Dependența de pornografie și jocuri video duce la „criza masculinității”, afirmă reputatul psiholog Phillip Zimbardo

foto: freedigitalphotos.net/images

Reputatul psiholog și profesor emerit al Universității Stanford, Phillip Zimbardo, a lansat avertismentul potrivit căruia bărbații tineri se confruntă cu o criză a masculinității ca urmare a practicării în exces a jocurilor video și a accesului la pornografie.

Într-un interviu acordat BBC World Service, Zimbardo a prezentat rezultatele studiului său, care reprezintă o cercetare aprofundată a vieții a 20.000 de bărbați tineri în privința relației lor cu jocurile video și pornografia.

Zimbardo afirmă: „Obiectul studiului l-au constituit tinerii care joacă jocuri video în exces în condiții de izolare socială, singuri în camerele lor. În plus, accesul aproape neîngrădit la pornografie pe care îl oferă tehnologia zilelor noastre, fenomen nemaiîntâlnit până azi în istorie, le oferă posibilitatea de a combina jocurile video cu pauze în care urmăresc asemenea programe, astfel că ei ajung să urmărească în medie două ore de pornografie pe săptămână.”

Zimbardo afirmă că există o „criză” în rândul tinerilor bărbați, între care un mare număr ajunge să fie dependent de pornografie și jocuri video.

Într-o intervenție din cadrul unei conferințe TED (Tehnologie, Entertainment, Design) din 2011, el a subliniat problemele cu care se confruntă bărbații tineri în dezvoltarea lor socială și performanțele academice, pe care le pune pe seama folosirii excesive a pornografiei, jocurilor video și Internetului.

În susținerea argumentării, el a menționat exemplul unei mame disperate, al cărei fiu nu vedea nicio problemă în faptul că dedica jocurilor video 15 ore pe zi.

Zimbardo a afirmat: „Pentru mine, exces nu înseamnă neapărat un număr de ore, ci e mai degrabă modul în care se operează acea schimbare psihologică la nivelul gândirii.”

Pornind de la exemplul unui tânăr dependent de jocuri și pornografie, el a dezvăluit modul în care gândește acesta: „Când sunt la școală, mi-aș dori să joc World of Warcraft. Când sunt cu o fată îmi doresc să privesc ceva pornografic, pentru că știu că acolo nu voi fi confruntat cu respingere.”

Zimbardo susține că acest fenomen relativ nou afectează serios mințile bărbaților tineri.

Bazându-se pe cercetările efectuate de el și echipa sa pentru ultima lui carte, Man (Dis)Connected, el adaugă: „Lucrurile astea încep să modifice modul de funcționare a creierului. Ele operează schimbări la nivelul centrului care controlează sentimentul de recompensă, generând o stare de emoție și dependență.”

„Ceea ce vreau să spun este că aceste creiere ale băieților ajung să fie reconfigurate digital.”

El a menționat, de asemenea, o problemă pe care tot mai mulți băieți o prezintă datorită unui fenomen numit „disfuncție erectilă indusă de pornografie”. Acești băieți, care în mod normal ar trebui să fie virili, au dificultăți în obținerea erecției.

„Ne confruntăm cu acest paradox: ei privesc imagini care ar trebui să-i excite și totuși nu reușesc să ajungă la starea de excitație.”

În opinia lui Zimbardo, o parte importantă a soluției ar fi în primul rând acceptarea faptului că problema este cât se poate de serioasă. Părinții trebuie să știe câte ore petrece copilul singur în camera lui, jucând jocuri sau privind pornografie, în dauna altor activități care i-ar fi mai folositoare.

El a mai dat vina și pe imaginea negativă a bărbatului, promovată în media americană, care prezintă bărbații ca fiind „nătângi, nefolositori, obsedați de sex și totuși incapabili să-l ducă la bun sfârșit.”

De asemenea, autorul susține necesitatea unei mai bune educații sexuale în școli, care să se axeze nu doar pe biologie și siguranță, ci mai degrabă pe aspectele emoționale, relațiile directe și dimensiunea romantică.

Problema presantă a sănătății mentale masculine a ajuns în sfârșit să fie luată în considerare mai mult decât până acum. Anul trecut s-a ținut prima Conferință asupra Psihologiei Masculine la University College din Londra, cu scopul declarat de a încuraja Societatea Psihologică Britanică să înființeze un departament axat pe problemele bărbatului, în paralel cu echivalentul său feminin.

Zimbardo consideră că utilizarea în exces și în solitudine a jocurilor video și accesarea programelor pornografice frânează în mod foarte serios dezvoltarea socială a băieților.

În 2006 a fost lansată Campania împotriva Traiului în Nefericire (CALM). Reputația acestei campanii este în creștere, datorită eforturilor depuse în a încuraja tinerii să pună în discuție problemele legate de sănătatea lor mintală, ajungându-se astfel la scăderea ratei sinuciderilor.

Phillip Zimbardo a ajuns celebru datorită Experimentului închisoare de la Stanford din 1971, în care 24 de studenți au fost puși să joace roluri de gardieni și prizonieri într-o închisoare simulată din cadrul Universității Stanford. Destinat inițial să dureze două săptămâni, experimentul a fost întrerupt după șase zile, ca urmare a faptului că cei care jucau roluri de gardieni deveniseră extrem de sadici, iar „prizonierii” ajunseseră foarte pasivi și deprimați.

