Studiu: Inima afectează claritatea minţii, echilibrul emoţional şi eficienţa personală

De ce simţim dragostea şi emoţiile undeva în dreptul inimii? Cum afectează stresul sistemul nervos, imunitatea, inima şi creierul? Timp de secole, inima a fost considerată centrul emoţiilor, curajului şi înţelepciunii. Cercetătorii din cadrul organizaţiei HeartMath Institute se ocupă de explorarea mecanismelor fiziologice prin care inima comunică cu creierul, influenţând procesarea informaţiilor, percepţiile, emoţiile şi starea de sănătate.

În decursul anilor s-au făcut diferite măsurători observându-se că în mod constant variabilitatea ritmurilor cardiace este principalul factor care reflectă stările emoţionale şi de stres. A devenit clar că emoţiile negative cauzează dereglări ale ritmului inimii şi sistemul nervos autonom, afectând astfel şi restul organismului. În contrast, emoţiile pozitive duc la armonie şi coerenţă în ritmul bătăilor inimii, îmbunătăţind echilibrul sistemului nervos.

Ceea ce se intuia de mult timp a primit acum şi un răspuns ştiinţific în explicaţia despre cum şi de ce inima afectează claritatea minţii, echilibrul emoţional şi eficienţa personală. Cercetările au demonstrat că inima este mult mai mult decât o simplă pompă de sânge. Ea este de fapt un centru foarte complex de procesare a informaţiei, pentru că, pe lângă funcţiile ei principale, are propriul său „creier”. Acest „creier al inimii” comunică cu creierul cerebral printr-o mulţime de căi, iar creierul la rândul său răspunde. Între cele două părţi există o comunicare neîntreruptă care influenţează toate funcţiile organismului.

Ştiinţa tradiţională a susţinut până acum că doar creierul principal este acela care trimite informaţii şi comenzi spre corp, inclusiv spre inimă, însă acum ştim că şi opusul este valabil.

„Cercetările au relevat faptul că inima comunică cu creierul în patru moduri principale: neurologic (prin impulsuri ale nervilor), biochimic (prin hormoni şi neurotransmiţători), biofizic (prin unde de presiune) şi energetic (prin interacţiuni ale câmpurilor electromagnetice)”, explică cercetătorii Institutului în raportul Science of the Heart [Ştiinţa inimii], care sintetizează cercetările efectuate de institut.

„Comunicarea de-a lungul acestor căi afectează în mod semnificativ activitatea creierului”, susţine Science of the Heart. „În plus, cercetările arată că mesajele pe care inima le transmite spre creier pot influenţa chiar eficienţa pe ansamblu a persoanei”.

Unul din modurile importante în care inima poate vorbi cu creierul, influenţându-l, este atunci când inima lucrează coerent – când ritmul ei este caracterizat de tipare stabile, cu unde uniforme. Când inima e coerentă, organismul şi inclusiv creierul beneficiază din plin, mintea e mai clară şi mai eficientă şi poate lua decizii mai bune.

Aceste lucruri se întâmplă pentru că inima care lucrează regulat şi coerent transmite, pe cele patru căi menţionate anterior informaţii care stimulează în bine întregul corp.

Cu toate că inima şi creierul comunică în mod automat, de regulă fără intervenţia noastră conştientă, noi fiecare avem totuşi capacitatea de a ne conduce în mod intenţionat inimile să comunice mesaje pozitive spre trup. S-a văzut că prin folosirea unor tehnici care îmbunătăţesc coerenţa ritmului cardiac, constând în impunerea unor percepţii diferite şi abilitatea de a reduce stresul, se pot produce schimbări pozitive importante. Atunci când experimentăm emoţii pozitive sincere, cum ar fi afecţiunea, compasiunea sau aprecierea faţă de cineva sau ceva, inima procesează aceste emoţii şi începe să bată liniştit şi regulat, transmiţând informaţie pozitivă în întreg organismul. Inima funcţionează ca şi când ar avea propria ei minte, influenţând profund modul în care percepem şi reacţionăm la stimulii din afară. În esenţă, se pare că inima ne afectează chiar inteligenţa şi starea de conştienţă, astfel că fiecare om îşi poate „educa” inima, la fel ca şi mintea, pentru a-şi îmbunătăţi în final calitatea vieţii.

