Surpriză în Parlamentul European: Raportul Estrela, care promovează avortul, homosexualitatea şi pedofilia, a fost retrimis în comisia de specialitate

22 octombrie 2013
de J.C. Krempach

În această dimineaţă, într-o sesiune destul de tumultuoasă, în plenul Parlamentului European, s-a decis cu 351 voturi pentru, 319 împotrivă și 18 abţineri, trimiterea controversatului raport „Estrela” înapoi la comisia de specialitate.

Aceasta este o victorie răsunătoare pentru cauza pro-viață, având în vedere faptul că în Parlamentul European există o majoritate structurală de membri aparținând partidelor socialiste, comuniste şi liberale, partide care de obicei votează în favoarea oricărei legi care promoveză „drepturile femeilor”.

Dar de data asta lucrurile s-au petrecut în mod diferit. Deși rezultatul votării trebuie încă analizat cu atenție, se poate spune de pe acum că mulți dintre membrii socialiști și liberali, de data aceasta, au refuzat să meargă pe linia oficială a partidelor lor. Unul dintre motive ar fi faptul că au văzut acest raport ca pe o încercare intruzivă a unei instituții UE de a submina suveranitatea națională a statelor membre, cu care, în aceste vremuri de creștere rapidă a euro-scepticismului, nu au vrut să fie asociaţi. Ca reprezentant al Comisiei Europene, Comisarul Neven Mimica, a explicat, în scurta sa intervenție înainte de vot, că UE nu are competența de a reglementa aspecte, cum ar fi avortul, educaţia sexuală, etc care rămân în competența exclusivă a statelor membre.

Pentru mulți alți deputați, motivul decisiv care i-a făcut să se răzgândească a fost faptul că au luat cunoștință despre adevăratul conţinut insidios al raportului, ce a inclus, printre altele, o trimitere la un document extrem de controversat, care promovează ideea că ar trebui ca, în mod obligatoriu, copiii în vârstă de până la 4 ani să fie învățaţi despre masturbare (!) .

Nu în ultimul rând, se pare că există, de asemenea, o creștere a gradului de conștientizare a faptului că ideile radicale feminist-homosexuale exprimate în proiectul de raport au fost complet rupte de ceea ce gândesc cu adevărat cetățenii europeni. În timp ce Parlamentul European dezbătea proiectul, inițiativa cetățenilor europeni „Unul dintre noi”, a trecut pragul de 1,4 milioane de semnături.

Luate împreună, această zi marchează o înfrângere răsunătoare nu numai pentru agenda profund anti-umană urmărită de unii deputați extremişti și aliații lor (cum ar fi Planned Parenthood, care se pare că ar fi fost adevărații autori ai proiectului, și Marie Stopes Internaţional), dar, de asemenea, şi pentru tacticile necinstite și anti-democratice folosite. Este destul de semnificativ faptul că, deşi proiectul de raport a fost foarte controversat chiar și în cadrul Comitetului pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, președintele Parlamentului Martin Schulz (un socialist german, ale cărei legături pro-avort sunt prea bine cunoscute) a decis ca dezbaterea în plen să nu depăşescă mai mult de cinci minute, prevenind astfel orice dezbateri semnificative ce ar fi putut avea loc

Destul de clar, strategia a fost grăbirea votării proiectului de rezoluție, fără nicio dezbatere serioasă pe fond, astfel încât să se evite ca deputații europeni să înțeleagă, de fapt, pentru ce ridicau mâna. Dar această strategie a eșuat pe coridoarele Parlamentului European, unde activiștii pro-viață au informat asiduu pe deputații indeciși asupra adevăratului conținut ascuns în spatele formulărilor despre drepturile omului ale doamnei Estrela.

Formal vorbind, rezultatul votului de astăzi nu semnifică faptul că proiectul Estrela este respins, ci doar a fost trimis înapoi la comisie și ar putea fi repus în discuţie într-o etapă ulterioară. 