Experimentul a demonstrat foarte marea ușurință cu care oamenii pot fi inoculați cu anumite moduri de gândire și convinși să le exercite efectiv, dacă aceste moduri de gândire sunt bazate pe o ideologie și însoțite de puterea autorității.

Traducere: Monica Stinghe

Preluat de pe Știri pentru Viață

Hilton anunță eliminarea canalelor de televiziune cu conținut pornografic din hoteluri

LifeSiteNews.com, 30 august 2015

Lanțul hotelier Hilton a eliminat canalele de televiziune cu conținut pornografic din hotelurile sale din 85 de țări. Potrivit lui Pat Truman, președintele și directorul executiv al Centrului Național privind Exploatarea Sexuală (NCSE), măsura a fost luată ca urmare a presiunii opiniei publice, provocată în urmă unei campanii publice organizată de NCSE.

Truman a declarat pentru LifeSiteNews că Hilton avea deja o politică strictă pentru a preveni transformarea hotelurilor în locuri de exploatare sexuală, însă și-au dat seama că nu are niciun rost să fie împotriva exploatării sexuale atât timp cât promovează pornografia, cele două aflându-se în strânsă legătură.

Hilton și-a informat clienții de faptul că nu urmărește să îngrădească libertatea de alegere a oamenilor, dar face demersuri pentru eliminarea canalelor cu conținut pornografic din toate hotelurile sale întrucât acestea nu se potrivesc cu standardele, viziunea și obiectivele companiei.

Cu toate acestea, doritorii au în continuare acces la imagini lascive prin intermediul conexiunii wi-fi.

Compania a primit mii de emailuri de la diferite organizații sau persoane fizice care au condamnat promovarea pornografiei și au amenințat că renunță la serviciile acesteia. Acum NCSE îi încurajează să revină la Hilton în semn de apreciere pentru decizia luată.

Pe lângă exploatarea în sine, care se aseamănă foarte mult cu sclavia din trecut, se pune problema degradării morale a cetățenilor americani. Rob McIntire, terapeut pe probleme de dependență sexuală din Colorado Springs, atrage atenția asupra faptului că, în peste jumătate din cazuri, pornografia este menționată printre motivele de divorț. McIntire susține măsură luată de Hilton și este de părere că hotelurile ar putea beneficia de pe urma acestei decizii deoarece sunt multe persoane și organizații creștine care ar alege mai degrabă un astfel de hotel.

NCSE menționează că și alte lanțuri hoteliere, precum Omni, Drury, Ritz-Carlton, Nordic Choice Hotels și Marriott, au recurs la aceiași măsură.

Traducere şi adaptare: Daniela Sandu

Preluat de pe Știri pentru Viață

Martin Daubney, fost redactor al unei reviste pentru bărbaţi: „Pornografia este pericolul cel mai mare cu care se confruntă copiii în ziua de azi” / Sfaturi pentru părinţi

de Tamara Rajakariar, MercatorNet.com

Dacă auzi că pornografia este o problemă de la un fost redactor al unei reviste pentru bărbaţi, atunci aceasta este o afirmaţie căreia trebuie să i se acorde toată atenţia. Este vorba de un articol recent al lui Martin Daubney în care acesta afirma că pornografia este „pericolul cel mai mare cu care se confruntă copiii în ziua de azi”.

Solicitat să prezinte un documentar despre pornografie, Daubney a participat la o şedinţă ţinută la o şcoală de Jonny Hunt, consultant pe probleme de educaţie sexuală, copiii prezenţi având vârste cuprinse între 13 şi 14 ani. Situaţia a fost şocantă pentru Daubney – deloc necunoscător, având în vedere că a fost redactor la o revistă de profil – care a descoperit că acei copii cu ochi plini de curiozitate, nervoşi şi stângaci ştiau mai multe decât adulţii prezenţi despre diverse aspecte extrem de degradante legate de pornografie.

Nu am nici cea mai mică intenţie să intru în detalii despre pornografia hard-core şi aş avea nevoie de ceva timp să-mi pun în ordine gândurile despre efectele distructive pe care le produce. Ceea ce vreau să spun însă, este că părinţii au de multe ori o atitudine inconştientă, ca să nu zic naivă, cu privire la accesibilitatea materialelor pornografice.

Realitatea este că astfel de materiale sunt mai la îndemână decât am crede. Nu este nevoie să ieşi din casă, să cumperi pe furiş o revistă şi să o ascunzi sub pat, pornografia vine ea la tine în dormitor. Atunci când copiii au fost întrebaţi unde au văzut anumite lucruri, majoritatea au spus că pe Facebook. „Apar pe ecran vrei, nu vrei, uneori sub formă de publicitate. Nu ai niciun control”. O fată a adăugat „Facebook-ul e plin, trebuie doar să dai scroll. Dacă dai Like sau prietenii tăi dau Like, ţi se afişează pe pagina ta.”

Este adevărat. Aşa cum pe pagina mea de profil mi se afişează publicitate la haine sau alte lucruri pentru femei, nici nu vreau să mă gândesc ce publicitate apare pe paginile bărbaţilor. Chiar dacă publicitatea nu este afişată, nu avem niciun control asupra link-urilor la care dau Share şi Like cei 800 de prieteni de pe Facebook, care vor apărea apoi în feed-urile proprii. Pornografia este peste tot!