Aflaţi mai multe despre interacţiunile între inimă şi creier, prin intermediul unor emoţii pozitive care să ne aducă foloase şi nouă celor din echipa HMI, la Science of the Heart.

Sursa: heartmath.org

Traducere și prelucrare: Monica Stinghe

Preluat de pe Știri pentru viață

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com

În afară de traducerea unor articole avem nevoie şi de voluntari care să realizeze prescurtări în limba română ale unor articole din engleză. Mai multe detalii le puteţi afla aici.

De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.

Maşina de îngheţată: O analogie cu ajutorul căreia putem să explicăm copiilor mecanismul dependenţei de pornografie / Sfaturi pentru părinţi

În articolul 5 secrete care ne ajută să vorbim copiilor cu uşurinţă despre pornografie, postat pe saitul nostru, au fost prezentate câteva sfaturi pentru părinţi privind modul în care poate fi adordată o dicuţie cu copiii pe o temă atât de delicată precum pornografia.

Revenim cu o completare la acest articol, prezentându-vă o analogie cu ajutorul căreia părinţii pot explica copiilor mecanismul unei dependenţe: Maşina de îngheţată.

de Kristen A. Jenson, autoarea cărţii Good Pictures Bad Pictures: Porn-Proofing Today’s Young Kids.

Sursă: Porn harms

Este important să înţelegem că toţi avem două părţi ale creierului care sunt implicate în mecanismul dependenţelor. Să le numim creierul care simte şi creierul care gândeşte.

Creierul care simte este reprezentat de instincte, dorinţe, pofte; toate acestea sunt foarte importante pentru supravieţuirea noastră. Pornografia activează creierul care simte şi, în timp, îi poate conferi puterea de a învinge creierul care gândeşte – acea parte a creierului care ne facem să înţelegem consecinţele comportamentelor noastre şi pune frână poftelor. (Citeşte mai mult în  You Have Two Brains!)

Din nefericire, atunci când creierul care simte preia controlul, acesta nu poate face diferenţa dintre bine şi rău şi “se repede” spre ceea ce doreşte.

Creierul care simte spune “Mergi!” iar creierul care gândeşte spune “Stop!”

Când eram copil  în Arlington, Massachusetts, îmi plăcea să ascult  muzica tare a vânzătorului ambulant de  îngheţată care trecea prin cartierul nostru  în zilele fierbinţi de vară. Omul care vindea îngheţata era un bătrân slab, plin de riduri care se chema  Joe şi era  un pic ursuz cu noi copiii. Cu toate acestea, atunci când  auzeam muzica, alergam toţi cu bănuţii în mână la el. Marfa lui  era irezistibilă!

Imaginează-te  acum  ca pe un copil care traversează stradă ca să-şi ia  o înghețată de la Joe. Creierul care simte doreşte plăcerea gustului îngheţatei şi te conduce direct spre vânzătorul ambulant . Dar, pentru că ai un cortex pre-frontal sau creier “inteligent” și pentru că înțelegi pericolele pe care mașinile în mișcare le reprezintă, te oprești la marginea trotuarului și te asiguri înainte de a traversa strada.

Ăsta e un lucru bun pentru că pe drum vine un camion mare cu remorcă și, cu înțelepciune, aștepți să treacă înainte de a traversa strada ca să-ţi iei îngheţata. După ce trece  și totul este sigur, o iei la fugă şi aştepţi la rând. Acum, ambele părţi ale creierului  tău sunt fericite!

O persoană dependentă nu se opreşte pentru a se asigura

Dar ce face o persoană care a devenit  dependentă? Partea raţională a creierului e deturnată de cea legată de sentimente. Dependentul  este atât compulsiv, cât  și impulsiv. El este obligat să obţină ceea ce partea legată de sentimente a creierului său (“creierul limbic”) îi dictează că este necesar pentru a supravieţui. Partea raţională a creierului unei persoane dependente este scurcircuitată  și, prin urmare, slăbită. (Noi studii ale creierului uman corelează de fapt, utilizarea pornografiei cu o contracţie a creierului !) Ca urmare, persoana dependentă nu se mai poate opri pe bordura trotuarului pentru a se asigura că nu trece vreun camion  sau măcar să aştepte ca acesta să treacă dacă  îl vede.

