Cei trei ierarhi, model de luptători / Predica Mitropolitului Augustin de Florina

“Iubiţii mei, noi ce suntem? Creştini morţi sau vii? Dacă suntem morţi, ne va târî în abis curentul păcatului. Dacă însă suntem vii, atunci vom merge contra tuturor curentelor. Împotrivire la curentele epocii, iar cei Trei Ierarhi, modelele de luptători, să ne binecuvânteze în această luptă!”

Biserica noastră Ortodoxă este ca o grădină. În ea se găsesc flori cu bună-mireasmă nemuritoare. Flori duhovniceşti sunt şi cei Trei Ierarhi, pe care îi sărbătorim astăzi – Sfinţii Vasile, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur.

Astăzi îi vom privi pe aceşti sfinţi ca luptători. Pentru că viaţa aceasta este o luptă şi un război. Cei Trei Ierarhi au fost modele de luptători.

Şi epoca lor a fost marcată de defecte, răutăţi, patimi, crime, scandaluri, rătăciri, erezii…, dar ei n-au fost atraşi. S-au împotrivit. S-au războit. În felul acesta au devenit modele ale luptătorilor taberei creştine.

Marele Vasilie s-a născut în Cezareea Capadociei. A fost foarte bine pregătit intelectual. Douăzeci de ani a studiat la Atena. Acolo l-a întâlnit pe prietenul său nepreţuit Grigorie, iar prietenia aceasta i-a ocrotit de stricăciunea cetăţii. În Atena erau adunaţi toţi copiii bogaţi; părinţii le trimiteau bani, iar ei îi cheltuiau. Acolo existau şi femei stricate. Dar cei doi prieteni au rămas ca nişte crini în mijlocul spinilor.

Din Atena, Vasilie s-a întors în Cezareea. Atunci domina arianismul. Împăratul l-a trimis pe Modest să-i constrângă pe episcopi să semneze. Toţi au semnat declaraţia că sunt arieni. A ajuns şi în Cezareea. - Ce vrei?, îl întreabă Marele Vasilie. – O semnătură. – Nu se poate. Împăratul meu îmi interzice să semnez aşa ceva. – Nu te temi de împărat? – Ce-o să-mi facă? – Îţi va confisca averea sau te va trimite în exil sau la moarte! Marele Vasilie a răspuns: – Şi altceva mai rău mai ai? Confiscarea averii? Nu am decât o rasă şi câteva cărţi. Exil? „Al Domnului e pământul şi plinirea lui” (Psalmul 23, 1); oriunde aş merge, exilat sunt. Moarte? Pentru mine moartea este o binefacere. Nu cedez… A auzit Modest şi s-a mirat.

Împotrivire în Atena ca student, împotrivire şi în Cezareea ca episcop în faţa lui Modest şi a împăratului.

Grigorie Teologul. Şi duhul împotrivirii acestuia îl vedem în Atena. Nu l-a influenţat mediul rău. Coleg l-a avut pe Iulian Paravatul, împăratul idolatru de mai târziu. Nu a fost amăgit de el. S-a războit împotriva ideilor lui Iulian.

Apoi, s-a dus în satul său, în Arianz, unde a devenit cleric şi apoi episcop. L-au chemat la Constantinopol când domina arianismul. Arienii ocupaseră toate bisericile în afară de una foarte mică – Sfânta Anastasia. Acolo, Sfântul Grigorie a rostit faimoasele lui Cuvinte teologice despre Sfânta Treime şi de acolo a primit numele de Teologul. La început nu-i dădeau importanţă, dar apoi a început să zguduie întreaga cetate prin predicile lui. Arienii turbau împotriva lui. Şi în ziua de Paşti au intrat cu ciomege şi pietre şi au început să lovească cu pietre pe cei din biserică. A fost rănit şi Grigorie. Aproape pe jumătate mort a scăpat din acea dramă pentru credinţa ortodoxă.