Deşi situaţia pare dezastruoasă, am găsit în ultimul timp mai multe articole decente despre efectele pornografiei şi mă bucur să văd că subiectul este din ce în ce mai discutat pe principalele canale media. Dar, aş vrea să văd mai mulţi părinţi conştienţi de faptul că pornografia este mai la îndemâna copiilor decât s-ar putea crede.

În articolul la care se face referire în material, semnat de Martin Daubney, care a apărut în ediţia online a publicaţiei Daily Mail pe 25 septembrie 2013, autorul atrage atenţia asupra impactului pe care îl are consumul de pornografie asupra tinerilor, unele dintre efectele acestuia fiind pierderea locului de muncă, destrămarea relaţiilor, eşecurile la examene sau chiar acumularea de datorii mari. Un tânăr de 19 ani, consumator de pornografie, citat în articol declara: „Este o situaţie extremă. Nu pot avea relaţii mai lungi de trei săptămâni.”

Efectele pornografiei asupra creierului sunt comparabile cu cele ale drogurilor. Un studiu efectuat pe această temă de Dr. Valerie Noon, cercetător în neurologie la Universitatea din Cambridge, a pus în lumină faptul că zona din creier responsabilă de generarea senzaţiei de plăcere a unui consumator de pornografie, alcoolic sau consumator de droguri reacţionează similar la vizualizarea stimulului specific: materiale pornografice, imaginea unei sticle de alcool sau a unei seringi.

Autorul comentează rezultatele studiului, subliniind că: „Deşi nu ne dăm seama, pornografia provoacă dependenţă. Dacă permitem copiilor acces liber la pornografie prin internet este ca şi cum am lăsa heroină prin casă sau am împărţi sticle de vodcă la poarta şcolii.”

În cele din urmă, responsabilitatea revine părinţilor, concluzionează autorul, care trebuie să discute cu copiii ameninţarea pe care o reprezintă pornografia: „Trebuie să le spunem copiilor că pornografia este o înşelăciune, iar în realitate sexul are legătură cu dragostea, nu strict cu dorinţa fizică. Dacă vorbim cu ei, au o şansă. Dacă aplicăm politica struţului, nu facem altceva decât să ne înşelăm pe noi înşine.”

Traducere: Aurora Conrad

Preluare de pe Ştiri pentru viaţă

********************************************************************************************************

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com

În afară de traducerea unor articole avem nevoie şi de voluntari care să realizeze prescurtări în limba română ale unor articole din engleză. Mai multe detalii le puteţi afla aici.

De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.

Maşina de îngheţată: O analogie cu ajutorul căreia putem să explicăm copiilor mecanismul dependenţei de pornografie / Sfaturi pentru părinţi

În articolul 5 secrete care ne ajută să vorbim copiilor cu uşurinţă despre pornografie, postat pe saitul nostru, au fost prezentate câteva sfaturi pentru părinţi privind modul în care poate fi adordată o dicuţie cu copiii pe o temă atât de delicată precum pornografia.

Revenim cu o completare la acest articol, prezentându-vă o analogie cu ajutorul căreia părinţii pot explica copiilor mecanismul unei dependenţe: Maşina de îngheţată.

de Kristen A. Jenson, autoarea cărţii Good Pictures Bad Pictures: Porn-Proofing Today’s Young Kids.

Sursă: Porn harms

Este important să înţelegem că toţi avem două părţi ale creierului care sunt implicate în mecanismul dependenţelor. Să le numim creierul care simte şi creierul care gândeşte.

Creierul care simte este reprezentat de instincte, dorinţe, pofte; toate acestea sunt foarte importante pentru supravieţuirea noastră. Pornografia activează creierul care simte şi, în timp, îi poate conferi puterea de a învinge creierul care gândeşte – acea parte a creierului care ne facem să înţelegem consecinţele comportamentelor noastre şi pune frână poftelor. (Citeşte mai mult în  You Have Two Brains!)

Din nefericire, atunci când creierul care simte preia controlul, acesta nu poate face diferenţa dintre bine şi rău şi “se repede” spre ceea ce doreşte.

Creierul care simte spune “Mergi!” iar creierul care gândeşte spune “Stop!”

Când eram copil  în Arlington, Massachusetts, îmi plăcea să ascult  muzica tare a vânzătorului ambulant de  îngheţată care trecea prin cartierul nostru  în zilele fierbinţi de vară. Omul care vindea îngheţata era un bătrân slab, plin de riduri care se chema  Joe şi era  un pic ursuz cu noi copiii. Cu toate acestea, atunci când  auzeam muzica, alergam toţi cu bănuţii în mână la el. Marfa lui  era irezistibilă!

Imaginează-te  acum  ca pe un copil care traversează stradă ca să-şi ia  o înghețată de la Joe. Creierul care simte doreşte plăcerea gustului îngheţatei şi te conduce direct spre vânzătorul ambulant . Dar, pentru că ai un cortex pre-frontal sau creier “inteligent” și pentru că înțelegi pericolele pe care mașinile în mișcare le reprezintă, te oprești la marginea trotuarului și te asiguri înainte de a traversa strada.

Ăsta e un lucru bun pentru că pe drum vine un camion mare cu remorcă și, cu înțelepciune, aștepți să treacă înainte de a traversa strada ca să-ţi iei îngheţata. După ce trece  și totul este sigur, o iei la fugă şi aştepţi la rând. Acum, ambele părţi ale creierului  tău sunt fericite!