Mai devreme sau mai târziu,  dependenţa creşte în intensitate, iar persoana dependentă  va suferi  de consecințele acţiunilor  sale. Pe scurt: va fi tamponat  de camionul care vine din sens opus.

Incapacitatea de a se opri

Acesta este, de fapt, un semn distinctiv al dependenței și o parte a definiției acesteia : imposibilitatea de a se abţine de la comportamentul adictiv, în ciuda consecințelor negative. Când veţi înţelege cât de puternică poate fi dependenta, veţi putea începe să înţelegeţi de ce dependenții  mint, înşeală, fură și fac rău altora pentru a obține ceea ce cele două părţi ale creierului lor sunt convinse că au nevoie pentru a supraviețui .

Oamenii care apelează la pornografie, mai devreme sau mai târziu vor fi tamponaţi  de camion. Auzim mereu la ştiri despre ei . Din păcate, persoanele cu dependenţe de sex iau de multe ori decizii nechibzuite, riscante și pur și simplu copilăreşti. Ce aveau în cap în acel moment ???

Ei bine, absolut  nimic.

V-a ajutat aceast articol să înţelegeţi ce înseamnă dependenţa şi să le explicaţi acest lucru copiilor voştri? Dacă da,  lăsaţi  un comentariu!

Vă rugăm să daţi mai departe ! Dacă ştiţi  alţi părinţi care ar putea folosi aceste informații pentru a-şi ajuta copiii, faceţi-o!  Vă rugăm să comunicaţi aceast articol  şi altora prin e-mail și social media. Fiecare copil merită să fie avertizat și educat cu privire la pericolele pornografiei !

NOUTATE: Noi folosim povestea cu vânzătorul ambulant  de  îngheţată și alte câteva  analogii pe înţelesul copiilor  în noua noastră carte Good Pictures Bad Pictures.

Traducere: Dacia Velicu

 Preluare de pe Ştiri pentru Viaţă

Te-ar putea interesa şi:

Cum să depășești o dependenţă de pornografie ca adolescent

5 secrete care ne ajută să vorbim copiilor cu uşurinţă despre pornografie

Cum să nu te mai uiţi la pornografie

„Ajutor! Nu pot să dorm, să merg la şcoală sau măcar până la baie fără să mă uit la pornografie.”

Ziua în care copilul meu a găsit pornografie pe telefonul lui

********************************************************************************************************

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com

5 secrete care ne ajută să vorbim copiilor cu uşurinţă despre pornografie / Sfaturi pentru părinți

de Kristen A. Jenson, autoarea cărţii Good Pictures Bad Pictures: Porn-Proofing Today’s Young Kids

Sursă: Porn harms

Cine vrea să vorbească copiilor lor despre pornografie? (Hmm…nu văd pe nimeni care să ridice mâna!)

Cum să faci ca măcar să te apropii de un subiect atât de dificil. E tentant să laşi acest subiect pe mâine, deşi copiii tăi cresc într-o lume plină de pornografie, o lume care învaţă despre forme distorsionate ale sexualităţii şi îi atrage pe copii spre dependenţe de natură sexuală ce le alterează viaţa pe termen lung.

Există însă şi veşti bune: urmând sfaturile de mai jos, vei  realiza cât de uşoare devin astfel de conversaţii cu copiii tăi.

1. Îmbracă-te într-un halat medical

Nu ai aşa ceva? Ai urât chimia în şcoală? Nicio problemă. Ideea e următoarea: tratează discuţia despre pornografie la fel ca şi pe o discuţie despre modul în care se mişcă planetele, migrarea păsărilor în anotimpul rece sau regulile de traversare a străzii. Înfrânge ruşinea şi axează-te pur şi simplu pe prezentarea faptelor.

2. Oferă copiilor o definiţie simplă

Prima sarcină este aceea de a alege momentul şi locul în care să defineşti ce e pornografia.

