Mantia lui Hristos

Ce înseamnă toate lucrurile și obiceiurile creștinului? La subsolul Catedralei Mitropolitane din Iași se găsește un muzeu cu intrarea liberă care e parțial organizat ca un fel de catehism al creștinului.

Unul dintre exponatele care impresionează este un veșmânt arhieresc vechi care cântărește 17 kilograme. Astăzi nu se mai folosesc fir de aur și pietre prețioase la veșmintele arhierești, dar acestea își păstrează aspectul și simbolismul împărătesc. De ce?

În timpul Divinei Liturghii, preoții și ierarhii Îl reprezintă pe Hristos pe Pământ, Împăratul Noului Ierusalim, al împărăției cerești ce va coborî pe Pământ la sfârșitul veacurilor. „Liturghie” înseamnă literal, în greaca veche, „lucrarea poporului”. A poporului care își slăvește Domnul și Dumnezeul. Dar și a Dumnezeului Celui Viu, Care lucrează tainic la zidirea noului Său popor, numit Noul Israel, format din vechii israeliți convertiți la începuturile creștinismului, dar și din neamurile care au primit Noul Legământ prin Hristos. De aceea, arhiereul care oficiază liturghia pronunță întotdeauna următoarea rugăciune: „Doamne, Doamne, caută din cer și vezi și cercetează via aceasta pe care a zidit-o dreapta Ta și o desăvârșește pe ea!” Via este în Vechiul și Noul Testament simbol al Poporului lui Dumnezeu.

Oare pentru plăcerea și orgoliul personal purtau ierarhii noștri ore întregi 17 kilograme de aur și pietre scumpe în timpul slujbei arhierești? Câți dintre noi am fi în stare din punct de vedere fizic să ducem o astfel de povară azi?

Ca să nu mai vorbim că, pe lângă povara fizică, se adaugă și povara nevăzută a responsabilității uriașe de a fi lider spiritual pentru o mare comunitate și de a fi efectiv reprezentantul lui Dumnezeu pe Pământ.

În mod conștient sau nu, când noii „politruci” seculariști de astăzi le reproșează preoților și ierarhilor ortodocși opulența veșmintelor, ei lovesc tocmai în Cel pe Care aceștia Îl reprezintă. Ei Îi pretind Împăratului să meargă umil prin cetate, cum a făcut-o și pe vremea când Însuși propovăduia pe Pământ.

Făcând aceasta, ei nu înțeleg că Împăratul Și-a câștigat veșmintele prețioase punându-se în slujba poporului până la moarte. Căci mai înainte ca, prin ierarhii Lui, să poarte purpura și aurul imperial, Acesta S-a înfășurat în mantia de purpură a propriului sânge vărsat pe cruce.

Cine este Cel ce vine împurpurat, cu veşmintele Sale mai roşii decât ale celui ce culege la vie, cu podoabă în îmbrăcămintea Lui şi mândru de belşugul puterii Lui? "Eu sunt Acela al Cărui cuvânt este dreptatea şi puternic este să răscumpere!"

Pentru ce ai îmbrăcămintea roşie şi veşmântul Tău este roşu ca al celui care calcă în teasc?

„Singur am călcat în teasc şi dintre popoare nimeni nu era cu Mine; şi i-am călcat în mânia Mea, i-am strivit în urgia Mea, încât sângele lor a țâşnit pe veşmântul Meu, şi Mi-am pătat toate hainele Mele...”

Isaia 63, 1-3

Dar ce fel de vrăjmași zdrobește Împăratul în teasc? Este vorba de dușmanii nevăzuți ai lucrării Sale în lume:

Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.

Efeseni 6, 12

De fapt, sângele învinșilor din versetele lui Isaia ajunge să simbolizeze propriul sânge vărsat de Împărat pe cruce. Tocmai prin aceasta lupta e câștigată de Cel care Își dă viața fără de vină „pentru popor” (Ioan 11, 49-52; Efeseni 5, 2), mielul Cel din veac care se face ardere de tot pentru păcatele tuturor (Apoc. 5, 9-12).

Astfel, creștinismul transfigurează sensul concret și politic, care poate fi dat multor versete din Vechiul Testament, într-unul veșnic și spiritual. Tradiția creștin ortodoxă învață că, după moartea lui Hristos pe cruce, Acesta a coborât cu sufletul până în Iad, de unde a eliberat sufletele tuturor drepților morți înainte de acel moment. Cu referire la acest moment definitoriu pentru credința ortodoxă în Înviere, slujba Utreniei din Sâmbăta Mare (cea dinaintea Duminicii Învierii) conține următoarea cântare:

...se înfricoșează portarii Iadului văzându-mă, Maică, îmbrăcat cu haina cea însângerată a izbânzii; că ucigând ca un Dumnezeu pe vrășmași cu Crucea, iarăși voi învia...

Utrenia Sâmbetei Mari

Așadar, haina slavei arhierești în ortodoxie este de fapt un simbol deopotrivă imperial și de slujire supremă. Uneori, ea nu arată frumos împodobită - după cum seculariștii de azi (la fel ca bolșevicii de altcândva) ne-o reproșează - ci de-a dreptul înfricoșătoare, respingătoare, ca veșmânt înfrângerii - dar și al sacrificiului asumat. Iată, de exemplu, cu ce „purpură” s-a îmbrăcat Patriarhul Tihon al Rusiei în anii 1920:

Eliberarea Patriarhului din inchisoare a fost memorata de martori oculari: „O mulțime de mii de oameni a inundat intreaga zona din jurul inchisorii. In departare, se afla echipajul. Un detașament mare de cekiști formau un coridor de la porțile inchisorii pentru echipaj, imparțind mulțimea in doua parți. Dupa o lunga așteptare, s-au deschis porțile, și a aparut Patriarhul. Parul lung gri zbarlit, barba incalcita, cu ochii adanciți pe fața trasa, cu o mantie soldațeasca mizerabila, purtata pe pielea goala. Patriarhul era desculț. Mulțimea de mai multe mii de oameni, șocata, toți, ca un singur trup, au cazut in genunchi și s-au inchinat. Patriarhul mergea incet spre echipaj, cu ambele maini binecuvantand mulțimea, iar lacrimile ii curgeau pe fața lui epuizata. Și așa de mare a fost puterea momentului, incat capetele garzilor, pentru o clipa, au cazut reverențios in fața suferindului”.

Distrus de inchisoare, Patriarhul Tihon a murit la 26 martie anul 1925.

Potrivit martorilor oculari: „... La funeraliile Preafericitului Patriarh al Moscovei și al intregii Rusii Tihon au venit mai mulți oameni decat la funeraliile liderului proletariatului lumii Lenin. Zi și noapte, fara intrerupere, oamenii veneau sa-și ia ramas bun de la Patriarh. In timpul primei zile, potrivit unor zvonuri, s-au vandut 60.000 de lumanari. Șirul oamenilor veniți sa-și ia ramas bun se intindea pe distanța de o versta (1 versta = 1,067 km) ...”

Volodskii, I.O., „Originile raului. Taina comunismului”,
Ed. Pravoslavnia Audiokniga, 2010

Traducere de Provita Media

Recomandări pentru cei care vor să afle mai mult despre tainele creștinismului ortodox:

Cumpără de aici Catehismul ortodox elaborat de o echipă coordonată de teologul ortodox francez Olivier Clement (traducerea românească)

Descarcă de aici versiunea digitală a unei ediții mai vechi a Catehismului ortodox coordonat de teologul ortodox francez Olivier Clement (traducerea românească)

Sursa: Caiet de compuneri