O persoană dependentă nu se opreşte pentru a se asigura

Dar ce face o persoană care a devenit  dependentă? Partea raţională a creierului e deturnată de cea legată de sentimente. Dependentul  este atât compulsiv, cât  și impulsiv. El este obligat să obţină ceea ce partea legată de sentimente a creierului său (“creierul limbic”) îi dictează că este necesar pentru a supravieţui. Partea raţională a creierului unei persoane dependente este scurcircuitată  și, prin urmare, slăbită. (Noi studii ale creierului uman corelează de fapt, utilizarea pornografiei cu o contracţie a creierului !) Ca urmare, persoana dependentă nu se mai poate opri pe bordura trotuarului pentru a se asigura că nu trece vreun camion  sau măcar să aştepte ca acesta să treacă dacă  îl vede.

Mai devreme sau mai târziu,  dependenţa creşte în intensitate, iar persoana dependentă  va suferi  de consecințele acţiunilor  sale. Pe scurt: va fi tamponat  de camionul care vine din sens opus.

Incapacitatea de a se opri

Acesta este, de fapt, un semn distinctiv al dependenței și o parte a definiției acesteia : imposibilitatea de a se abţine de la comportamentul adictiv, în ciuda consecințelor negative. Când veţi înţelege cât de puternică poate fi dependenta, veţi putea începe să înţelegeţi de ce dependenții  mint, înşeală, fură și fac rău altora pentru a obține ceea ce cele două părţi ale creierului lor sunt convinse că au nevoie pentru a supraviețui .

Oamenii care apelează la pornografie, mai devreme sau mai târziu vor fi tamponaţi  de camion. Auzim mereu la ştiri despre ei . Din păcate, persoanele cu dependenţe de sex iau de multe ori decizii nechibzuite, riscante și pur și simplu copilăreşti. Ce aveau în cap în acel moment ???

Ei bine, absolut  nimic.

V-a ajutat aceast articol să înţelegeţi ce înseamnă dependenţa şi să le explicaţi acest lucru copiilor voştri? Dacă da,  lăsaţi  un comentariu!

Vă rugăm să daţi mai departe ! Dacă ştiţi  alţi părinţi care ar putea folosi aceste informații pentru a-şi ajuta copiii, faceţi-o!  Vă rugăm să comunicaţi aceast articol  şi altora prin e-mail și social media. Fiecare copil merită să fie avertizat și educat cu privire la pericolele pornografiei !

NOUTATE: Noi folosim povestea cu vânzătorul ambulant  de  îngheţată și alte câteva  analogii pe înţelesul copiilor  în noua noastră carte Good Pictures Bad Pictures.

Traducere: Dacia Velicu

 Preluare de pe Ştiri pentru Viaţă

Te-ar putea interesa şi:

Cum să depășești o dependenţă de pornografie ca adolescent

5 secrete care ne ajută să vorbim copiilor cu uşurinţă despre pornografie

Cum să nu te mai uiţi la pornografie

„Ajutor! Nu pot să dorm, să merg la şcoală sau măcar până la baie fără să mă uit la pornografie.”

Ziua în care copilul meu a găsit pornografie pe telefonul lui

********************************************************************************************************

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com

Standardele OMS în vigoare recomandă începerea educaţiei sexuale de la vârsta de 0-4 ani

Foto: Free Digital Photos

de Ştefana Totorcea

În urma unor ştiri apărute de curând în presă, este momentul să le reamintim părinţilor din România ce se întâmplă de câţiva ani în spatele uşilor închise.

Publicul larg nu cunoaşte încă cele mai recente Standarde de Educaţie Sexuală în Europa, publicate în 2010 de biroul european al Organizaţiei Mondiale pentru Sănătate, care spun că educaţia sexuală ar trebui să înceapă de la naştere.

La finele anului 2010, reprezentanţii statelor est-europene şi central-asiatice s-au întâlnit la Köln, în Germania, unde au agreat să promoveze în ţările lor aceste noi standarde.

Noile standarde de educaţie sexuală recomandate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii definesc fiinţa umană ca pe una exclusiv sexuală şi pleacă de la premisele că plăcerea sexuală şi imaginea de sine ca persoană sexuală trebuie predate de la naştere. La pagina 34, punctul „1.3 De ce ar trebui educaţia sexuală începută înainte de vârsta de patru ani?” se susţine: „Un copil este înţeles ca fiinţă sexuală de la bun început… Din acest punct de vedere, educaţia pentru sexualitate înseamnă mult mai mult decât să predai informaţii despre reproducere şi prevenirea bolilor. Ea ajută la dezvoltarea simţurilor copilului, a unui simţ corporal şi a unei imagini corporale”.

Citeşte şi Elveţia: Sex la cutie şi pornografie pentru copii de grădiniţă

În ceea ce priveşte conţinutul didactic conceput după aceste principii, pentru vârsta de 0-4 ani, la pagina 38 a documentului citat, emis de OMS-Europa, se specifică predarea următoarelor informaţii:

„descoperirea propriului corp şi a propriilor organe genitale, masturbarea infantilă precoce”

„faptul că bucuria apropierii fizice este o parte firească din viaţa tuturor”

„tandreţea şi apropierea fizică – expresii ale iubirii şi afecţiunii”

Societateacivilă italiană le-a cerut deja autorităţilor să renunţe la introducerea noilor directive OMS de educaţie sexuală. În petiţia adresată guvernului italian la finele lui 2013, italienii sesizau faptul că aceste directive pot încuraja şi justifica pedofilia: „Cum poate fi, de fapt, informat în mod eficient un copil de 2 sau 3 ani despre plăcerea masturbării infantile precoce fără a deschide posibilitatea de a efectua cu copilul sau a reprezenta acte sexuale în prezenţa lui? Mai ales atunci când se recunoaște că educația la vârsta respectivă trece prin stadii incipiente, ale mesajelor non-verbale, care constau din gesturi și imagini?”

