19 octombrie
2013
În luna mai a
acestui an, Franţa a devenit a 14 ţară din lume care recunoaşte „căsătoria”
între persoane de acelaşi sex, după ce, în Europa, Olanda a fost prima care a
dat tonul, legiferând această practică cu 12 ani în urmă.
Însă, un grup de
primari francezi au solicitat permisiunea de a nu oficia „căsătoriile” civile
între persoane de acelaşi sex, invocând
încălcarea libertății de conştiinţă.
Unul dintre
primarii francezi care au refuzat oficierea unei astfel de „căsătorii” a fost
primărița de Bolléne (Vaucluse), Marie-Claude Bompard.
„Marie-Claude
Bompard ne-a spus că respectӑ cuplurile de homosexuali dar că, în raport cu
convingerile sale religioase, îi este imposibil să ne căsătorească”, a declarat
la 23 august Amanda Gilles, tânăra de 33 de ani ce dorea oficierea „căsătoriei”
cu partenera ei, Angelique Leroux, de 27 ani. „I-am cerut să delege puterea
unui adjunct, însă ea a refuzat.”
La rândul său,
Marie-Claude Bompard a declarat că nu s-a opus
„unor persoane, ci unei legi”, adăugând că „în acest caz, primarii sunt
constrânși și amenințați cu sancțiuni disproporționate și nelegitime.”
Cele două femei au
depus o plângere pentru „discriminare în aplicarea legii din cauza orientării
sexuale” și „impediment de executare a legii de către o autoritate publică.”
„Căsătoria” celor
două a fost oficiată pe data de 10 septembrie.
Adjunctul
primarului a precizat: „Pentru a evita condamnarea penală a lui Marie - Claude Bompard, colegul nostru
Jacqueline Morel a decis din proprie inițiativă să efectueze ceremonia de căsătorie. Municipalitatea însă va denunța
presiunile administrative, politice, mass-media făcute asupra primarului drept
un atac asupra libertății de exprimare, deci a libertăţii de opinie. Această
oficiere nu constituie deloc o aprobare
de către noi a legii Taubira.”
Din păcate
răspunsul Consiliului Constituțional, cea mai importantă autoritate juridică
din Franţa, la această problemă prioritară de constituționalitate nu a dat
câștig de cauză primarilor contestatari.
Vineri, 18
octombrie, Consiliul Constituţional a respins cererile lor pe motiv că „simplul
fapt că ei au calitatea de a pune în aplicare dispozițiile contestate, nu
justifică dreptul lor de a interveni.”
Pentru primarii sau
locţiitorii lor, desemnaţi să celebreze „căsătoriile homosexuale” instituite de
legea Taubira, nu va mai există dreptul la obiecţia de conştiinţă, atunci când
propriile convingeri îi vor împiedica.
„Prin nepermiterea
ofiţerilor de stare civilă de a profita de dezacordul lor cu privire la
dispoziţiile legii din 17 mai 2013, şi astfel de a evita îndeplinirea
atribuţiilor care le sunt încredinţate de lege pentru celebrarea căsătoriilor,
legiuitorul a intenţionat să pună în aplicare legea cu privire la căsătorie
pentru a asigura buna funcţionare şi neutralitatea serviciului public. În ceea
ce priveşte funcţiile ofiţerului stării civile în celebrarea căsătoriei, nu se
aduce atingere libertăţii de conştiinţă.”
Cei şapte primari
sunt decişi să-şi facă dreptate înaintea preşedintelui Francois Hollande şi
chiar la Curtea
Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care nu vor avea
câştig de cauză, refuzul lor le poate aduce cinci ani de închisoare sau o
amendă de 7.500 de euro.
O jurisprudenţă a
Curţii Europene a Drepturilor Omului, în plină expansiune, afirmă aproape
acelaşi lucru. Funcţionari britanici ai stării civile, concediaţi pentru
opoziţia lor la înregistrarea uniunilor homosexuale, s-au văzut respinşi în
justiţie, căci lupta contra discriminării primează înaintea la orice.
Prelucrare după: Le blog de Jeanne Smits
Vă prezentăm mai jos un interviu realizat, în anul 2011, de
Nouvelles de France cu Marie-Claude Bompard:
Marie-Claude Bompard, primarul de Bolléne
(Vaucluse), pune în fiecare an sub protecţia Bisericii Sacré Coeur (biserică
din Paris închinată Cultului Inimii lui Iisus), orăşelul pe care îl reprezintă.
În acest an (2011), opozanţii socialişti şi-au manifestat dezacordul lor în
presa locală.
De ce aţi aşezat Bollén-ul sub protecţia
Sacré Coeur?
Vreau să pun oraşul
meu sub protecţia Inimii Sacre a lui Iisus fiincă povara ce cade pe umerii
primarului ne pune înainte situaţii dificile şi urmează să luăm decizii
importante pentru care va trebui să dăm dovadă de responsabilitate. Ne referim
în special la un set de legi paşnice, în interesul tuturor, bazate pe cele Zece
Porunci.
Înţelegeţi de ce anumite persoane se opun?