Prelucrare după: turtlebayandbeyond.org 

Vă prezentăm mai jos voturile europarlamentarilor români:

Au votat pentru respingerea raportului:

ALDE: Adina Vălean,

NI: Corneliu Vadim Tudor (PRM), Dan Dumitru Zamfirescu

PPE: Elena Antonescu, Sebastian Bodu, Petru Luhan, Monica Macovei, Marian Jean Marinescu, Iosif Matula, Rareş Niculescu, Cristian Preda, Teodor Stolojan, Csaba Sógor, Laslo Tokés, Traian Ungureanu, Gyula Winkler

Au susţinut raportul:

ALDE: Norica Nicolai, Renate Weber

SD: Victor Boştinaru, Corina Crețu, Minodora Cliveti, Sabin Cutaș, Viorica Dăncilă, Ioan Enciu, Cătălin Ivan, Ioan Mircea Pașcu, Daciana Sârbu, Dan Claudiu Tănăsescu

S-au abţinut:

Adrian Severin, Ovidiu Silaghi

Absenţi:

Elena Băsescu, Adriana Țicău, Eduard Hellvig

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com  

Campania îndreptată împotriva Bisericii nu trebuie ignorată

Sebastian Schipor

Nu se consideră, observ cu stupoare, a fi vreo greșeală să jignești cu apelativul de „pupători de moaște” o majoritate atât de covârșitoare cum e cea a ortodocșilor din țara noastră.

În 1989, după atâtea negre decenii de comunism, mii de tineri au rostit, în Piața Revoluției, stând în genunchi, în ploaia de gloanțe și scrâșnetul groaznic al șenilelor de tancuri, o rugăciune udată cu lacrimi! Au strigat, atunci, cu bucuria mărturisirii: „Există Dumnezeu”! Când moartea pândea la fiece pas, ei o sfidau, bucurându-se de libertatea de a crede în Mântuitorul nostru.

De ce oare ar fi murit acei copii, acei curajoși și sinceri români, dacă nu pentru a ne da nouă prilejul să ne putem apăra credința, să putem răspunde fără nicio teamă, luându-le exemplu, celor care luptă împotriva Bisericii lui Hristos? Din păcate însă, după o scurtă perioadă de timp, entuziasmul românilor s-a risipit, iar laxismul și indiferența au devenit comune multora dintre noi.

În ultimii ani, răsfoind ziarele, am trăit un  sentiment de revoltă pe deplin justificat. Nu înțeleg cum, într-o țară în care și după datele proaspătului recensământ încheiat, populația se menține majoritar ortodoxă (cu un procentaj ce nu mai lasă loc de niciun comentariu), principalele ziare, reviste sau portaluri de știri de la noi conțin atât de multe articole denigratoare la adresa Bisericii.

Rămâi scandalizat de aberațiile pe care fiecare cvasi-jurnalist, doct sau nu prea, „explică”, pe înțelesul omului de rând, modurile prin care slujitorii Domnului „manipulează” buna-credință a cetățenilor patriei.

Dintr-o dată, orice individ în care, într-un fel sau altul, s-au adunat oarecare frustrări legate de Biserică, în general, sau de slujitorii Domnului este invitat, necondiționat de vreun principiu de etică, să-și spună nemulțumirea în paginile ziarelor sau în platourile de televiziune. Numai anul acesta mi-a fost dat să văd vreo câteva zeci de titluri bombastice, extrem de agresive și jignitoare la adresa Bisericii Ortodoxe Române.

Acestea aveau ca subiecte, de pildă, problema incinerării lui Sergiu Nicolaescu sau simpatii eminesciene legate de proletariat și „liberă-cugetare”. Articole seci, pline de clișee vin, însoțite de vreo imagine cu vreun sobor de preoți (pentru ca impactul să fie deplin), să lămurească românii despre orice fel de problemă canonică, liturgică sau dogmatică, lăsând la o parte orice urmă de rigoare deontologică sau de bun-simț.

Nu se consideră, observ cu stupoare, a fi vreo greșeală să jignești cu apelativul de „pupători de moaște” o majoritate atât de covârșitoare cum e cea a ortodocșilor din țara noastră. A fi ortodox presupune și a cinsti sfintele icoane și a săruta moaște de sfinți și a boteza copilul prin afundare de trei ori în apă. Dacă te numești așa, atunci aceste practici ale Bisericii tale trebuie să le respecți.

A-ți bate joc de valorile și de credința a 15 milioane de oameni, care, mai mult sau mai puțin, sunt fii ai Bisericii Ortodoxe Române, nu ar trebui să devină o modă (așa cum tinde să se reliefeze), ci, mai degrabă, să intre sub incidența legilor statului. Libertatea de exprimare nu-ți permite să-i critici cuiva credința sau să-i jignești valorile pe care el le respectă.