Citeşte şi Veneţia: Poveşti cu gay pentru copiii de grădiniţă

În concluzie, nu putem spune decât că părinţii din România ar trebui să asculte sfatul oferit de curând în exclusivitate pentru ei de Sharon Slater, activistă americană pentru drepturile familiei pe lângă ONU: să fie cu ochii pe ce studiază copiii la şcoală (ba chiar şi la grădiniţă, în curând!). Îi aşteaptă surprize de proporţii.

Preluare de pe Știri pentru viață

„Ajutor! Nu pot să dorm, să merg la şcoală sau măcar până la baie fără să mă uit la pornografie.”

de Donny Pauling, fost producător de pornografie, LifeSiteNews.com, 24 septembrie 2014

Săptămâna trecută am vorbit în faţa a 800 de studenţi ai unei şcoli catolice pentru băieţi din Huston, Texas. Pe un ecran, în spatele meu, era proiectat un număr anonim. Am făcut asta pentru că studenţii care nu doreau să pună întrebări cu voce tare, să poată să-mi trimită mesaj fără ca cineva să le ştie identitatea.

Iată un mesaj real redat cuvânt cu cuvânt:

“ Sunt dependent de pornografie de 5 ani. Nu pot să mă duc la şcoală fără să mă uit la pornografie. Nu pot să mă duc la baie din acelaşi motiv. În mod sigur nu pot să dorm fără să mă uit la pornografie. Este o boală. Ce ar trebui să fac? Dacă nu mă uit la pornografie, mi se face rău, nu mă simt deloc bine.

Mi-am depăşit un record personal săptămâna trecută când am vorbit de 20 de ori pe tema pornografiei. Nu m-am simţit niciodată mai extenuat, dar în acelaşi timp incredibil de împlinit.

Eu mă ocup cu înlocuirea fanteziei reprezentată de pornografie cu realitatea a ceea ce este de fapt. Vorbesc în universităţi, biserici, cu tineri, cu bărbaţi, în fata adunărilor formate din femei, la televizor şi radio şi m-am adresat până şi Parlamentului Australian.

Am fost ascultat de peste 6 milioane de oameni până acum, aşa că pot să spun din experienţă proprie că emoţiile exprimate în acest mesaj nu sunt unice: pornografia ne mănâncă de vii şi se pare că tinerii noştri sunt cei mai afectaţi.

Dintre toţi tinerii cu vârsta peste 12 ani cu care am vorbit, ţin minte că unul singur mi-a spus că nu a văzut niciodată pornografie.

Pentru a ilustra ce reprezintă pornografia acelor tineri din Huston, le-am împărtăşit următoarea parabolă:

Sunt sigur că până acum, fiecare dintre voi v-aţi îndrăgostit cel puţin o dată de o fată. Unii dintre voi probabil simţiţi că sunteţi sau că aţi fost îndrăgostiţi. Dacă nu, imaginaţi-vă pentru un moment că sunteţi foarte îndrăgostit de o fată. Aţi face orice pentru ea. Ea este lumina vieţii voastre.

Acum, imaginaţi-vă că, în această şcoală, există un alt băiat cu care nu vă înţelegeţi. El este inamicul care vă urăşte. Ca să se răzbune pe voi, el decide să seducă fata pe care voi o iubiţi, să o folosească, să abuzeze de ea şi s-o distrugă până nu mai rămâne nimic din fată pe care o ştiaţi şi apoi s-o părăsească. El vă spune că o să facă asta pentru a fi sigur că ştiţi că o face din răzbunare. El o foloseşte doar că o unealtă pentru suferinţa voastră. Vă asigură ca o să pară sincer şi convingător.

Vă duceţi la fata iubită şi o avertizaţi. O să-i povestiţi toate felurile în care băiatul acela o va face să sufere. O atenţionaţi că el se va preface că ţine la ea doar ca să o distrugă. Dar, oricât de mult veţi încerca să o convingeţi să nu-l asculte, ea cade pradă seducţiilor lui şi lucrurile se desfăşoară exact aşa cum v-a avertizat inamicul vostru. Ea sfârşeşte distrusă şi folosită.

Exact asta face Diavolul în legătură cu pornografia şi sexualitatea. Dumnezeu a vrut ca sexul că fie un act de iubire, o experienţă minunată. O modalitate prin care Diavolul deformează şi denigrează sexul este prin pornografie. Imaginaţi-vă cum el răbufneşte şi se laudă că Dumnezeu a creat oamenii ca şi fiinţe sexuale şi cum o să se folosească el de instinctul nostru natural pentru a ne păcăli să alegem căi nepermise.