S-a luptat împotriva lui Iulian, s-a luptat împotriva arienilor, s-a luptat împotriva ereziilor timpului său.

Dar să venim la Ioan Gură de Aur.

Ioan Gură de Aur. Întreaga lui viaţă este o luptă. În scrierile şi în omiliile lui foloseşte cuvintele luptă, război, arme, nevoinţă, întrecere. Zice undeva: Vin din luptă! Şi când îl aude cineva crede că este în război. Da, în război duhovnicesc împotriva ereticilor. S-a luptat Gură de Aur. S-a luptat împotriva celebrărilor şi distracţiilor idolatre, a teatrelor, a hipodromurilor, a dansurilor desfrânate, a bogaţilor nemilostivi şi a luxului. S-a luptat împotriva lui Eutropiu. Cine era Eutropiu? Era favoritul împărătesei Eudoxia. Doar ce ajunsese prim-ministru, că şi începu jafurile. Nu ocolea nici căsuţa văduvei şi a orfanului. Striga la el Gură de Aur. Drumul pe care ai apucat este dezastruos!… El nu lua în seamă nimic. O sfântă legiuire de la Marele Constantin definea azilul bisericilor: adică celui care era urmărit, dar apuca să intre într-o biserică, nu se putea să-i mai faci vreun rău. Eutropiu avea duşmani şi îi urmărea, dar aceştia fugeau în biserică. S-a dus atunci la Ioan Gură de Aur şi îi zice: – Vei desfiinţa azilul bisericilor (pentru a avea dreptul să intre înăuntru şi ca un uliu să răpească găinile. – Asta nu se poate, răspunde Ioan. – Te voi exila. – Fă ce vrei; azilul nu se desfiinţează… Într-o zi deci, pe când Gură de Aur propovăduia, a auzit un mare zgomot de mulţime. La un moment dat cineva, transpirat şi ticăloşit, intră alergând în biserică şi îmbrăţişează coloanele. Cine era? Eutropie! Cel care voia să desfiinţeze azilul acum era urmărit, îl degradaseră din funcţie şi pentru a primi salvare a alergat la biserică. De afară strigau: Să ni-l predai, ne-a distrus!… Atunci s-a urcat Gură de Aur în amvon şi a rostit faimosul cuvânt către Eutropiu, cel în care zice: „Deşertăciunea deşertăciunilor… (Ecclesiastul 1, 2). Veniţi să vedeţi ce era în urmă cu o oră şi ce este acum…”. Nu li l-a predat.

S-a luptat cu Eutropiu, dar s-a luptat şi cu împărăteasa Eudoxia. Lumeşte se pare că a învins împărăteasa, dar înaintea lui Dumnezeu a învins Gură de Aur. Ce s-a întâmplat? Respectabilii domni o linguşeau pe împărăteasă pentru frumuseţea ei. I-au confecţionat o statuie, au aşezat-o în afara bisericii şi au hotărât o zi pentru ceremonie. Gură de Aur s-a răsculat. Când s-a aflat lucrul acesta la palat, s-a făcut mare tulburare şi a început marea luptă la care unelte au fost şi unii episcopi nevrednici. L-au exilat departe în Armenia. În sfârşit, chinuit, epuizat, îndurerat, prigonit, şi-a făcut semnul crucii şi a spus: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate”. Astfel şi-a încredinţat sfântul său suflet, în ziua Înălţării Cinstitei Cruci. A căzut sus la datorie.

Nu ne-a adus Dumnezeu aici, pe pământ, ca să trăim câţiva ani şi să facem chefurile diavolului, ale trupului şi ale dorinţelor noastre. Ne-a adus pentru ca să facem voia Părintelui ceresc. În rugăciunea noastră zicem: „Facă-se voia Ta…” (Matei 6, 10); nu voia lui A, B, C, ci voia lui Dumnezeu. Normal, atunci când apare situaţia în care voia oamenilor este potrivnică voii lui Dumnezeu, noi să alegem fără discuţie voia lui Dumnezeu. Vreţi exemple?