În cartea Good Pictures Bad Pictures; Porn-Proofing Today’s Young Kids ( Imagini bune şi imagini rele; Cum să înveţi copiii să se protejeze de pornografie’), o carte ce trebuie citită cu voce tare, o mamă îşi invita copilul să se uite împreună la pozele de familie. Ea îi explică copilului că acelea sunt imagini bune. Totodată, ea îi explică copilului că în afară de pozele bune, există şi poze rele, care se numesc pornografie şi dă o definiţie simplă: Pornografie este făcută din poze sau filme în care oamenii nu au haine pe ei sau sunt aproape dezbrăcaţi. Aceste poze sau filme pun în evidenţă părţi ale corpului pe care noi le acoperim când purtăm costum de baie.

În glosarul cărţii exista o definiţie mai avansată: Pornografia este un material creat cu scopul de a trezi în oameni stări legate de sexualitate prin intermediul nudităţii, comportamentelor  sexuale sau oricărui alt tip de informaţie legată de sexualitate. Materialul pornografic poate fi sub formă de imagini, poveşti, sunete, simboluri, acţiuni sau cuvinte ce reprezintă corpuri şi/sau comportamente sexuale.(din Dr. Jill C. Manning’s book What’s the Big Deal about Pornography). Pentru mai multe idei, accesează postarea de pe blogul meu How to Define Pornography for aSeven-Year Old (Cum să defineşti pornografia pentru un copil de şapte ani)

3. Învaţă copiii că pornografia poate să facă rău creierului lor

Explică copiilor tăi că majoritatea lucrurilor pe care le vedem nu ne pot răni, însă pornografia poate să ne facă rău. Ea păcăleşte mintea ca şi drogurile puternice şi poate schimba felul în care  gândim şi reacţionăm în rău. Oamenii care se uită la materiale pornografice pot deveni prinşi ca într-o cuşcă asemenea oamenilor care devin dependenţi de droguri, alcool  sau ţigări. O dependenţă este un obicei foarte rău care determină o persoană să facă lucruri pe care nu vrea să le facă , însă de la care nu se poate abţine. Învaţă copiii că deşi e posibil să întâlnească pornografie din greşeală, ei trebuie să reziste tentaţiei de a căuta pornografia din propria iniţiativă.

Asigură-i pe copiii tăi că vei răspunde sincer la orice întrebări vor avea despre pornografie. Din nefericire, Internetul oferă mai multe minciuni decât adevăruri despre acest subiect şi copii n-ar  trebui puşi în situaţia de a căuta răspunsuri legate de pornografie de unii singuri, online, fără suportul şi supravegherea părinţilor.

4. Învaţă-i pe copii că au două creiere

Copii sunt foarte încântaţi de idee! Cum, avem două creiere???? Bine, nu în sens propriu, însă e important să înţelegem că toţi avem două părţi ale creierului care sunt implicate în mecanismul dependenţelor. Să le numim creierul care simte şi creierul care gândeşte.

Creierul care simte este reprezentat de instincte, dorinţe, pofte; toate acestea sunt foarte importante pentru supravieţuirea noastră. Pornografia activează creierul care simte şi, în timp, îi poate conferi puterea de a învinge creierul care gândeşte – acea parte a creierului care ne facem să înţelegem consecinţele comportamentelor noastre şi pune frână poftelor. (Citeşte mai mult în  You Have Two Brains!)

Din nefericire, atunci când creierul care simte preia controlul, acesta nu poate face diferenţa dintre bine şi rău şi “se repede” spre ceea ce doreşte. Aici puteţi găsi o analogie care explică care explică dependenţa : maşina deîngheţată!

De ce e important? Deoarece creierul care simte poate fi foarte curios legat de pornografie.

De aceea, copiii pot fi foarte confuzi pe această temă –  pornografia le poate crea două senzaţii foarte diferite în acelaşi timp: un sentiment euforic în corpul lor şi un sentiment de dezgust. Jeffrey J. Ford, MS, LMFC, dă nişte sfaturi excelente în acest clip scurt, prin care învaţă părinţii cum să îi ajute pe copii să-şi pună sentimentele în ordine după ce au fost expuşi pornografiei.

Odată copilul expus la pornografie, învaţă-l  să-şi distragă creierul de la amintirea aceea. Pornografia este şocantă şi se imprimă puternic în memorie, dar imaginile pot să-şi piardă din putere atunci când copiii îşi redirecţionează gândurile şi atenţia spre altceva care e pozitiv şi interesant pentru ei. Activitatea fizică, sportul pot ajuta mult în această situaţie.