El îl ia în derâdere pe Dumnezeu spunându-I că nevoile noastre sexuale ne fac ţinte foarte uşoare şi că, indiferent cât de mult vom fi avertizaţi, noi nu vom asculta, ci vom crede minciuna sexualităţii, aşa cum e reprezentată de pornografie. Îi permitem în mod nesăbuit Diavolului să facă exact ceea ce doreşte: să distrugă acel dar frumos ce trebuia să fie sexul, să-l înlocuiască cu fals de prost gust şi să se poată lăuda în faţa Domnului cât de uşor poate să ne abată de la calea noastră.

Aşa cum vi s-ar rupe sufletul să vedeţi fata din exemplul meu distrusă, la fel ar suferi şi Dumnezeu să ne privească cum permitem ca darul Său de intimidate sexuală să fie pervertit prin pornografie.

Ca şi creştini, noi trebuie să luptăm pentru cei asupriţi. Trebuie să luptăm pentru cei care nu pot să lupte pentru ei înşişi, aici sunt incluşi cu siguranţă şi acei oameni care îşi permit să acţioneze prin pornografie.

Dar suntem chemaţi şi pentru a avea o legătură cu Creatorul nostru. Pornografia ne trage înapoi. Nu ne respectăm pe noi înşine crezând în minciunile spuse de inamicul Celui care ne iubeşte atât de mult.

Vestea bună este că nu există nimic din ce am face care să-l convingă pe Dumnezeu să ne iubească mai puţin.

Sigur am văzut cu toţii un copil încercând să păşească pentru prima dată. Când acel prim pas este făcut, părinţii mândri anunţă vestea prin intermediul reţelelor de socializare, îşi sună prietenii şi familia şi se comportă în general ca şi cum omul a păşit în sfârşit pe planeta Marte. Dar aţi auzit vreodată un părinte care să zică atunci când copilul aşteaptă să fie ridicat după ce a căzut să spună ”Ştii…este cam a treia oară când ai căzut pe ziua de azi. Nu cred că mersul este pentru tine. Mai bine stai acolo întins pe pământ!”?

Bineînţeles că nu! Ar fi atât de absurd!

Şi cu toate astea, când vorbim de Dumnezeu, mulţi dintre noi credem că aşa se întâmplă, când de fapt El este precum acel părinte, dispus să ne ridice de fiecare dată când cădem şi cerem ajutor. Nu contează ce am făcut, El vrea să ne aducă pe drumul cel bun spunându-ne să mergem din nou. Şi când ne împiedicăm, el ne ridică şi ne îndeamnă să mergem. Şi când cădem din nou, el ne ridică şi….aţi înţeles ideea.

În acest caz, să nu lăsaţi niciodată nimic să vă despartă de dragostea lui Dumnezeu. Cereţi ajutorul. Ridicaţi-vă. Mergeţi din nou.

Traducere: Adriana Serediuc

 Preluare de pe Știri pentru viață

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com

De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.

Elveţia: Sex la cutie şi pornografie pentru copii de grădiniţă

Mamă, la grădiniţă ne-au învăţat să ne atingem!

O frază şocantă, pe care nu am vrea să o auzim din gura unui copil de patru sau cinci ani.

Cantonul Basel şi unele municipalităţi din cantoanele elveţiene Appenzell şi San Gallo, au decis să introducă cursuri de educaţie sexuală în programa de grădiniţă.

Începând cu decembrie 2013, profesorii au avut acces la o „Cutie de sex” care conţine tot felul de mijloace pentru a ilustra concepte pentru copii: filmări la limita pornografiei, cărţi cu poze foarte explicite, penisuri din lemn, vaginuri de pluş.

Una dintre cărţile folosite, intitulată „Lisa and Jan”, conţine fraze şi imagini foarte explicite. Am lăsat cititorului efortul de a le găsi pe internet deoarece sunt nepotrivite pentru a fi incluse într-un articol.

Fundaţia Elveţiană pentru Protecţia Copilului, autoare printre altele a unei broşuri pentru copiii de până la şase ani care-i invită pe aceştia să testeze jocul de-a doctorul, autoerotismul şi descoperirea reciprocă a fiecărei părţi a corpului, consideră această carte potrivită pentru copiii de cinci ani!

Cursurile de educaţie sexuală introduse de cantoanele din Basel, Appenzell şi San Gallo sunt obligatorii: nu există nici o cale pentru un părinte de a scuti copilul de această „materie”.

Acest obicei prost de a delega statului educaţia copilului este echivalent cu a priva un părinte de posibilitatea de a discuta cu copilul un anumit tip de probleme, fără îndoială importante, dar care nu ar trebui tratate deja la patru ani! Subiecte care cu siguranţă sunt abordate mai bine şi cu mai multă încredere în cadrul familiei decât într-o clasă, între râsetele copiilor mai experimentaţi şi jena celor mai timizi.

În paralel cu acest proiect, Biroul Federal de Sănătate Publică a înaintat Şcolii Pedagogice din Lucerna un document care serveşte introducerii şi implementării unor cursuri de educaţie sexuală timpurie. În acest document, copilul este tratat ca o adevărată fiinţă sexuală (pentru informaţii puteţi vizita www.amorix.ch şi descarcă din meniul „Principii” documentul în franceză sau germană „Educaţia sexuală şi şcoala”, în special cap. 4.1).