Este taină nunta. Femeia trebuie să se supună bărbatului, dar până la un punct. Dacă bărbatul cere lucruri contrare voii evidente a lui Dumnezeu, atunci femeia ce va alege? Va prefera iubirea bărbatului? Atunci a încetat să fie creştină. Va prefera iubirea lui Dumnezeu? Atunci mii de cununi îi împletesc îngerii. Să spună bărbatului: te-am luat ca să te am tovarăş aici în această viaţă şi în cealaltă; nu te-am luat să mă duci în iad… Iarăşi, dacă bărbatul are femeie cu pretenţii cu totul anticreştine, nu trebuie să cedeze poftelor ei. Trebuie să se împotrivească.

Eşti copil? Ascultare faţă de părinţi. Dacă însă părinţii tăi îţi impun lucruri contrare legii lui Dumnezeu, atunci să nu-i asculţi. Eşti soldat? Ascultare faţă de general. A hulit însă înaintea ta cele dumnezeieşti? Să te împotriveşti. Eşti funcţionar? Ascultare faţă de şeful tău. Însă te vei împotrivi întâistătătorului tău, dacă va cere lucruri contrare legii lui Dumnezeu.

Închei cu un exemplu. Peştii morţi sunt luaţi de curent, dar cei vii merg contra curentului. Iubiţii mei, noi ce suntem? Creştini morţi sau vii? Dacă suntem morţi, ne va târî în abis curentul păcatului. Dacă însă suntem vii, atunci vom merge contra tuturor curentelor. Împotrivire la curentele epocii, iar cei Trei Ierarhi, modelele de luptători, să ne binecuvânteze în această luptă. Amin.

+ Episcopul Augustin

(Omilia Mitropolitului de Florina în Sala „Trei Ierarhi”, Atena, 31.01.1960)

Sursă: Război întru cuvânt

Cum a fost ucis bebeluşul Munoz în mod legal, sub ochii întregii lumi

La data de 26 noiembrie 2013, în vârstă de 33 de ani, Marlise Munoz, aflată în a 14-a săptămâna de sarcină şi mamă a unui copil de un an, s-a prăbușit în timp ce cobora din pat. Soțul ei, paramedic, a încercat să o resusciteze dar fără succes. Medicii de la Spitalul John Peter Smith au reuşit să-i repornească inima, dar ea nu şi-a mai recăpătat cunoștința, fiind conectată la un ventilator. Soţul ei, Erick Munoz, a cerut spitalului deconectarea de la aparte, însă spitalul i-a refuzat cererea, invocând o lege a statului Texas, conform căreia Marlise ar fi trebuit să fie ţinută în viaţă până când copilul ar fi fost suficient de dezvoltat pentru a fi viabil în afara uterului. În cele din urmă, soarta copilului a fost hotărâtă iar bătălia pentru viaţă lui a luat sfârşit. Pe data de 26 ianuarie 2014, Marlisa Munoz a fost deconectată de la aparate, după ce un judecător a decis că spitalul a interpretat greşit legea.

Mii de copii sunt uciși zilnic în Statele Unite, dar este mai puțin obişnuit ca ochii unei întregi națiuni să fie fixaţi pe un anumit copil. 

În timp ce clinicile de avorturi câştigă enorm de pe urma clientelor ce doresc să scape de sarcinile nedorite, Marlise Munoz nu era o clientă. Marlise Munoz nu a consimțit la moartea copilului ei. Este o tragedie teribilă a Marlisei, incapabilă să se apere de un avort forţat hidos, căutat de familia victimei, sancționat de statul Texas și efectuat de JPS Hospital.

Consecințele uciderii bebeluşului Munoz sunt înspăimântătoare: o femeie ar putea suferi un avort forțat dacă nu poate să-și exprime opoziția.

