Azil politic: Va fi Europa invadată de persoane ce se declară homosexuale?

 de J.C. von Krempach,J.D, 7 noiembrie 2013

Corectitudinea politică are preţul său: ori de câte ori este vorba de probleme legate de homosexualitate, instanţele de judecată parcă îşi pierd raţiunea. Rezultatul este uneori ridicol, uneori pur şi simplu periculos.

Hotărârea din 7 noiembrie 2013 a Curţii de Justiţie a UE (CJEU) se încadrează în această ultimă categorie. Se afirmă că „a fi homosexual” este un motiv pentru care se poate obţine azil în UE, în cazul în care actele homosexuale sunt pedepsite în ţara de origine a persoanei care cere azil politic. Hotărârea este răspunsul CJEU la o întrebare preliminară adresată de Dutch Raad van State, având în vedere trei solicitări de azil politic din Sierra Leone, Uganda şi Senegal, în care persoanele interesate declarau că sunt homosexuale.

Deficienţa acestei hotărâri constă în aceea că nu reuşeşte să facă o distincţie între, pe de o parte, atracţia faţă de o persoană de acelaşi sex şi, pe de altă parte, săvârşirea de acte homosexuale. În multe ţări, comiterea actelor homosexuale este supusă urmăririi penale, ca act de indecenţă, în schimb, nimeni nu a auzit de vreo tară în care „a fi homosexual” este considerat a fi o infracţiune.

Dar cum poate „fi“ cineva homosexual? Curtea pare să adere la mitul complet neştiinţific şi nedemonstrat că homosexualitatea este o trăsătură înnăscută a persoanei în cauză, ca şi cum ar fi genetic predeterminată. Acest lucru este în întregime fals şi este de ajuns pentru a pune în discuţie validitatea concluziilor Curţii. Hotărârea este susţinută de o interpretare stângace şi neglijentă a verbului auxiliar „a fi”: o persoană nu „este” homosexuală în acelaşi sens în care se spune că cineva este bărbat, femeie, bătrân său persoană cu handicap. Şi dacă e suficient să obţii azil politic doar aparţinând unui “anumit grup social” aflat în atenţia legilor criminale, nu s-ar putea spune acelaşi lucru despre pedofili, hoţi, jefuitori de bănci sau chiar mafia siciliană?

Comiterea actelor homosexuale este o alegere deliberată de la care cineva se poate abţine. Prin urmare, întrebare nu este dacă homosexualii alcătuiesc „un anumit grup social”, ci dacă e normal ca  legiuitorii din ţările din lumea a treia să incrimineze actele homosexuale şi dacă dorinţa de a avea contacte homosexuale fără riscul de a fi pedepsit poate fi considerată un motiv suficient pentru a cere azil politic.

Aceasta ridică, de asemenea, câteva întrebări practice importante pe care se pare că CJEU nu le-a luat în considerare până acum. În special, trebuie remarcat faptul că Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA), într-un raport emis în urmă cu câţiva ani, a susţinut că supunerea la teste, cu scopul de a verifica veridicitatea afirmaţiei unei persoane care cere azil politic şi s-a declarat homosexual, este „un tratament inuman şi degradant” şi deci inadmisibil. Desigur, s-ar putea obiecta că FRA are o reputaţie dubioasă şi că opiniile ei juridice nu sunt obligatorii. Şi, într-adevăr, lăsând de o parte întrebarea dacă sunt sau nu tratamente inumane şi umilitoare, sunt şi alte motive serioase pentru care se poate pune în discuţie tipul de teste pe care FRA le aplică pentru a demonstra homosexualitatea unei persoane. Cert este că actuala hotărâre a CJEU nu oferă nicio soluţie prin care se poate demonstra  homosexualitatea unei persoane care cere azil. Se pare că este suficient ca o persoană să se declare homosexuală şi orice încercare din partea autorităţilor statelor membre UE de a verifica această afirmaţie devine „inumană”.

Prin urmare, cu această hotărâre, CJEU pare să fi creat un mod 100% sigur de a obţine azil în UE, ilustrând încă o dată, riscul sistemic care se creează atunci când se dă prea multă putere unui sistem judiciar deconectat şi distant, care nu îşi pune problema impactului potenţial al deciziilor sale. Mă întreb ce se va întâmpla când această nouă aberaţie judiciară se va răspândi, ceea ce este posibil peste câteva zile, dincolo de zona Sahel. Va fi invadată Europa de imitatori homosexuali?

 Sursă: Ştiri pentru viaţă

                                                                         Traducere: Dacia Anamaria Velicu

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

1 milion de europeni vor protejarea dreptului la viață al animalelor, lăsând, indirect, neprotejat pe cel al omului

de J.C. von Krempach, 22 octombrie 2013

 

Am postat recent ştirea conform căreia iniţiativa „Unul dintre noi”, a primit sprijinul a 1,4 milioane de cetățeni care solicită UE oprirea finanţării avorturilor. Aceasta este doar a doua astfel de inițiativă ce reuşeşte să treacă pragul de un milion de semnături şi care obligă astfel instituția UE să dezbată cererea într-o procedură publică oficială.

