de Tamara Rajakarian
Autoportretele, așa numitele „selfie”, cu încărcătură senzuală pe care atâtea adolescente le publică pe
internet au început să intre în normalitate. Chiar au devenit ridicol de
familiare şi din păcate au început să se răspândească şi în rândul grupelor de
vârstă mai mature. Înseamnă totuşi că acest fel de expunere este în regulă?
Un articol pe care l-am citit de curând susține că acest gen de imagini a transformat
relaţiile între băieţi şi fete într-o cursă sexuală acerbă, fără sorţi de
izbândă. Respectivul articol a tras un semn de alarmă, mai ales prin faptul că
era scris de o elevă de numai 11 ani,
Olympia Nelson.
Pentru
cineva atât de tânăr, aceasta a reuşit să surprindă o imagine destul de corectă
a situaţiei. Printre altele, ea explică cum expunerea incitantă în mediul de
socializare online depăşeşte orgoliul sau narcisismul, totul devenind un
concurs despre „cine este mai sexy”. Împărtăşirea unor experienţe şi a bucuriei
de a comunica s-a transformat într-un fel de concurs de popularitate – cine
primeşte cele mai multe „like”-uri, cea mai multă admiraţie (a se citi „interes
sexual”) şi popularitate.
Tânăra
Olympia ne propune următoarea schiţă a desfăşurării lucrurilor: în primă
instanţă, fata observă cum băieţii remarcă alte fete şi îşi doreşte să „merite’
şi ea acest tip de atenţie; astfel ea alege să publice şi ea fotografii
incintante. Cum va proceda? Ţinând cont că gusturile băieţilor, nefiind deloc
pretenţioase sunt modelate de pornografie, ea va încerca să concureze celelalte
fete, pe criteriile de atractivitate ale unui star porno. Cine nu poate sesiza
cât de dezgustător este acest fenomen?
Din
unele puncte de vedere, acest mod de a vedea lucrurile poate părea exagerat, dar
este din păcate real. Ceea ce a început în mod inocent (deşi în scopul
atragerii atenţiei) s-a transformat acum, o dată cu evoluţia socializării
online, într-un nou fenomen. Ceea ce trebuia să rămână în intimitate a căpătat
o expunere publică.
Competiţia
electronică a atractivităţii nu este sănătoasă. Nu numai că alimentează nevoia
exagerată de atenţie, care nu va aduce nicio împlinire reală, dar provoacă o
concurenţă permanentă între persoanele feminine, constituind un punct de
pornire pentru viitoare relaţii dăunătoare. Chiar dacă mesajul vine din partea
unei fete de 11 ani, poate că ar trebui să luăm în serios ideea de a le aminti
fetelor şi femeilor din vieţile noastre să se gândească mai bine înainte de a
posta o imagine provocatoare şi să analizeze ansamblul pe care îl confirmă şi
consolidează fiecare asemenea gest.
(Notă: În articolul ei, Olympia dă vina doar pe bărbați pentru toate acestea, lucru cu care eu nu sunt de acord)
Articolul Olympiei
Nelson
Prezentarea
propriei persoane folosind sugestii senzuale a transformat relaţiile dintre
adolescenţi într-o cursă sexuală feroce. Dacă reţelele sociale, cum sunt
Istagram şi Facebook ar exacerba doar narcisismul, acesta nu ar fi cel mai
dăunător efect, însă acestea generează transformarea relaţiilor într-o
competiţie sexuală. În aceste portaluri omniprezente, popularitatea fetelor
este pusă la grea încercare pe un unic criteriu major: în ce măsură pot fi sexy
şi astfel să pot obţine admiraţia tuturor?
Aceasta
e motivaţia din spatele atâtor poze la oglindă, în care vedem adolescente cu
buze ţuguiate sau în diverse poziţii sugestive, pozând în mini-rochii, cu
explicaţia „înainte de petrecerea de aseară”. Prin acestea arată cât de mult se
admiră şi speră că privitorii vor apăsa şi ei butonul like, pentru a le oferi
confirmarea.
Deşi
publicarea unui auto-portret foto nu ar avea nicio implicaţie negativă
aparentă, a urmări o poziţie superioară pe scara „like”-urilor ţine de slavă
deşartă, mai mult decât de simpla vanitate.
