Ce
trebuinţă ai, omule, să cauţi cărţi multe, care să te
povăţuiască pe tine spre folos şi să întrebi pe toţi dascălii,
zicând: „Spuneţi-mi, cum mă voi mântui?”. Iată, toate
cărţile cele învăţătoare în două cuvinte încap, adică:
întru frica lui Dumnezeu şi întru a avea pe Domnul înaintea
ochilor, totdeauna. Să iei aminte la tine însuţi, precum se cade,
şi vei înţelege toate poruncile lui Dumnezeu şi să le ţii pe
ele. Pentru că aşa sfinţii cei ce au fost din veac au plăcut lui
Dumnezeu: prin cunoştinţă curată şi prin neschimbate fapte. Iar
alţii dintre dânşii nici n-au avut cărţile sfinţilor, nici nu
i-au învăţat dascălii cele de folos și, de la Adam până la
Moise, în multe feluri au trăit. Deci, spune-mi mie cum au plăcut
lui Dumnezeu Abel, Enoh, Noe, Melchisedec, Avraam, Isaac şi Iacov şi
ceilalţi drepţi care au fost mai înainte de Moise? Ei n-au învăţat
carte, precum s-a zis, nici vreun dascăl dintre oameni nu i-a
învăţat pe ei, în afară numai de predania cea din viu grai şi
de gândurile bune, de a avea pe Dumnezeu înaintea ochilor, de-a
pururi.
De
asemenea, şi după întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, ştim
pe mulţi că au fost oameni simpli, şi la cuvinte şi la
înţelegere, unii dintre dregători fiind aşa, iar alţii, din
poporul de rând, unii dintre ei fiind păstori de oi ori alte
îndeletniciri având, și nu numai bărbaţi, ci și femei au
alergat la Dumnezeu şi au săvârşit poruncile Lui. Deci arătat
este că, luând aminte la cuvintele cele mai sus-zise, le-au şi
împlinit întocmai. Dar acum să nu iei pricină omule, cu arătate
dovezi, zicând cu greşeală: „Prost sunt şi fără de ştiinţă;
cum, dar, pot să fac poruncile Domnului?”. Iată că s-a arătat
ţie acum în ce fel vei plăcea lui Dumnezeu şi să nu mai zici:
„Nu pot”, căci de vei voi, împreună cu aceştia, te vei
apropia de Stăpânul, ca David, zicând: „Bunătate şi învăţătură
şi cunoştinţă mă învaţă, căci poruncilor Tale am crezut”.
Şi iarăşi: „Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti
Dumnezeul meu”. Şi încă: „Ajută-mi, şi mă voi mântui şi
voi cugeta la îndreptările Tale pururea”. Pentru că tot cel ce
cere va lua, şi cel ce caută află, şi celuia ce bate i se va
deschide.
Să
nu zici iarăşi: „În lume sunt şi cu grijile lumeşti legat sunt
şi nu pot să fac toate poruncile Domnului”. De vei voi acum ca
desăvârşit să le faci pe ele şi să te lepezi de lume şi să-ţi
iei crucea ta ca să mergi în urma Domnului Tău, lucru care mai bun
îţi este ţie decât toate, apoi eşti liber să o faci. Iar de nu
poţi să faci aceasta, apoi, şi în lume fiind, sileşte-te să
placi lui Dumnezeu; căci se poate, şi în lume fiind, ca cineva să
facă poruncile lui Dumnezeu, pentru că multe chipuri de pocăinţă
şi de mântuire a oamenilor sunt.
Într-o
rânduială de viaţă este fiecare, iar de va voi să se nevoiască,
să gândească tare, în mintea sa, că sfinţii cei vechi, în lume
fiind, împreună cu femeile şi cu copiii petrecând şi în bogăţie
şi în case mari fiind, alţii încă stăpânind şi popoare
întregi, care li se încredinţaseră de la Dumnezeu, şi durere
multă şi grijă de lucrurile cele pământeşti având, au plăcut
şi lui Dumnezeu întru toate, precum au fost Avraam, Isaac şi
Iacov, David şi Iosif şi Iov. Aceştia toţi au fost în lume,
trăitori împreună cu femeile. Dar, şi aşa, toate poruncile
Domnului le-au făcut. Dumnezeului nostru slavă! (Sfântul Ghenadie)
(Proloagele,
volumul I, Editura Bunavestire, p. 515)
Sursa:
Doxologia
0 comments:
Trimiteți un comentariu