Nu vrem să trecem drept moralişti. Pur şi simplu noi credem că există o vârstă pentru fiecare lucru. Prima şi a doua copilărie sunt făcute pentru jocuri şi distracţie, pentru poveşti despre albine şi flori, copii aduşi de berze. Chiar dacă în lumea adultă suntem bombardaţi de stimuli sexuali la televizor, în ziare, în cinema sau pe panourile publicitare, trebuie să avem curajul de a ne opune şi de a opri sexualitatea precoce la o vârstă lipsită de griji care se cheamă „copilărie”.

Notă: Iniţiativa guvernului elveţian de a introduce ca material didactic „cutiile de sex” a declanşat o revoltă la nivel naţional, acestea fiind retrase. Peste 100.000 de semnături au fost strânse pentru o petiţie adresată Conferinţei Directorilor Cantonali ai Educaţiei. Pe lângă retragerea acestor cutii, se cere interzicerea orelor de educaţie sexuală la copiii mai mici de 9 ani, precum şi luarea unei decizii privind educaţia sexuală a copiilor printr-un referendum.

 

                                         Sursă: Ştiri pentru viaţă

                                                                   Traducere: Corina Costinela Popescu


Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com 

În atenţia bărbaţilor căsătoriţi: Obiceiul de a viziona pornografie este un obicei adulter

de Matt Walsh, 25 noiembrie 2013

Cunosc un tip care-şi înşală soţia. O înşală zilnic. O înşală de mai multe ori pe zi. Este soţ, tată şi adulter în serie.

Nu ar fi trebuit ca eu să ştiu asta despre el, însă a venit vorba acum câteva zile, într-o discuţie. Discutăm despre rata divorţurilor, amândoi spunând de ce credem că statisticile sunt atât de mari. Argumentele mele menţionau şi câteva studii care indicau că pornografia ar fi o cauză esenţială pentru un procent anual de divorţuri de 50%.

El a început să râdă. „Oamenii nu divorţează din cauza pornografiei.” A continuat să-mi explice de ce pornografia nu este „mare scofală” în cazul multor oameni. Nu este „ca şi cum ai înşela”. Mi-a spus că el vizionează aşa ceva de mai multe ori pe zi. A continuat afirmând că soţia lui ar putea fi puţin iritată dacă ar ştii cât de des o face, dar numai pentru că femeile exagerează când vine vorba de „ceva de genul”.

Despre ce mai exact? Despre faptul că soţii lor îşi petrec toată ziua cufundaţi în cele mai întunecate zone ale internetului în căutare de imagini sexuale explicite de viol, abuz, perversiune, exploatare şi alte forme josnice de depravare, anterior necunoscute omenirii?

Mda. Cam aşa ceva. Şi aparent, nu există vreun motiv că soţiile să fie prea supărate pentru asta.

Ascultaţi băieţi, ştiu că această conversaţie este una incomodă. Dar a venit timpul să fim sinceri şi să rostim adevărul despre pornografie. Întâi şi întâi: dacă eşti căsătorit şi vizionezi pornografie, înseamnă că înşeli. Punct. Din perspectiva unui creştin, acest lucru nu este discutabil. Isus a spus-o foarte clar: dacă râvneşti la altă femeie, ai comis adulter. Atunci când vizionăm pornografie, alegem să cedăm acestei pofte trupeşti; ne complăcem în ea, o alimentăm, o păsuim în mintea noastră. Ne scufundăm în ea cu capul înainte şi ne îmbibăm cu ea ca un burete. Ne minimalizăm pe noi înşine, înşelându-ne soţiile şi participând la exploatarea violentă a femeilor (şi a fetelor). Minţile şi trupurile noastre aparţin Domnului şi soţiilor noastre; prin urmare, pornografia încalcă teritoriul lor. Dacă vizionăm pornografie, suntem adulteri. Suntem adulteri în cele mai grave moduri. 

Nici nu este nevoie să facem referire la Sfânta Scriptură pentru a afla răspunsul la această ecuaţie simplă cum că pornografia înseamnă adulter.

De ce nu ar fi aşa?

Pentru că nu ai contact fizic cu altă femeie?

Şi ce dacă? Aceasta este doar o chestiune de semantică şi de împrejurări. Absenţa unei atingeri fizice nu te absolvă în mod automat de stigmatul adulterului – dacă ar fi aşa, discuţiile cu tentă sexuală („sexting”) cu alte femei ar fi un joc cinstit, presupun. Cum te-ai simţi dacă ai verifica telefonul soţiei tale şi ai găsi mesaje scrise picante şi explicite sexual pe care le-a trimis unui bărbat de la birou? Ai fi de acord cu asta, atâta timp cât ai ştii că ea poate demonstra că nu a avut niciun contact fizic cu el? Sau asta este cu totul altceva pentru că ea îl cunoaşte pe tip, în timp ce pornografia este anonimă şi impersonală? Vedeţi, ne trezim că trasam mai multe linii distinctive după bunul plac atunci când suntem nevoiţi să raţionalizăm comportamentul pe care îl cunoaştem în mod instinctiv ca fiind imoral şi greşit.

Dar, OK, cum stau lucrurile dacă ea nu îl cunoaşte pe tip? Ce ce întâmplă dacă ea se implica în „fantezii” cu bărbaţi pe care nu i-a întâlnit niciodată? Imaginaţi-vă că în incursiunea voastră cibernetică, daţi peste o pagină porno ce postează imagini şi clipuri cu o tânără femeie deosebit de ispititoare: soţia dumneavostra. Cum v-aţi simţi? Ştiind că soţia dumneavoastră vinde sex digital pe internet – v-ar plăcea? Acest lucru ar putea provoca o mică dispută conjugală, nu credeţi?