Tuturor
ne face plăcere să primim din când în când complimente pentru aspectul
exterior, astfel căpătând uneori mai multă încredere în noi înşine. Dar ce fel
de fotografii pot genera o explozie de „like”-uri? Nimic prea creativ – doar
ceva coapse, un decolteu şi nişte buze ţuguiate.
De unde
această concurenţă pentru titlul de „Regina
buzelor senzuale’” De ce o atât de acerbă cercetare a pozelor celebrităţilor şi
a tuturor cunoscutelor noastre ambiţioase, pentru a găsi noua prinţesă a
poziţiilor provocatoare? Nici chiar fetele cuminţi nu rezistă tentaţiei unor
astfel de aluzii. Dar acestea trebuie să se pregătească, nu pentru o eventuală
descoperire a părinţilor, ci pentru un posibil eşec şi o cădere în ochii
colegilor, pentru că ar putea obţine prea puţine „like”-uri.
Cât de
încrezătoare poate apărea o adolescentă într-o postură lascivă? Cât de credibil
este aerul ei de indecenţă? Cine se străduieşte prea mult îşi pierde
credibilitatea şi va fi o exclusă. Deci totul depinde de cât suport vine de la
alte fete. Fetele cercetează cu zel noutăţile apărute şi folosesc diverse
trucuri de a obţine numeroase like-uri, obţinând astfel popularitatea dorită.
Persoanele populare primesc foarte multe complimente (de multe ori interesate),
în speranţa celorlalte de a primi şi ele la rândul lor mult doritul „like”.
Unele
dintre poze pot fi chiar prea intime, lăsând impresia că pândim la fereastra
cuiva. Unele dezvăluie părţi ascunse ale corpului, altele pozează întinse pe un
pat. Cele mai multe dintre ele sunt în aşteptarea aprobării din partea
prietenilor. Scopul nu mai este împărtăşirea bucuriei, ci doar atingerea
topului de audienţă. Acesta reprezintă un impuls nevrotic, nu mai e unul de
bucurie. Pot căpăta anxietate că fetele sunt poziţionate mai sus decât mine:
băieţii o privesc pe ea şi nu pe mine. Trebuie să arăt ca ea, ca să merit
atenţia băieţilor. Gusturile lor nu sunt întotdeauna sofisticate, reperul lor
estetic fiind ceea ce au văzut în pornografie. Astfel fetele trebuie să se
conformeze acestor reguli şi să concureze după acele criterii.
Cine e
de blamat pentru această alunecare morală? Ca feministe, învinovăţim dominaţia
masculină, pentru că băieţii sunt în siguranţă cu statutul lor superior şi
deţin autoritatea, de care se bucură întotdeauna.
O
instanţă morală superioară poate blama o fată pentru promoscuitate, dar în
acelaşi timp se poate bucura şi de privelişte, ambele din aceleaşi motive
misogine: îmi place ce îmi arăţi, dar sunt în poziţia de a te condamna. Eşti
ceea ce îmi doresc, dar îţi sunt superior.
În
pozele lor, fetele se străduiesc să se conformeze acestor tipare „ideale”, iar
aceşti băieţi comentează imaginile sarcastic „ce personalitate încantătoare” –
mesajul real fiind că decolteul este cu adevărat unica lor calitate. Chiar şi
aşa, apasă butonul „like”. Un băiat care ironizează o fată care îşi arată
decolteul are foarte probabil unele aşteptări sexuale de la aceasta.
O
reacţie obişnuită a adulţilor la mediile de socializare online este de a le
restricţiona accesul, ca şi când acest lucru ar fi posibil. Puştii nu pot fi
forţaţi să se poarte frumos. Sursa problemei nu este vizibilă, cum este
tachinarea sexuală sau agresiunile între adolescenţi, pe care se concentrează
adulţii în moduri dominatoare şi lipsite de imaginaţie. Problemă reală este
legată de conformismul adolescenţilor, aceştia simţindu-se forţaţi să intre în
stereotip, pentru că altfel sunt ameninţaţi cu excluderea din grup.
Socializarea
online nu are nevoie de controlul adulţilor, ci doar de puţin bun gust.
(Olympia Nelson este o
elevă de 11 ani.)
Sursă: Știri pentru viață
Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com
0 comments:
Trimiteți un comentariu