Se pare că acum există o a treia inițiativă ce se apropie de pragul magic de un milion de semnături. Se numeşte „Stop vivisecției” și susține că a colectat mai mult de 997.000 de semnături cu doar 10 zile înainte de închiderea petiţei. Se pare că acesta va trece pragul in extremis – dar rămâne, desigur, de văzut ce va rămâne din cele peste 1 milion de semnături după ce acestea vor fi validate.

Principala cerere a petiţiei „Stop vivisecției” este ca „experimentele şi vivisecţiile pe animale să fie considerate, fără umbră de îndoială, ca o practică intolerabilă” și, prin urmare, să fie scoase în afara legii. Astfel, inițiativa solicită UE să „abroge Directiva 2010/63/UE privind protecția animalelor utilizate în scopuri științifice” și să „prezinte o nouă propunere adaptată pentru interzicerea experimentelor pe animale, prin utilizarea obligatorie – în cercetarea biomedicală și toxicologică – a datelor concepute special pentru oameni și nu pentru animale”.

Ambele petiţii, „Unul dintre noi” și „Stop vivisecției”, au în comun o preocupare reală pentru „ființele simțitoare și lipsite de apărare” (pentru a folosi expresia găsită pe situl „Stop vivisecției”). Prin urmare, respect pe deplin buna intenție a lor, deși eu cred că un copil nenăscut, fiind dotat cu demnitate umană este cu siguranță mult mai demn de protecție decât orice animal. Dar asta, desigur, nu înseamnă că animalele nu sunt demne de protecție.

Cu toate acestea, nu am semnat acea petiție. De ce nu? Pentru că ceea ce se cere este cu totul lipsit de sens.

Primul punct al petiţiei este abrogarea Directivei 2010/63/UE . Dar oricine aruncă o privire asupra ei va observa că acesta conține doar un set de standarde minime pentru protecția animalelor. Pe de o parte, nimeni nu este obligat, în virtutea directivei valabile în prezent, să efectueze experimente științifice pe animale, iar pe de altă parte, statele membre au libertatea de a adopta sau de a menține norme mai stricte (adică mai restrictive) cu privire la aceste experimente. Singurul scop al directivei este ca cei care efectuează astfel de experimente să respecte anumite cerințe minime: ei trebuie să facă dovada că experimentul este cu adevărat necesar și trebuie să se asigure că suferința animalelor este limitată la un nivel minim . Cu alte cuvinte, directiva este o măsură (poate imperfectă), pentru protejarea animalelor. În cazul în care nu este suficient de bună, ar trebui să facă propuneri de îmbunătățire. Dar cererea de abrogare a ei este pur și simplu lipsită de sens: în loc să oprească experimentele pe animale nu s-ar face decât să se elimine o barieră importantă către acestea. Dacă această directivă nu ar fi existat, statele membre ar putut permite vivisecțiile fără aceste restricții stabilite ca un standard minim UE. În acest sens, cererea solicită ceva care contrazice scopul declarat.

Este adevărat că petiția nu se oprește aici. Ca urmare a abrogării directivei în vigoare, se solicită o legislație care să oprească experimentele pe animale pentru totdeauna.

Dar o astfel de cerere radicală ridică nişte întrebări importante. Experimentele pe animale nu se efectuează de distracţie, ci servesc unui scop: de a garanta că produsele noi (cum ar fi medicamentele, cosmeticele, produsele chimice, agro-chimice etc.) sunt sigure pentru uz uman. Fără testarea lor pe animale, aceste produse ar trebui să fie testate pe oameni sau să fie introduse pe piață fără testare (ceea ce este cam acelaşi lucru). Sau, ca a treia posibilitate, nu ar mai fi produse noi.

Ceea ce mi se pare atât de regretabil legat de petiţia „Stop vivisecției” este abordarea simplistă și ne-constructivă. Autorii ar fi trebuit să facă efortul de a înainta o propunere concretă și realistă referitoare la modul de îmbunătățire a legislației existente. Dar a spune că nu ar trebui să existe experimente pe animale este echivalent cu a spune că ființele umane ar trebui să fie folosite pe post de cobai. Iar asta nu este doar o prostie, dar este vorba de iresponsabilitate. Și în loc de a fi pro-animale, aceasta este, de fapt, anti-umană.

Apropo, care sunt ființele umane ce ar trebui să fie utilizate pentru astfel de experimente? Este vorba cumva despre „surplusul” de embrioni rămaşi de la procedurile de procreere asistate?

Desigur, atunci când te uiți pentru un răspuns la aceste întrebări pe situl „Stop vivisecției”, nu îl vei găsi acolo. Dar poate că asta nu este o coincidență...

