletului întristat și
ale inimii
deznădăjduite.
Ea revarsă balsamul
mângâierii pe
rănile inimii înlăcrimate. Ea îi ocrotește pe orfani și ajută
văduvele. Nădejdea răsplății îl ține pe cel nedreptățit și
îi ușurează pe cei împilați și robiți.
Nădejdea
îi întărește pe bătrâni ca să poată duce până la sfârșit
povara bătrâneții. Ea dă curaj fecioarelor părăsite ca să
trăiască în cumințenie și tinerilor ca să se arate bărbați
vrednici și buni. Ea șterge lacrimile ce întunecă ochii celor
nefericiți. Nădejdea
în viața veșnică face
ca moartea apropiată să fie fără durere.
(Arhimandrit
Arsenie Papacioc, Despre
izbăvirea de întristare,
Editura Elena, Constanța, 2013, p. 51)
Sursa: Doxologia
0 comments:
Trimiteți un comentariu