Ordinul judecătoresc pentru executarea bebeluşului Munoz pare să fi încălcat legea statului Texas, lege care interzice spitalelor retragerea îngrijirilor speciale de menţinere în viaţă a femeilor gravide, înainte de a fi asigurată viabilitatea fătului pentru naştere. Această lege se aplică indiferent dacă există sau nu un accept al pacientului legat de menţinerea în viaţă prin intermediul aparatelor.

Judecător RH Wallace a menționat că Marlise Munoz ar fi putut alege să aibă un avort în acest stadiu al sarcinii. În afară de faptul că nicio mamă nu ar trebui să aibă dreptul legal de a-şi omorî copilul nenăscut, Marlise Munoz nu a ales să aibă un avort. Când era în viață și în posesia deplină a facultăţilor sale, ea a ales viața pentru copilul ei. Alegerea Marlisei a fost desconsiderată după ce ea nu a mai fost în măsură să se apere pe ea sau pe fiica ei.

Judecătorul Wallance a ignorat, de asemenea, faptul că unii copii de vârsta pe care copilul Munoz o avea au supravieţuit.

Există cazuri documentate de copii de 22 de săptămâni, chiar şi mai mici, care au supravieţuit naşterii premature. De ce i-a fost interzisă copilului Munoz chiar şi posibilitatea de a supravieţui? Aparent dizabilităţile fetiţei au determinat valoarea ei în acest caz, din păcate, s-a decis în mod eronat că nu merită să-i fie salvată viaţa. Conform ABC News, avocaţii familiei au pus pe seama lipsei de oxigen aceste dizabilităţi în mod incorect, conform unor experţi medicali. Fără deosebire, copii cu dizabilităţi sunt creaţi de Dumnezeu şi au încă dreptul la viaţă.

Considerând-o pe Marlise Munoz singură, nu ar fi fost greşit să o deconecteze de la aparate fiind moartă. Dar este crimă să privezi o fiinţă inocentă de la oxigen şi hrană. Copilul Marlisei era viu. Ar fi putut foarte bine să supravieţuiască unei operaţii cezariene înainte de a o deconecta de la aparate pe mamă. Dacă existau îndoieli în privinţa supravieţuirii sale, Marlise ar fi putut să mai fie ţinută la aparate pentru doar câteva săptămâni pentru siguranţa copilului.

Uciderea cu premeditare a oricărui copil – oriunde ar avea loc, fie că este vorba de o clinică de avorturi sau într-un spital din Texas - este înfricoșătoare. Este absolut greșită uciderea unei persoane nevinovate, indiferent de vârstă, locaţie, mărime, sex, rasă, sau capacitate. Uciderea copilului Marlisei Munoz a fost greșită, la fel cum și avortul este întotdeauna greșit. 

Marlise Munoz a fost considerată moartă, în noiembrie, dar copilul ei nevinovat a fost în viață până acum câteva zile.

„Moartea bebeluşului Munoz reprezintă un eșec colosal pe atât de multe niveluri”, a declarat Mark Harrington, director executiv al Created Equal.

„Tatal ei a părăsit-o. Procurorul General al Texasului, Greg Abbott, a părăsit-o, spitalul a părăsit-o în cele din urmă, iar prin uzurparea voinței poporului din Texas, instanțele au părăsit-o.”

„În cazul în care doar unul dintre cei care, aflaţi în poziția de a putea opri această execuție, ar fi făcut ceea ce ar fi fost corect, ea s-ar fi născut în următoarele câteva săptămâni”, a spus Harrington.

Sursă: Ştiri pentru viaţă 

Traducere: Alexandra Vieru 

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

Studiile asupra creierului contrazic ideologia de gen

de Lupo Glori

 

Un important studiu american, realizat recent  de o echipă condusă de Ragini Verma, neurolog al Universităţii Pennsylvania din Philadelfia, confirmă diferenţele biologice existente între bărbaţi şi femei. Rezultatele cercetării efectuate asupra a 949 voluntari (428 bărbaţi şi 521 femei) cu vârste cuprinse între 8 şi 22 de ani au fost publicate în prestigioasa revista ştiinţifică Proceedings of National Academy of Science.

