Author: Adrian Kazimiruk (OrthPhoto) |
Fiecare
se ajută unul pe altul şi-şi zic: „ Curaj!" (Isaia 41,6;
Biblia 1982)
Să
respectăm cu stricteţe două reguli de viaţă: să nu
deznădăjduim niciodată şi nici să nu-i facem pe alţii să
deznădăjduiască. Să nu cutezăm să deznădăjduim, pentru că
starea noastră sufletească se poate răsfrânge şi asupra
celor din jur şi gândurile noastre negre i-ar putea face să-şi
piardă speranţa în viitor şi puterea de a lupta cu ispitele. Mai
bine să tăcem, decât să dăm glas dinainte temerilor
noastre. Dacă inima ne este plină de bucuria speranţei, ne vom
putea spune cu glas tare credinţa şi bucuria pe care ni le-a
dat Domnul, ceea ce se va răsfrânge, ca o binecuvântare, asupra
celor din jurul nostru.
Deseori
oamenii îşi încrucişează mâinile a disperare, văzând că
munca le este zadarnică, că roadele întârzie să se arate, că
secerişul este departe. Când pune stăpânire pe noi o asemenea
stare de spirit, să ne aducem aminte de tăria şi tenacitatea cu
care S-a trudit Hristos pe pământ. Nădejdea nu L-a părăsit
niciodată, deşi nu a câştigat o biruinţă vizibilă, iar
strădaniile Lui puteau să rămână zadarnice.
Să
purtăm mereu în inimă acest minunat exemplu, să nu uităm că,
într-o zi mohorâtă, în spatele norilor străluceşte soarele şi,
aşteptând cu răbdare, ca el să apară din nou pe cer, să nu ne
îngăduim niciodată să cădem în disperare. Disperarea ne retează
orice avânt, ne face să ne simţim slabi Să privim cu curaj
înainte, căutând mereu un punct luminos Domnul ne va călăuzi
speranţele, iar viaţa din jurul nostru ni se va părea mai veselă,
mai luminoasă şi mai frumoasă.
Sursa:
"Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru
toate zilele anului", Editura Sophia, 2008
0 comments:
Trimiteți un comentariu