Nu, nu înţeleg de
ce, nu am făcut niciun act care implică persoane. Eu cer ca acţiunile mele să
fie conforme cu moralitatea. Aceasta poate fi de domeniul trecutului pentru
oamenii politici de astăzi. Eu cer protecție şi ajutor divin pentru orăşel.
Am fost deja
invitată la rugăciuni comune. Este vorba despre rugăciunile organizate de
agricultori pentru căderea ploii, iar aceasta nu a şocat pe nimeni.
Cum se desfăşoară această ceremonie?
Este foarte simplă
şi nu se cheltuie nici un ban. Aleşii locali şi enoriaşii sunt anunţaţi de
evenimentul consacrării care va avea loc cât mai aproape de data serbării
Scaré-Coeur. Urcăm în apropierea colegiului cu statuia Fecioarei Maria înainte.
Aleşii care vor să vină, vin. Contrar a ceea ce mi se face mie, eu respect
alegerea fiecăruia. Am un coleg care mi-a spus că el nu este creştin şi că nu
doreşte să participe; ne respectăm unul altuia alegerea făcută. Preotul
orăşelului participă. Nu există nicio obligaţie, ci este o rugăciune care îmi
este aproape de suflet şi este destinată să protejeze oraşul drag mie. Îmi
doresc să pot îndruma acest oraş în spiritul moralei creştine care impune
respectul pentru celălalt ca şi pt bunul acestuia.
Ce presupune această ceremonie pentru
locuitori?
Eu ştiu ceea ce eu
îmi doresc să fie aportul lor. Eu mă rog ca ei să primească lucrurile bune.
Nu este un lucru obişnuit pentru un
reprezentant al Republicii...
Nu este obişnuit?
Cu atât mai bine, sper să fiu o pată de culoare. Se spune că în Franţa 100 de
oraşe fac această consacrare. Monfermeil
o face din câte ştiu, Gaston Defferre a făcut-o de-a lungul anilor în Marsilia.
Secretarul filialei locale a Partidului
Socialist, Anthony Zillio, a calificat acest act drept „nesustenabil”.
A spus nesustenabil?
Are un vocabular sărac. Este vorba de un atac politic. Ce vrea să însemne
nesustenabil? Socialiştii au ajuns până acolo încât să-mi reproşeze că văd
medalia mea de creştin într-o fotografie a buletinului de ştiri. Într-adevăr,
eu port o medalie, da, port o cruce, şi? Eu cred că, în ceea îl priveşte pe
acest domn, trebuie să ne rugăm Sfintei Rita pentru că este un caz fără
speranţă (Sfânta Rita este patronul spiritual al celor disperaţi în religia
catolică).
Când majoritatea
m-a votat ca primar în Bollène, datoriile oraşului atingeau 20 de milioane de
euro şi în trei ani am reuşit să stingem aceste datorii. Casierul, adică
statul, a apreciat buna gestionare a primăriei. Astăzi am citit într-un jurnal
sau mai bine-zis într-un comunicat al socialiştilor, că aceştia contestă aceste
evidenţe recunoscute de stat, aceştia care au lăsat oraşul într-o stare
lamentabilă. Noi chiar facem treabă bună aici.
Pentru ce aceste reacţii pasionate pe acest
subiect în această zonă?
Nu ştiu, nu-mi dau
seama. Laicismul (secularismul) este (foarte la modă) în vogă cu excepţia
cazului când este vorba de primarul Parisului. D-l Zilio este alături de
primarul Parisului care cheltuie 100.000 de euro pentru a sărbătorii sfârşitul
Ramadamului, el care consideră nesustenabil ceea ce fac eu aici. În aceeaşi
direcţie, o reprezentantă socialistă care are fiul la o şcoală privată, la
şcoala Sfânta Maria, şi care este în acelaşi timp preşedinta asociaţiei de
părinţi, vine să-mi facă acelaşi reproş. Socialiştii îmi reproşează chiar şi
faptul că exist. Timp de 30 de ani au reprezentat oraşul şi au eşuat. Ceea ce
interesează locuitorul unui oraş este facilitatea traiului de zi cu zi, iar
securitatea să-i fie asigurată. Eu muncesc pentru ca acest trai să răspundă
aşteptărilor. Eu sunt la dispoziţia locuitorilor când vor ei. Timpul meu este
îndreptat spre nevoile lor.
Dar dacă un primar l-ar invoca pe Mohamed
pentru a-şi proteja oraşul, aţi găsi firesc acest lucru?
Eu mă refer aici la
rădăcinile Franţei care de foarte multă vreme are o identitate creştină. Sunt
Liturghii şi binecuvântări pentru toate. Aceasta este tradiţie, sunt tradiţiile
noastre şi la acestea mă refer.
Aţi avut ecouri, pozitive sau negative, în
urma acestei ceremonii?
Sincer, nu am avut
niciun reproş din partea populaţiei. În aceeaşi zi am participat la sărbătoarea
asociaţiilor care grupau mai multe persoane, şi nu am primit un singur reproş.
Din contră, două persoane au venit să mă vadă, mi-au mulţumit pentru această acţiune
şi mi-au cerut să continui în aceeaşi direcţie.
Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com
Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com
0 comments:
Trimiteți un comentariu