Acestea demonstrează cum „conexiunile cerebrale la bărbaţi şi femei sunt distribuite diferit”, evidenţiind, prin intermediul unor tehnici avansate de neuroimaging, prezenţa la femei a unui număr major de conexiuni între emisfera dreaptă şi stângă (prima destinată mai ales gândirii intuitive, iar a doua, elaborărilor logice), în timp ce, din contră, la bărbaţi se observă prezenţa unei mai bune inter-conexiuni în cadrul aceloraşi emisfere.

Cu privire la acest lucru, Ragini Verma a declarat: „Am constatat cu uimire că rezultatele confirmă multe stereotipuri pe care credem că le avem în creier. Spre exemplu, bărbaţii sunt fără îndoială cei mai buni bucătari şi frizeri. În schimb, femeile sunt mai eficiente în acţiunile care necesită coordonarea ambelor emisfere: sunt mai intuitive, au memorie mai bună, sunt mai implicate emoţional când ascultă pe cineva”.

Doar în cerebel, parte a sistemului nervos destinată în principal controlului motor, lucrurile par să meargă diferit: în această zonă, bărbaţii demonstrează o conexiune mai bună între o emisferă şi cealaltă. În acest sens, neurologul american explică: „Dacă, spre exemplu, aţi vrea să învăţaţi să schiaţi, cerebelul ar fi zona implicată cel mai mult”.

La aceeaşi concluzie au ajuns şi studiile lui Simon Baron-Coehn, profesor de psihiatrie la Universitatea Cambridge din Regatul Unit şi expert în autism, care, în 2004, a desfăşurat unele experimente inovative asupra copiilor în faza prenatală, demonstrând existenţa unor diferenţe importante între creierele bărbaţilor şi femeilor. În articolul său, „Autismul: o formă extremă a creierului masculin?” (Simon Baron-Coehn, L’autisme : une forme extrême du cerveau masculin ?, “Terrain” n°42, marzo 2004), autorul distingea tipurile de creier pe baza a doua aspecte fundamentale: capacitatea de empatie şi capacitatea de sitematizare.

Experimentele conduse de el tind să demonstreze că la femei capacitatea de empatie e mai dezvoltată decât la bărbaţi. Din contră, capacitatea de sistematizare este mai importantă la bărbaţi decât la femei. Referitor la aceasta, el afirmase: „într-un studiu, băieţii au demonstrat în 50 de ocazii spirit mai competitiv, în timp ce fetele au fost de 20 de ori mai dispuse decât băieţii să-şi aştepte rândul”. După cum afirma profesorul englez, diferenţele capătă formă înainte de naştere, în uterul mamei, unde bărbaţii şi femeile produc diferite cantităţi de hormoni şi, în mod particular, bărbaţii produc dublul testosteronului feminin. Nivelul diferit al producţiei are un impact determinant  asupra dezvoltării creierului, demonstrând importanta elementului biologic în creşterea şi dezvoltarea copiilor.

Aceste studii ştiinţifice care pun în lumină rolul unic şi decisiv pe care îl are natura în proces biologic al fiecărui individ, constituie o dezminţire a tezelor ideologilor de gen, pentru care diferenţele sexuale au origini şi cauze pur socio-culturale.

Sursă: Ştiri pentru viaţă 

Traducere: Alin Gheorghe

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

Zeci de mii de participanţi la marşul Walk for Life din San Francisco

San Francisco, 27 ianuarie 2014

În dimineaţa zilei de sâmbătă, 25 ianuarie, militanţi pro-viaţă din toată jumătatea de vest a Statelor Unite au umplut Civic Center Plaza din San Francisco, participând la cel mai mare de până acum Marş pentru Viaţă al Coastei de Vest. Organizatorii estimează că numărul lor s-a ridicat 60.000-70.000 de persoane.