5. Vorbeşte cu copilul şi ascultă-l

Nu încerca să acoperi tot subiectul dintr-odată, altfel există mari şanse să derutezi sau să copleşeşti copilul cu prea multă informaţie.

Ford încurajează părinţii să ofere  copiilor informaţie pas cu pas. “E bine să-ţi reaminteşti despre copii că nu învaţă totul dintr-odată şi nici noi nu trebuie să expunem toată problema dintr-odată. A învăţa despre sex şi pornografie este un proces care necesită  timp şi crearea unui sentiment de siguranţă când copilul pune întrebări.”

Când copiii se întorc acasă din vizite, vorbeşte cu ei despre ce au făcut, la ce s-au uitat (nu transforma discuţia într-un interogatoriu!). Conform Dr. Gail Poyner, co-autorul cărţii Good Pictures bad Pictures, din experienţa ei ca şi consilier pentru copiii dependenţi de pornografie  aflăm că fascinaţia iniţială vine din urmărirea de filme pentru audienţă largă, în care sunt câteva scene ce sugerează pornografie sau în care actorii sunt  dezbrăcaţi pentru o perioadă foarte scurtă de timp.

Există copii cărora li s-a declanşat dependenţa prin  urmărirea unor reclame la lenjerie intimă.

Industria porno este implacabilă. O discuţie nu este de ajuns. Fă discuţiile despre standardele legate de media ale familiei voastre o obişnuinţă.

Dacă toate cele expuse mai sus devin puţin covârşitoare pentru tine şi vrei nişte instrumente care să te ajute să porneşti lucrurile, accesează cartea Good PicturesBad Pictures şi Blogul PornProofKids. Înarmaţi cu informaţii folositoare, strategii de abordare a problemei şi suport din partea părinţilor, copiii pot învăţa să respingă pornografia oriunde şi oricând se confruntă cu aceasta.

Traducere: Anda Rusu

Preluare de pe Știri pentru viață

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com

De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.

Studiile asupra creierului contrazic ideologia de gen

de Lupo Glori

 

Un important studiu american, realizat recent  de o echipă condusă de Ragini Verma, neurolog al Universităţii Pennsylvania din Philadelfia, confirmă diferenţele biologice existente între bărbaţi şi femei. Rezultatele cercetării efectuate asupra a 949 voluntari (428 bărbaţi şi 521 femei) cu vârste cuprinse între 8 şi 22 de ani au fost publicate în prestigioasa revista ştiinţifică Proceedings of National Academy of Science.

Acestea demonstrează cum „conexiunile cerebrale la bărbaţi şi femei sunt distribuite diferit”, evidenţiind, prin intermediul unor tehnici avansate de neuroimaging, prezenţa la femei a unui număr major de conexiuni între emisfera dreaptă şi stângă (prima destinată mai ales gândirii intuitive, iar a doua, elaborărilor logice), în timp ce, din contră, la bărbaţi se observă prezenţa unei mai bune inter-conexiuni în cadrul aceloraşi emisfere.

Cu privire la acest lucru, Ragini Verma a declarat: „Am constatat cu uimire că rezultatele confirmă multe stereotipuri pe care credem că le avem în creier. Spre exemplu, bărbaţii sunt fără îndoială cei mai buni bucătari şi frizeri. În schimb, femeile sunt mai eficiente în acţiunile care necesită coordonarea ambelor emisfere: sunt mai intuitive, au memorie mai bună, sunt mai implicate emoţional când ascultă pe cineva”.

Doar în cerebel, parte a sistemului nervos destinată în principal controlului motor, lucrurile par să meargă diferit: în această zonă, bărbaţii demonstrează o conexiune mai bună între o emisferă şi cealaltă. În acest sens, neurologul american explică: „Dacă, spre exemplu, aţi vrea să învăţaţi să schiaţi, cerebelul ar fi zona implicată cel mai mult”.

La aceeaşi concluzie au ajuns şi studiile lui Simon Baron-Coehn, profesor de psihiatrie la Universitatea Cambridge din Regatul Unit şi expert în autism, care, în 2004, a desfăşurat unele experimente inovative asupra copiilor în faza prenatală, demonstrând existenţa unor diferenţe importante între creierele bărbaţilor şi femeilor. În articolul său, „Autismul: o formă extremă a creierului masculin?” (Simon Baron-Coehn, L’autisme : une forme extrême du cerveau masculin ?, “Terrain” n°42, marzo 2004), autorul distingea tipurile de creier pe baza a doua aspecte fundamentale: capacitatea de empatie şi capacitatea de sitematizare.