Dintr-o dată, după terminarea campaniei electorale, ținta tuturor ziarelor și televiziunilor de știri, ale căror insipide talk-show-uri atrag, din păcate, încă privirile multor români, a devenit bugetul Bisericii, singura instituție care a reușit, în ultimii ani, să realizeze evidente rezultate favorabile în domeniul asistenței sociale.

Nu se amintește nicăieri de numeroasele cămine de bătrâni, azile, clinici finanțate de Biserică, de cantinele de săraci ce hrănesc, zilnic, sute și mii de săraci, ci, dintr-un suspect exces de zel, sunt prezentate unele situații (excepții, desigur) în care te-miri-cine are ceva de reproșat vreunui preot.

Se face atâta caz de finanțarea Bisericii de către stat. Fiecare comentator din categoria amintită mai sus este scandalizat de faptul că statul îi ia din bani pentru a finanța Biserica. Mă gândesc: oare cineva ne-a cerut vreodată acordul pentru sponsorizarea, din banii Ministerului Culturii sau a bugetelor locale, a concertelor și festivalurilor de heavy-metal sau hip-hop?

Nu țin aici să afirm că în Biserica Ortodoxă Română nu ar fi și lucruri ce ar trebui încă îndreptate. Sunt firești. Biserica este formată din oameni, iar oamenii sunt vulnerabili de multe ori. A transfera însă imaginea unui caz sau a unor cazuri particulare Bisericii ca instituție este o generalizare mai mult decât arbitrară.

Televiziunile respective ignoră cu desăvârșire exemplele de preoți model, ce fac cinste credinței pe care o reprezintă. Sunt mult mai profitabile cazurile nefericite ale unor clerici nevrednici de cinstea primită.  Sunt mai bine primite articolele unor oameni fără scrupule, care, fără să dorească vreo clipă să prezinte lucrurile obiectiv, aruncă necontenit cu noroi în tot ce e sfânt pentru noi.

Ce le-au făcut unor asemenea oameni, bătrânii și bătrânele (pe care, într-un articol recent, un revoltat îi numea „vicioși” și, respectiv, „păcătoase”) care așteaptă, cu smerenie și răbdare, să se închine sfântului pe care îl cinstesc? Bănuiesc că doar sentimentul neputinței și glasul conștiinței îi îndeamnă pe unii ca aceștia să batjocorească simplitatea unor oameni care nu le-au făcut rău cu nimic.

Campania îndreptată împotriva Bisericii nu trebuie ignorată. A sta cu mâinile în sân, urmărindu-i pe dușmanii lui Hristos, cum terfelesc, în ignoranța sau răutatea lor, credința pentru care strămoșii noștri s-au luptat atât seamănă izbitor de mult cu apostazia.

Nimic nu ne oprește să răspundem. Nimic nu ne oprește să închidem astfel de programe și să nu le mai deschidem niciodată. Dacă atâtea milioane de oameni le vor întoarce spatele și nu vor mai accesa posturile ce promovează tentativele de sabotare ale credinței, dacă nimeni nu va mai citi ziarele în care Biserica este batjocorită în fel și chip, atunci acestea vor fi nevoite, vrând-nevrând, să-și revizuiască atitudinea față de valorile noastre.

Cât e de absurd ca o minoritate de 0,1% (căci atât reprezintă numărul ateilor din populația României) să devină, pentru atâtea milioane de credincioși, lideri de opinie!

Sunt sigur că entuziasmul și victoria tinerilor din Piața Universității n-au fost pierdute. Undeva, ascunse sub mâlul de relativisme și informații ambigue cu care, timp de douăzeci de ani, ne-au intoxicat televiziunile și ziarele anti-creștine, se mai află aceste valori.

Cei care, timp de cincizeci de ani, cu brutalitate, prin crime și amenințări, au încercat să suprime adevărata credință, renasc sub pământul ignoranței noastre. Dacă nu vom reacționa în niciun fel, lăsându-i să întunece, asemenea unor buruieni, floarea credinței neamului, cred că săvârșim un mare păcat. Măcar să nu le hrănim, inconștient, rădăcinile!

Sursă: Doxologia.ro