Dacă nu aţi dori ca soţia dumneavoastră să presteze pornografie, trebuie să înţelegeţi de ce ea nu ar vrea ca dumneavoastră să fiţi consumator de pornografie. Dacă nu v-ar plăcea ca ea să invite şi să încurajeze alţi bărbaţi să o violeze în mintea lor, trebuie să înţelegeţi de ce ea nu ar vrea ca dumneavoastră să aceptaţi invitaţia de a viola alte femei în gând.

Nu vreau să fac referire doar la bărbaţii căsătoriţi. Pornografia este otravă pentru toţi, căsătoriţi sau nu. Şi nu mă aflu aici să vă dojenesc că aţi greşit. Trăim într-o societate care speculează slăbiciunile omului, fluturându-i sex prin faţă la turaţie maximă, în fiecare zi, pe tot parcursul zilei, în orice moment. Acest lucru nu este o scuză; doar o tentativă de a pune lucrurile în context. Nu aş face reproşuri unui tip care se luptă cu dependenţa de pornografie mai mult decât aş face-o în cazul unui tip care se luptă cu dependenţa de droguri. Dar cel puţin dependentul de droguri, cel mai probabil, nu va întâlni foarte mulţi oameni (în afară de distribuitorul său) care să-i spună că este de fapt sănătos să fumezi droguri. Dacă acesta se aventurează în afară baracii abandonate unde se droghează, probabil că nu va da peste oameni respectabili care să-i spună: „hei, drogurile nu-s o mare scofală – este absolut normal să fumezi droguri, omule!” Astfel, fumătorul de droguri are un avantaj în faţa dependentului de pornografie. Dependentul de pornografie, în schimb, trebuie să lupte atât cu constrângerea în sine, cât şi cu numeroşii ciudaţi care vor încerca să îl convingă că este vorba doar de puţină distracţie nevinovată.

Aceasta este, bineînţeles, o minciună. Nu este ceva nevinovat. Nu este o distracţie.

Aş putea invoca pentru dumneavoastră numeroasele studii psihiatrice ce atestă efectele negative ale pornografiei asupra creierului. Dar această muncă de cercetare o puteţi face şi singuri.

V-aş putea vorbi despre sclavia sexuală, despre traficul de fiinţe umane, despre abuzul de droguri şi despre molestarea copiilor. Şi v-aş putea explica faptul că industria pornografică nu ar exista fără aceste ingrediente necesare. Însă este vorba de concluzii pe care le puteţi trage şi dumneavoastră, dacă vreodată veţi acorda un moment de atenţie acestui fapt.

V-aş putea aminti faptul că s-ar putea ca aceste femei pe care le găsiţi pe paginile pornografice să nu fie femei, de fapt – ar putea fi copii – şi nu aţi putea şti sigur că nu este aşa. Apoi, aş putea sublinia că se poate ca orice utilizator avid de pornografie să fi fost la un moment dat un utilizator de pornografie infantilă, fie că a ştiut acest lucru sau nu. Însă aceasta este, cu adevărat, o realitate evidentă şi inevitabilă.

V-aş putea spune că mulţi copii vizionează pornografie explicită pentru prima dată la vârsta de 12 ani. V-aş putea spune că încă nici nu am început să culegem cumplitele roade ce vor proveni de la o întreagă generaţie crescută în baza odioaselor perversiuni ale pornografiei de pe internet. Dar poate că este prea târziu pentru aceste avertismente.

Aşadar, ce a mai rămas? Poate că nimic, realmente. Pornografia este malefică, pustie, izolantă, murdară – acest lucru îl ştim cu toţii. De aceea, cu excepţia cazului în care sunteţi fie un om psihotic, fie unul extrem de mizerabil, nu v-aţi dori ca fiica dumneavoastră să se implice în industria pornografică. Acesta este motivul pentru care majoritatea oamenilor îşi ascund obiceiurile porno. Acesta este motivul pentru care încă nu se consideră acceptabil să navighezi pe pagini „pentru adulţi” de la calculatorul de la serviciu sau de la o masă din Starbucks (deşi oamenii o fac, în ambele cazuri). Acesta este motivul pentru care veţi găsi sex shop-uri şi cluburi de striptease numai în mahalalele şi în părţile degradante ale oraşului. Indiferent cât de hedonişti şi de „deschişi la minte” am devenit, încă considerăm pornografia ca ceva ce trebuie stocat în putredele şi întunecatele unghere ale vieţii noastre. Aceasta este Legea Firii şi nu putem scăpa de ea. Avem o abilitate înnăscută de a face distincţie între bine şi rău, fie că ne dorim asta sau nu.

În atenţia bărbaţilor căsătoriţi: cred că ar trebui să ne petrecem timpul liber cu familia, citind cărţi interesante pentru a ne ascuţi mintea sau construind diverse lucruri, exersând sau făcând alte lucruri care ne fac mai buni ca şi persoane. Pornografia nu te face un om mai bun. Te dezonorează. Te face mincinos. Îţi ucide acel instinct care te determină să protejezi şi să onorezi femeile. Te va transforma în ceva ce nu ai vrut să devii vreodată. Te va transforma într-un pervers deghizat şi nedemn. Te va transforma într-un adulter.

Bărbaţii adevăraţi nu vizionează pornografie.

 Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere: Andreea Dancu

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com