Experimentele conduse de el tind să demonstreze că la femei capacitatea de empatie e mai dezvoltată decât la bărbaţi. Din contră, capacitatea de sistematizare este mai importantă la bărbaţi decât la femei. Referitor la aceasta, el afirmase: „într-un studiu, băieţii au demonstrat în 50 de ocazii spirit mai competitiv, în timp ce fetele au fost de 20 de ori mai dispuse decât băieţii să-şi aştepte rândul”. După cum afirma profesorul englez, diferenţele capătă formă înainte de naştere, în uterul mamei, unde bărbaţii şi femeile produc diferite cantităţi de hormoni şi, în mod particular, bărbaţii produc dublul testosteronului feminin. Nivelul diferit al producţiei are un impact determinant  asupra dezvoltării creierului, demonstrând importanta elementului biologic în creşterea şi dezvoltarea copiilor.

Aceste studii ştiinţifice care pun în lumină rolul unic şi decisiv pe care îl are natura în proces biologic al fiecărui individ, constituie o dezminţire a tezelor ideologilor de gen, pentru care diferenţele sexuale au origini şi cauze pur socio-culturale.

Sursă: Ştiri pentru viaţă 

Traducere: Alin Gheorghe

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

Cum este afectat creierul copiilor de televizor și jocuri​le​ video / Sfaturi pentru părinţi

Demascarea avortului: Ce se întâmplă de fapt în culisele acestei industrii

de Kristi Burton Brown, 15 august 2013

 

Instrumente medicale folosite în avorturi pentru (de sus în jos): aspirare, sfâşiere, injectare, sfărâmare, sfâşiere.

La împlinirea a 40 de ani de la pronunţarea sentinţei în procesul Roe vs. Wade  (pe 22 ianuarie 2013), organizaţia „Preoţi pentru viaţă” (Priest for life) a iniţiat o campanie cu derulare zilnică. Intitulată „Demascarea  avortului” (Expose Abortion),  campania generează zilnic câte un citat despre avort. 

Totuşi, aceste citate sunt destul de diferite de ceea ce ne-am aştepta în mod normal. Nu sunt nişte simple perle de înţelepciune. Ele oferă cititorului acces direct la adevărul din spatele industriei avortului. Preotul Frank Pavone scrie (sublinierile îmi aparţin):

Aici vom posta zilnic câte un text prin care este dat în vileag avortul – în general un citat venind din partea industriei avorturilor, din partea unor foşti prestatori de servicii legate de avort (numiţi şi Centurionii) sau din partea unor persoane afectate de avort, cum ar fi mulţimea de femei şi de bărbaţi implicaţi în campania noastră de sensibilizare Silent No More (Gata cu tăcerea). Veţi fi uluiţi. Daţi mai departe aceste citate ca să le deschideţi ochii şi altora despre adevărata natură a avortului.

Pentru cei care se întreabă de ce anteriorii prestatori de servicii medicale legate de avort sunt uneori numiţi şi Centurioni, iată o explicaţie din broşura publicată de Asociaţia Centurionilor:

Centurionul Longhin care a stat la picioarele crucii pe care agoniza Mântuitorul Hristos s-a îngrozit brusc la vederea răstignirii pe care era însărcinat să o înfăptuiască. După ce Mântuitorul şi-a dat ultima suflare, acest centurion şi-a lăsat sabia să cadă la pământ şi, îngenunchind, a strigat cu glas tare: „Cu adevărat Omul Acesta drept a fost !”

Aceia dintre noi care am participat la uciderea copiilor nenăscuţi suntem Centurionii contemporani. Ne-am lăsat armele folosite împotriva copiilor nenăscuţi să cadă la pământ. Acum ne-am recunoscut adâncurile vinei noastre şi luptăm împotriva ramificaţiilor acesteia.… Ca să ne restaurăm umanitatea decăzută avem nevoie să iertăm şi să fim iertaţi. Să ne împăcăm şi să fim vindecaţi.

