Conform rezultatelor studiului efectuat de Mark Regnerus, profesor de sociologie la Universitatea din
Texas, copiii crescuți în
familii heterosexuale cresc mai sănătoși și mai prosperi în comparație cu copiii din „familiile” homosexuale.
Rezultatele
doctorului Regnerus contrazic cercetările promovate de luptătorii pentru
drepturile minorităților sexuale, care susțin că în cadrul cuplurilor
homosexuale, copiii se dezvoltă chiar mai bine decât cei crescuți în familii
tradiționale. Doctorul Regnerus arată că mulți autori ai unor astfel de studii cercetări s-au
bazat pe date nereprezentative, ce
luau în considerare numai răspunsurile
părinților, nu și a copiilor, demonstrând în acest fel partizanatul lor politic. Cercetările lui resping prezentările în culorile curcubeului a „familiilor” homosexuale, datele
referitoare la violența în astfel de familii, predispoziția către suicid și
sexualizarea forțată a copiilor crescuți de cupluri homosexuale fiind șocante.
Conform cercetărilor 12% dintre copiii educați în cupluri lesbiene și 24%
în cupluri gay au recunoscut că se gândesc la sinucidere. Prin comparație,
la cei din familiile tradiționale, complete sau cu un singur părinte, această
cifră este de numai 5%. De asemea, s-a constatat că nivelul șomajului printre
cei educați în „familiile” de lesbiene sau gay este de 28% și respectiv 20%, pe când la cei crescuți în familii biologic
complete sau cu un singur părinte acest indice este de 8% și respectiv 13%.
Una din cele mai
neașteptate descoperiri ale acestei cercetări a fost faptul că 23% dintre copiii
educați în „familii” de lesbiene au recunoscut că au fost supuși abuzurilor sexuale
din partea părinților sau a altor persoane adulte, pe când la copii din familii
complete această cifră este de numai 2%. Printre cei crescuți de părinți gay cazurile de abuz au
fost de 6%, iar în familii cu un singur părinte – 10%. Încă o cifră alarmantă: 31%
din cei crescuți de cupluri lesbiene și 25% de cupluri gay au
recunoscut că au fost cazuri când ei au fost forțați să întrețină relații
sexuale împotriva voinței lor. Din rândul celor educați de părinți biologici au
recunoscut doar 8%.
40% dintre adulții
care au crescut în „familii” lesbiene și 25% dintre adulții crescuți în
„familii” gay au recunoscut că și-au înșelat soții sau partenerii. În cazul celor
proveniți din familii obișnuite această cifră este de 13%. De asemenea,19% din cei crescuți de lesbiene sau gay au declarat că urmează sau au urmat recent un tratament
psihoterapeutic. La semenii lor de aceeași vârstă din familii tradiționale această
cifră este de numai 8%.
Foarte interesant
este faptul că din cei crescuți de lesbiene și gay numai 61% și respective 71%
consideră orientarea lor sexuală „fără
echivoc heterosexuală”. La copii din familii obișnuite această cifră a fost de
90%.
Doctorul Regnerus
critică dur majoritatea cercetărilor făcute de
„luptătorii pentru drepturile” cuplurilor homosexuale, destul de frecvent, eșantionul fiind făcut intenționat nereprezentativ
în astfel de studiii. Însăși cercetătorii selectează respondenții, acționând
direct prin metoda „bulgărelui de zăpadă”, când un respondent aduce noi
respondenți din cercul prietenilor și cunoștințelor lui.
Spre deosebire
de aceste studii, doctorul Regnerus s-a bazat pe datele unei Noi cercetări ale
structurilor de familie, proiectul colectând date statistice prin intervievarea unui
număr mare de persoane tinere alese aleator din toată America. El a analizat
răspunsurile a 3.000 de respondenți, dintre care 175 au declarat că
au crescut în „familii” lesbiene și 73 în „familii” gay și le-a comparat cu răspunsurile persoanelor de aceeași
vârstă din familii heterosexuale. Doctorul Regnus și-a propus ca scop al
studiului determinarea, conform a patruzeci de indicatori, nivelului
prosperității lor în domeniul emoțional și social, dar și în relațiile de
familie.
Însuși cercetătorul
subliniază faptul că lucrarea sa ia în considerare
mărturii ale persoanelor crescute în astfel de „familii” și nu pe cele ale
părinților lor homosexuali.
Criticii susțin că
în cazul acestui studiu este vorba despre oameni a căror copilărie s-a petrecut
în perioade când societatea respingea oamenii cu o orientare sexuală
netradițională. „Este evident că familia este mai puternică și mai stabile
când aceasta nu este în pericol”, - pretinde în interviul său de la ABC News,
directorul general al Consiliului pentru egalitatea
de șanse în familii (Family Equality Council), Jennifer Chrisler. „Asta
înseamnă că noi trebuie să promovăm adoptarea legilor ce facilitează viața
familiilor gay și lesbiene.”
Cu toate acestea,
luptătorul pentru drepturile familiei tradiționale, Patrick Fagan, în interviul
său de la LifeSiteNews, a spus că declarația doamnei Chrisler este o teorie
lispită de dovezi. „Dacă nu vă plac rezultatele cercetării doctorului Regnerus,
nu mai ramâne nimic altceva. Niciun alt studiu nu atinge acest nivel, a mai
spus el. De fapt, acest raport a subminat autoritatea tuturor sondajelor anterioare,
deoarece, în comparație cu el, la scara întregii țări, toate acestea rămân pur și
simplu nereprezentative”.
Patrick Fagan,
directorul Institutului familiei și a religiei a centrului analitic public
„Family Research Council”, a numit lucrarea doctorului Regnerus un nou „etalon
de aur” pentru observarea persoanelor educate în familii homosexuale.
(*Regnerus M.- How
different are the adult children of parents who have same-sex relationships?
Findings from the New Family Structures // Social Science Research Volume 41,
Issue 4 – July 2012 – P. 752–770)
Sursă: Știri pentru viață
Traducere: Tatiana Larin
0 comments:
Trimiteți un comentariu