1 decembrie 2013, Franța
Sunt Jacqueline F.,
farmacistă. Mi-am obţinut diploma acum doi ani şi de atunci lucrez ca
farmacist. Studiile universitare constituie o etapă importantă în viaţa
profesioanală, dar de-a lungul lor eşti învăţat că atunci când începi să
profesezi trebuie să renunţi la ceea ce eşti, la convingerile tale, la conștiința
ta, pentru ca mai apoi, când ieși pe ușă, să reîmbraci cămaşa propriei
conştiinţe.
Dar, cu cât
conştiinţa mea se forma luminând în mintea mea toate întrebările referitoare la
viaţă, cu atât mai numeroase deveneau conflictele mele interioare atunci când
era vorba despre vânzarea de contraceptive, avortive (contracepţie de urgenţă,
sterilete, etc…), ca şi despre vânzarea de medicamente pentru PMA (concepţie in
vitro).
Cu ocazia
evenimentului numit Universitatea vieţii, organizat de Alliance Vita în ianuarie 2013, oala sub
presiune care clocotea în mine a explodat. Atunci am luat decizia de a discuta
cu angajatorul meu despre această nemulţumire a mea faţă de toate medicamentele
contra vieţii. Şi, surpriză, am descoperit că el remarcase drama mea interioară
pe care o exteriorizam fără să-mi dau seama. Desigur, el a dorit îndată să
înţeleagă de ce se întâmplă asta cu mine. Am discutat liber cu el şi i-am spus
fără ocolişuri că în fiecare seară mă întorc acasă spunându-mi că am mai lucrat
o zi contra conştiinţei mele şi că, în loc să servesc viaţa prin meseria aleasă,
eu o distrug! În acel moment, mi-a propus ca atunci când în farmacie apar
astfel de cereri şi prescripţii medicale să fac schimb de post cu el sau cu
celălalt coleg şi, drept urmare, l-a chemat imediat pe colegul meu pentru a-l
informa. Nu pot să vă descriu bucuria şi uşurarea pe care am simţit-o. Puteam acum
să merg să lucrez în pace și cu zâmbetul pe buze.
Asta a durat fără
incidente până în luna iulie 2013. Desigur, au existat unele neînţelegeri din
partea unor colegi, dar nici o rezistenţă concretă. Totul funcţiona «simplu» :
când eram pusă în faţa unor astfel de
cereri, răspundeam «vă las să discutaţi cu colegul meu despre asta».
În iulie s-a pus
problema ca eu să părăsesc farmacia aceea pentru o alta (aceasta aparţine, împreună
cu alte farmacii, unui grup). După această schimbare lucrurile au
început să se complice pentru mine pentru că noul meu şef nu înţelegea refuzul
meu şi nu voia să îmi substituie niciun alt farmacist în situaţiile acestea.
Am lucrat acolo
două zile în cursul cărora n-am avut nicio cerere de acel fel, apoi am plecat
în vacanţă. Vacanţă mi-a dat ocazia de a reflecta mult asupra poziţiei mele. Reîntoarsă la
serviciu, mi-am reformulat cererea şi am accentuat neputința mea de a livra
produse contra vieţii. Şi atunci el a acceptat! Bucurie şi sărbătoare iar! Doar
că a fost scurtă de data asta. Curând mi-a adus o scrisoare de avertisment,
spunându-mi că o pacientă s-a plâns că, în calitate de farmacistă, n-am vrut
să-i ofer pilula de a doua zi. La data respectivă faptul ăsta nici nu era
posibil, deoarece îi tranferasem chiar
lui personal cererile de
sterilet, în afară de cele pentru pilula de a doua zi : aşa că el nu avea
cum să aibă o posibilă plângere din partea unei paciente pe acest subiect. Mi-a
mai spus şi că această scrisoare de avertisment îi va permite să se apere
contra Ordinului Farmaciştilor. În cazul în care va primi de la Ordin vreo
scrisoare, le va răspunde că e la curent
cu incidentul. Ceea ce era total fals şi constituia în realitate o primă etapă
din procedura de concediere. Douăsprezece zile mai târziu sunt din nou
convocată, de data aceasta pentru a fi anunţată ca în două săptămâni trebuie să
părăsesc locul de muncă, pentru că o clientă le-a trimis un mesaj de ameninţare
şi o plângere în acelaşi timp către Ordin pentru că am cerut unei colege să
răspundă cererii de pilulă de a doua zi, în loc să o servesc eu însămi.
Şi de atunci sunt
în această procedură, mereu aşteptând decizia lor finală, știind că ei și-au
exprimat clar dorinţa de a pune punct colaborării cu mine. De altfel au şi
procedat la angajarea unei alte persoane în locul meu, chiar în ziua în care m-au dat afară pe mine.
Nu-mi rămâne decât
să caut farmacii în care patronii, fără să împărtăşească neapărat poziţia mea (deşi
ideal ar fi ca asta să le trezească conştiinţa în legătură cu gravitatea luptei
contra vieţii), să mă lase să lucrez potrivit conştiinţei mele. Lucru care nu-i deloc simplu!
Acum două zile,
Jacqueline F. a primit scrisoarea de concediere pentru grava eroare de a rămâne
fidelă conștiinței sale.
Sursă: Știri pentru viață
Traducere: Alina Daringa
0 comments:
Trimiteți un comentariu