An de an, evenimentul a devenit tot mai mare. Dacă la începuturile sale, în 2005, număra 5.000 de participanți, anul trecut a atras 50.000 de manifestanţi.

La fel ca şi Marșul pentru Viață din Washington de săptămâna trecută, manifestaţia din San Francisco a avut aceeaşi temă: adopţia.

Sursă: Ştiri pentru viaţă 

 Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

 

Sfântul Siluan Athonitul: Lupta noastră este să dobândim smerenia / Cuvinte despre bărbăţia duhovnicească

foto: Alexandr Slepcovsky (Orthphoto)

Toată lupta noastră este ca să ne smerim pe noi înşine. Vrăjmaşii noştri [demonii] au căzut din mândrie şi ne atrag şi pe noi în căderea lor. Dar noi, fraţilor, să ne sme­rim pe noi înşine şi atunci vom vedea slava Domnului încă de aici de pe pământ [Mt 16, 28; Mc 9,1], pentru că celor smeriţi Domnul li Se face cunoscut prin Duhul Sfânt.

Sufletul care a gustat dulceaţa iubirii lui Dumnezeu este în întregime născut din nou şi e făcut cu totul altul; iubeşte pe Domnul şi e atras cu toată puterea spre El ziua şi noaptea şi până la o vreme rămâne odihnindu-se în Dum­nezeu, după care începe să se întristeze pentru norod.

Domnul Cel Milostiv dă sufletului uneori odihnă în Dum­nezeu, uneori o inimă ce suferă pentru întreaga lume, ca toţi oamenii să se pocăiască şi să ajungă în rai. Sufletul care a cunoscut dulceaţa Duhului Sfânt doreşte pentru toţi aceasta, căci dulceaţa Domnului nu îngăduie ca sufletul să fie iubitor de sine [egoist], ci îi dă iubirea care ţâşneşte din inimă.

Să iubim deci pe Domnul, Care ne-a iubit El cel dintâi şi a pătimit pentru noi [In 4,10].

“Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznadejdii și iadul smereniei, în traducere de Pr. Prof. Dr. Ioan Ica și Diac. Ioan I. Ica jr., Editura Deisis, Sibiu,2001”

O relaţie vizează doar propria noastră persoană?

Când am văzut titlul aticolului „Căsătoria nu este pentru tine”, însoţit de fotografia unui fericit cuplu în ziua nunţii lor, am fost deosebit de intrigat. Scris de Seth Adam Smith, articolul reflectă temerile şi anxietăţile normale ale unui bărbat ce urma să se căsătorească. Acesta i le-a împărtășit tatălui său sub forma unor întrebări precum: „Sunt pregătit de acest pas? Oare voi fi fericit? Este ea potrivită pentru mine?”

Pentru că răspunsurile sunt uimitoare, am să scriu mai jos exact ceea ce a spus tatăl său:

                                    

„Seth, eşti un mare egoist. Aşa că o să-ţi spun direct: căsătoria nu este pentru tine. Nu te căsătoreşti ca să fii fericit, ci te căsătoreşti pentru a face pe altcineva fericit. Mai mult decât atât, căsnicia nu este doar pentru tine, ci pentru formarea unei familii. Nu te căsătoreşti doar pentru a fi rudă cu cineva, ci pentru copii care vor apărea. Cine vrei să te ajute să îi creşti? Cine vrei să îi îndrume? Căsătoria nu este pentru tine sau despre tine. Căsătoria presupune şi are ca scop persoana cu care te-ai căsătorit.”

Răspunsul este simplu şi profund. Este exact aspectul pe care majoritatea oamenilor îl omit în zilele noastre, explicându-se astfel numărul divorțurilor în permanentă creștere. Am devenit atât de absorbiți de noi înșine încât am ajuns, în mod curios, la concluzia că orice tip de relație, la fel ca și căsătoria, vizează doar propria noastră persoană. În loc să ne dăruim întru totul celeilalte persoane, noi ținem un calcul cu ceea ce a făcut celălalt pentru noi ca răsplată pentru cele făcute de noi pentru acesta.