Din fericire, mulţi dintre aceşti „Centurioni” sparg tăcerea – împreună cu alte persoane afectate de industria avorturilor. Ei ştiu mai bine decât oricine ce este avortul în realitate şi în ce fel face rău copiilor nevinovaţi, femeilor, bărbaţilor şi unor întregi familii. Ei ştiu mai bine decât oricine cât de crud şi de inuman este avortul, în ciuda cuvintelor ambigue folosite adesea pentru a ascunde adevărul.

Campania „Demascarea avortului” include şi citate venind din partea femeilor care au suferit avorturi neprofesioniste şi din partea celor care au intervievat angajaţi ai clinicilor de avorturi. Puteţi urmări citatele zilnice pe Twitter la @ExposeAbortion sau pe Facebook.

Deşi aceste adevăruri sunt greu de citit şi chiar mai greu de înţeles, totuşi este un lucru pe care trebuie să-l facem. Mai jos sunt unele citate deja publicate. Daţi-le mai departe şi încurajaţi pe cunoscuţii dumneavoastră să fie la curent cu campania „Demascarea avortului (Expose Abortion)”. Deşi aceste adevăruri sunt greu de citit şi chiar mai greu de înţeles, totuşi este un lucru pe care trebuie să-l facem. Cetăţenii responsabili nu-şi întorc capul când un act de cruzime deranjant le este adus la cunoştinţă. Ei află adevărul şi acţionează în consecinţă.

„Eu îl ajutam pe doctor să ţină copilul [în canalul de naştere]. Cealaltă asistentă a adus instrumentul [o seringă mare cu un ac mare], l-a dat doctorului, iar acesta l-a introdus la baza craniului bebeluşului. Apoi a tras copilaşul afară. Mânuţele încă i se mai mişcau. După ce mânuţele nu i s-au mai mişcat, doctorul l-a expulzat. A folosit seringa ca să-i aspire creierul." 

(Mărturia unei martore la avort. Vedeţi şi Silentnomoreawareness.org)

„Avortul este împotriva a orice proces natural. Este o exterminare a vieţii, din orice unghi l-am privi."  

(Robert Harris, medic specialist în avorturi, în cartea “In Necessity and Sorrow: Life and Death Inside an Abortion Hospital” de Dr. Magda Denes.)

„În general, când începe procedura de avort, noi medicii ştim că fetusul e încă în viaţă pentru că fie îl simţim că se mişcă atunci când încercăm să-l apucăm, fie îi vedem bătăile inimii dacă folosim ecograful când iniţiem procedura."

(Această relatare despre un avort chirurgical prin dilataţie şi evacuare face parte dintr-o mărturie depusă sub jurământ în faţa instanţei districtuale pentru regiunea vestică a statului Wisconsin, S.U.A. (W.I. Madison, din 27 mai 1999, în Dosarul nr. 98-C-0305-S) de către medicul specialist în avorturi, Dr. Martin Haskell.)

„Pot vedea o persoană în miniatură… ca medic… Distrug o viaţă." 

(Dr. Benjamin Kalish, medic specialist în avorturi)

„Întrebare: Poate inima unui fetus sau embrion să mai bată în timpul unui chiuretaj prin aspiraţie în timp ce fetusul sau embrionul se îndreaptă spre canula de aspiraţie?

Răspuns: Pentru câteva secunde până la un minut, da."

(Mărturie depusă sub jurământ în faţa instanţei districtuale pentru regiunea vestică a statului Wisconsin, S.U.A. (W.I. Madison, din 27 mai 1999, în Dosarul nr. 98-C-0305-S) de către doctorul Harlan Raymond Giles, specialist în avorturi. Aici descrie o activitate ce nu intră sub incidenţa legii penale.)

„Am reuşit în sfârşit să îndepărtez capul şi să privesc drept în faţă o altă persoană umană… un om, pe care tocmai îl omorâsem." 

(Dr. Paul Jarret, specialist în avorturi.)

„Am pus capăt vieţii unor bebeluşi nevinovaţi şi i-am smuls din pântecele mamelor lor  cu o puternică maşinărie de aspiraţie." 

 (Dr. McArthur Hill, specialist în avorturi.) 

Sursă: LifeSiteNews

 Traducere: Gabriela Coşereanu

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com