Anul trecut, publicaţia Child Development a
publicat rezultatele unei cercetări conform căreia ţipatul la copii poate fi
tot atât de rău precum lovitul cu palma la fund şi ar putea cauza probleme de
comportament şi de dezvoltare emoţională. Cercetătorii de la Universitatea din Pittsburgh şi ai Universităţii din Michigan au stabilit că disciplinarea
verbală severă din partea părinţilor este în mod special distructivă pentru
adolescenţi şi preadolescenţi. Adolescenţii ai căror
părinţi au folosit ţipatul ca metodă de disciplinare sunt mult mai supuşi
riscului de a avea probleme comportamentale pe care să le manifeste (inclusiv
vandalism şi violenţă). Studiul desfăşurat pe o perioadă de doi ani a
concluzionat că efectele disciplinării verbale frecvente şi insultelor au fost
comparabile cu cele ale disciplinării fizice (lovitul cu palma la fund sau
bătutul copiilor).
Acest subiect
este explorat de mult timp de psihologii pentru copii. Un studiu publicat în
2003 în Journal of Marriage and Family a concluzionat că în familiile unde au
existat 25 sau mai multe incidente în care s-a ţipat la copii de-a lungul unei
perioade de 12 luni, aceştia au sfârşit prin a avea o stimă de sine scăzută, o
creştere în agresivitatea faţă de alţii şi o mai mare rată a depresiei. Din ce
am văzut în practica psihologică, ţipatul creşte şi nivelul anxietăţii la
copii. Luând în considerare cât de des
părinţii îşi pot pierde răbdarea, aceste descoperiri sunt un bun motiv pentru a
nu mai ţipa, mai ales atunci când o facem într-o manieră condescendentă.
Iată 3 din cele
mai puternice şi eficiente ponturi din cartea mea 10 Days to a Less
Defiant Child care să vă ajute să
evitaţi capcana ţipatului la copilul sau adolescentul pe care îl aveţi acasă.
1.
Fiţi un ascultător activ
Dacă aveţi deja
un conflict, scoateţi copilul din acea situaţie conflictuală pentru a vedea cum
se simte cu adevărat. Evitaţi să îl judecaţi peste măsură, pentru că asta îi dă
sentimentul că este criticat şi îl va face să adopte o poziţie defensivă. Unul
din clienţii mei, Ken, mi-a împărtăşit cum i-a folosit să-i spună băieţelului
său de 12 ani, Troy: „Te rog, ajută-mă să înţeleg de ce eşti supărat.” O
afirmaţie atât de simplă l-a ajutat pe Ken să îşi amintească să asculte în loc
să îşi moralizeze fiul. Chiar dacă Troy nu i-a dat un răspuns imediat, tatăl a
realizat că doar punând această întrebare a lăsat uşa deschisă pentru acesta să
îşi exprime gândurile şi sentimentele mai târziu. De asemenea, această
întrebare l-a împiedicat pe clientul meu să îşi activeze „modulul de ţinut
morală” cum spunea fiul său.
2. Folosiţi înţelegerea pentru a vă calma
Ascultarea activă descrisă mai sus vă ajută
să săpaţi mai adânc şi să înţelegeţi ce se întâmplă cu adevărat cu copilul
dumneavoastră. Acesta este probabil cel mai bun antidot împotriva ţipatului. În
timp ce înţelegerea de una singură e posibil să nu vă oprească din a ţipa, vă
va ajuta totuşi. Încercaţi să înţelegeţi ce anume aţi vrea să schimbe copilul
dvs şi apoi explicaţi-i raţional. De exemplu, dacă e vorba de dezordinea din
cameră, întrebaţi-vă ce face bine şi ce aţi vrea să nu mai facă. Kayla, mama
lui Gordon în vârstă de 13 ani, şi-a dat seama că ar putea trăi cu unele haine
aruncate pe podea, dar nu cu chips-uri vechi de două luni într-un colţ al
camerei. Un alt exemplu ar fi: este oare posibil ca fiul dvs să refuze să fie
gata de şcoală deoarece are un test pentru care nu este pregătit? Sau este fiica dvs speriată că ar putea fi respinsă de un nou grup de
prieteni şi se descarcă acasă în schimb? Ţineţi minte că o înţelegere mai
profundă a ceea ce se întâmplă cu copilul vă va ajuta să vă ţineţi emoţiile în
frâu. Cu cât mai mult vă calmaţi, cu atât veţi reacţiona emoţional mai puţin şi
va fi cu atât mai puţin probabil să ţipaţi.
3.
Nu o luaţi personal
În cartea sa The Four Agreements, Miguel
Ruiz scrie: „Nu luaţi nimic personal. Nimic din ceea
ce fac alţii nu este din cauza voastră…” Acesta este un sfat valoros de ţinut
minte. Dacă vă aplecaţi o clipă asupra lui, de cele mai multe ori când ţipaţi
la copilul dvs se întâmplă pentru că îi consideraţi comportamentul ca pe un
afront personal. Înţelegeţi că „obraznicul” în cauză, deşi încearcă să vă
provoace, se comportă de aşa manieră datorită propriilor lupte, nu ale voastre.
Să vă amintiţi un lucru ca acesta vă va ajuta să nu căpătaţi frustrări şi
riscul de a ţipa va fi mult mai scăzut.
Traducere:
Adela Porumbel
Preluare de pe Ştiri pentru viaţă
foto:
http://www.freedigitalphotos.net
********************************************************************************************************
Dacă
doriți să traduceți ca voluntar articole
pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să
ne scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com
De
asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.
0 comments:
Trimiteți un comentariu