Nu ar trebui să fie așa. O relație durabilă – cu familia, prietenii, partenerul de cuplu etc. – înseamnă să dorești binele celeilalte persoane și să faci tot ce-ți stă în puteri ca să te asiguri că va fi așa.

Astfel, toate acestea se întorc ulterior către noi, pentru că devenim mult mai fericiți atunci când dăruim, decât atunci când primim.

Sunt convins că merită să medităm un pic asupra întrebării: atitudinea ta față de propria relație este centrată asupra propriei  persoane sau asupra celui de alături?

 Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere: Olesea Jechiu

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

Marşul La Manif pour Tous: Madrid şi Europa alături de francezi

În data de 2 februarie 2014, francezii vor ieşi din nou în stradă pentru a apăra drepturile familiei şi ale copiilor de a avea un tată şi o mamă, drepturi ameninţate atât în Franţa, cât şi la nivelul întregii Europe, de propagada LGBT ce încearcă să-şi impună cu orice preţ dogmele.

Organizaţia pro-viaţă HazteOir.org, împreună cu alte organizaţii pro-viaţă din întreaga Europă, este alături de francezi în apărarea acestor valori fundamentale, în marșul de la 2 februarie din Paris. Manifestații de susţinere vor fi organizate simultan și în alte capitale europene: Bruxelles, Madrid, Roma etc.

Data aleasă este foarte aproape de un alt important vot în Parlamentul European. După înfrângerea din „Raportul Estrela” va avea loc o nouă încercare de impunere a ideologiei de gen. De data aceasta inițiativa se numeşte „Raportul Lunacek”, raport care încearcă să impună agenda LGBT pe ordinea de zi din întreaga Europă. Deşi acest raport pretinde că îşi exprimă preocuparea asupra drepturilor omului pentru persoanele lesbiene, gay, transgender și intersex, de fapt subminează conceptul de drepturi ale omului în general.

Francezii care s-au ridicat, unindu-și forțele anul trecut, pentru a-și manifesta opoziția față de așa-zisa lege a «căsătoriei pentru toți», lege nedreaptă care privează în mod voit copilul de dreptul său elementar de a avea un tată și o mamă, deschizând calea comercializării corpului omenesc, nu au fost ascultați de guvernarea François Hollande. Aceste manifestații non-violente au fost reprimate în condiții nedemne, dezaprobate de altfel de Consiliul Europei în rezoluția sa 1947.

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

 

Părintele Dumitru Stăniloae: Odaia lumii / Sensul vieţii

foto: Alexandr Slepcovsky (Orthphoto)

Am putea compara lumea cu o cameră plină de tot felul de lucruri, iar slava dumnezeiască, cu lumina soarelui. Cu cât e mai întunecata camera, cu atât se văd mai puţin lucrurile din ea. Şi cu cât năpădeşte pe geamuri mai multă lumină, cu atât lucrurile din ea se văd mai clare şi mai frumoase.

Raţiunile lucrurilor din lume, departe de a deveni de prisos după vederea descoperită a lui Dumnezeu, ne vor ajuta să înţelegem fecunditatea Raţiunii divine, vor fi chiar o exemplificare a ei, aşa cum razele soarelui sunt o exemplificare şi o manifestare a luminii Lui. Desigur atunci vom privi direct la Soarele dreptăţii, sau la lumina Lui şi numai indirect la raţiunile lucrurilor, pe când acum nu vedem ţâşnirea directă a luminii din soare, ci numai iradierea ei estompată din lucruri. Cu alte cuvinte, când vom contempla pe Dumnezeu direct, vom contempla raţiunile lucrurilor în El Însuşi, nu în lucruri, ca acum, deci cu mult mai iluminate, mai adânci, mai explicate.

(Părintele Dumitru Stăniloae, Ascetică şi mistica ortodoxă, Ed. Deisis, Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul, Alba Iulia, 1993, p. 14-15.)

Sursă: Doxologia