Sfântul Tihon din Zadonsk: Soţii / Cuvinte pentru tineri

luni, 18 noiembrie 2013

| | |

 
1 

Bărbatul şi femeia trebuie să se căsătorească de bunăvoie şi de comun acord. De aceea preotul, înainte de cununie, îi întreabă pe amândoi: «Veniţi la căsătorie de bunăvoie şi în deplină încuviinţare?».  

Căsnicia lipsită de încuviinţarea celor doi soţi nu este trainică. De aceea preoţii care, deşi văd că mirii nu încuviinţează căsătoria, totuşi îi cunună, făptuiesc un păcat foarte greu. Aceşti clerici, potrivit canoanelor preoţeşti, cad sub pedeapsă, fiindcă, din lipsa deplinei încuviinţări a mirilor, în viitoarea căsnicie se vor ivi toate relele.  

 

Cei ce vin la cununie, trebuie să arate unul faţă de celălalt iubire şi încredere până la sfârşitul vieţii. Nici bărbatul nu trebuie să-şi părăsească femeia şi nici femeia pe bărbatul său. După cum au făgăduit în ceasul cununiei, amândoi fiind de acord cu aceasta, trebuie să rămână nedespărţiţi până la moarte.  

 

Femeia şi bărbatul trebuie să-şi întemeieze dragostea pe virtute şi nu pe patimi. De exemplu, atunci când bărbatul vede un cusur la femeia sa, trebuie să o sfătuiască blând, iar femeia este datoare a se supune. La fel şi dacă femeia vede un neajuns la bărbatul său, el trebuie să o asculte. Astfel iubirea lor va fi trainică, de nedesfăcut şi neclintită, iar fericirea lor va sta pe temelii trainice. Astfel se vor bucura de spor întru virtute şi de fericirea copiilor lor; iar Harul lui Dumnezeu va odihni asupra lor.  

 

Apostolul Pavel spune celor căsătoriţi: «Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia. Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea» (I Corinteni 7, 4-5). Acest cuvânt este uşor a-1 pricepe.  

 

Atât bărbatul cât şi femeia trebuie să conştientizeze faptul că sunt creştini. Amândoi mărturisesc Sfânt numele lui Dumnezeu. Îl cheamă şi Lui I se roagă. Se împărtăşesc cu Sfintele Taine. Prin urmare, nu trebuie să trăiască asemeni necredincioşilor.  

 

Bărbatul nu trebuie să o socotească servitoare pe femeia sa, ci ajutor de nădejde; iar femeia să se supună bărbatului ei, aşa cum învaţă Apostolul: «Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului». Şi puţin mai jos: «Iar femeia să se teamă de bărbat» (Efeseni 5, 22 şi 33). În altă epistolă scrie acestea: «Femeilor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, precum se cuvine, în Domnul» (Coloseni 3, 18). Când bărbatul şi femeia sa păşesc împreună întru virtute, atunci căsnicia le e fericită şi plină de bucurii, mereu aflându-se în bună înţelegere şi în pace. Acestea laolaltă le durează o mare fericire.  

«Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună» (Psalmul 132, 1), spune proorocul. Însă satana, duşmanul sufletelor noastre, încearcă să strice frumoasele virtuţi ale iubirii şi bunei înţelegeri. De aceea femeia şi bărbatul trebuie să fie înţelegători în ceasurile de neputinţă şi să se rabde cu dragoste unul pe celălalt.  

 

Când unul dintre soţi are fire bună, iar celălalt are fire rea, primul să rabde, ducându-şi crucea. De aceea, are nevoie de multă răbdare, prin care va şi birui mereu răul.  

 

Istoria ne vorbeşte despre multe femei care şi-au corupt şi şi-au distrus bărbaţii. De aceea nu este cuminte ca bărbaţii să aibă slăbiciune pentru femei şi să le lase libere să facă ce voiesc. Trebuie să le ţină în frâu proastele înclinaţii, ca nu cumva să piară amândoi. În Rai diavolul s-a apropiat mai întâi de Eva pe care a amăgit-o spre neascultare. Apoi ea l-a atras pe Adam, ducându-l la pierzanie. Aşa şi acum. Diavolul însuşi se apropie de femeie, o atrage de partea sa şi prin ea îl atrage şi pe bărbat spre fapte nelegiuite.  

Bărbate, fii cu băgare de seamă, să nu faci toată voia femeii tale, ca sa nu te stăpânească ea şi să te ducă apoi unde voieşte. Femeia nu-şi schimbă nicicând firea. Să o iubeşti, dar numai până în clipa în care voia ei se împotriveşte voii lui Dumnezeu. Ea să se teamă de tine, aşa cum spune şi Apostolul, şi nu tu de ea. Ea să ţi se supună şi nu tu ei.
 
(fragment din „Trepte catre cer” Sfantul Tihon din Zadonsk, Editura Bunavestire 2002)