Sursă: Turtle Bay and Beyond

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com     

Surpriză în Parlamentul European: Raportul Estrela, care promovează avortul, homosexualitatea şi pedofilia, a fost retrimis în comisia de specialitate

22 octombrie 2013
de J.C. Krempach

În această dimineaţă, într-o sesiune destul de tumultuoasă, în plenul Parlamentului European, s-a decis cu 351 voturi pentru, 319 împotrivă și 18 abţineri, trimiterea controversatului raport „Estrela” înapoi la comisia de specialitate.

Aceasta este o victorie răsunătoare pentru cauza pro-viață, având în vedere faptul că în Parlamentul European există o majoritate structurală de membri aparținând partidelor socialiste, comuniste şi liberale, partide care de obicei votează în favoarea oricărei legi care promoveză „drepturile femeilor”.

Dar de data asta lucrurile s-au petrecut în mod diferit. Deși rezultatul votării trebuie încă analizat cu atenție, se poate spune de pe acum că mulți dintre membrii socialiști și liberali, de data aceasta, au refuzat să meargă pe linia oficială a partidelor lor. Unul dintre motive ar fi faptul că au văzut acest raport ca pe o încercare intruzivă a unei instituții UE de a submina suveranitatea națională a statelor membre, cu care, în aceste vremuri de creștere rapidă a euro-scepticismului, nu au vrut să fie asociaţi. Ca reprezentant al Comisiei Europene, Comisarul Neven Mimica, a explicat, în scurta sa intervenție înainte de vot, că UE nu are competența de a reglementa aspecte, cum ar fi avortul, educaţia sexuală, etc care rămân în competența exclusivă a statelor membre.

Pentru mulți alți deputați, motivul decisiv care i-a făcut să se răzgândească a fost faptul că au luat cunoștință despre adevăratul conţinut insidios al raportului, ce a inclus, printre altele, o trimitere la un document extrem de controversat, care promovează ideea că ar trebui ca, în mod obligatoriu, copiii în vârstă de până la 4 ani să fie învățaţi despre masturbare (!) .

Nu în ultimul rând, se pare că există, de asemenea, o creștere a gradului de conștientizare a faptului că ideile radicale feminist-homosexuale exprimate în proiectul de raport au fost complet rupte de ceea ce gândesc cu adevărat cetățenii europeni. În timp ce Parlamentul European dezbătea proiectul, inițiativa cetățenilor europeni „Unul dintre noi”, a trecut pragul de 1,4 milioane de semnături.

Luate împreună, această zi marchează o înfrângere răsunătoare nu numai pentru agenda profund anti-umană urmărită de unii deputați extremişti și aliații lor (cum ar fi Planned Parenthood, care se pare că ar fi fost adevărații autori ai proiectului, și Marie Stopes Internaţional), dar, de asemenea, şi pentru tacticile necinstite și anti-democratice folosite. Este destul de semnificativ faptul că, deşi proiectul de raport a fost foarte controversat chiar și în cadrul Comitetului pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, președintele Parlamentului Martin Schulz (un socialist german, ale cărei legături pro-avort sunt prea bine cunoscute) a decis ca dezbaterea în plen să nu depăşescă mai mult de cinci minute, prevenind astfel orice dezbateri semnificative ce ar fi putut avea loc

Destul de clar, strategia a fost grăbirea votării proiectului de rezoluție, fără nicio dezbatere serioasă pe fond, astfel încât să se evite ca deputații europeni să înțeleagă, de fapt, pentru ce ridicau mâna. Dar această strategie a eșuat pe coridoarele Parlamentului European, unde activiștii pro-viață au informat asiduu pe deputații indeciși asupra adevăratului conținut ascuns în spatele formulărilor despre drepturile omului ale doamnei Estrela.

Formal vorbind, rezultatul votului de astăzi nu semnifică faptul că proiectul Estrela este respins, ci doar a fost trimis înapoi la comisie și ar putea fi repus în discuţie într-o etapă ulterioară. 

Prelucrare după: turtlebayandbeyond.org 

Vă prezentăm mai jos voturile europarlamentarilor români:

Au votat pentru respingerea raportului:

ALDE: Adina Vălean,

NI: Corneliu Vadim Tudor (PRM), Dan Dumitru Zamfirescu

PPE: Elena Antonescu, Sebastian Bodu, Petru Luhan, Monica Macovei, Marian Jean Marinescu, Iosif Matula, Rareş Niculescu, Cristian Preda, Teodor Stolojan, Csaba Sógor, Laslo Tokés, Traian Ungureanu, Gyula Winkler

Au susţinut raportul:

ALDE: Norica Nicolai, Renate Weber

SD: Victor Boştinaru, Corina Crețu, Minodora Cliveti, Sabin Cutaș, Viorica Dăncilă, Ioan Enciu, Cătălin Ivan, Ioan Mircea Pașcu, Daciana Sârbu, Dan Claudiu Tănăsescu

S-au abţinut:

Adrian Severin, Ovidiu Silaghi

Absenţi:

Elena Băsescu, Adriana Țicău, Eduard Hellvig

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com