Să vorbim despre sexualitate cu copiii noştri / Sfaturi pentru părinți

 

Mulţi adolescenţi se dăruiesc relaţiilor sexuale premature, căutând dragostea pe care nu au primit-o de la taţii şi mamele lor.

Sunt multe tinere care rămân însărcinate pentru că, inconştient, căutau dragostea taţilor lor în braţele vreunui băiat. Altele sunt atât de „flămânde de dragoste” încât iluzia unor momente de afecţiune este suficientă pentru a le convinge să se dăruiască unui bărbat. Acelaşi lucru se întâmplă cu băieţii care încep să experimenteze relaţii homosexuale. Să nu subestimăm importanţa dragostei paterne. Este fundamentală pentru buna dezvoltare sexuală a fiilor şi a fiicelor noastre.

În ziua de astăzi a vorbi despre această temă nu este o opţiune: este absolut esenţial.

Poate că unul dintre subiectele cele mai dificile de discutat cu copiii noştri este tema sexualităţii. Mulţi taţi şi multe mame văd că fiii şi fiicele lor devin adolescenţi și încep să tremure gândindu-se că trebuie să discute «anumite lucruri» cu ei, şi nu ştiu cum. În ziua de astăzi,  a vorbi despre această temă nu este o opţiune: este absolut esenţial. Toată lumea discută despre sex şi noi, pentru că suntem creştini, trebuie să vorbim cu claritate şi fermitate din perspectiva biblică.

Ce putem face pentru a facilita dialogul?

Adevărul este că dacă ne aşteptăm copii să ajungă la pubertate pentru ca să le vorbim despre sexualitate, vom avea vreo zece ani întârziere. Sexualitatea nu înseamnă doar relaţii sexuale. Are legătură cu toată dezvoltarea umană, din copilărie până la vârsta a treia. Nu ne «facem fiinţe sexuale» odată ce ajungem la pubertate. Ne naştem fiinţe sexuale. În plus, Dumnezeu nu S-a înşelat făcându-ne în acest fel. Nu a spus: „Vai, am greșit”. El ne-a creat aşa intenţionat. Este intenţia Sa să fim fiinţe sexuale.

Atunci, ce face să fie atât de dificile discuțiile despre acest subiect?

În primul rând, cel mai probabil este că, de asemenea, părinţii noştri ne-au vorbit puţin despre această problemă. Într-o anumită formă ne-au făcut să simţim sau să gândim că este ceva ruşinos în sexualitate. Poate în şcoală sau în liceu ceilalţi au râs de noi. Motivele sunt numeroase, dar cert este că atunci când vorbim cu copiii noştri despre sex trebuie să ţinem cont de propria noastră sexualitate, care de multe ori este prost rezolvată. Dăm numai ceea ce avem şi trebuie să căutăm să avem ce-i mai bun posibil.

Pe de altă parte, este firesc  să ne simţim nesiguri când vorbim pe acest subiect, pentru că nu avem toată informaţia adecvată. Prin urmare, este neapărat să căutăm în diferite surse. În plus, informaţia ne ajută în propriile noastre vieţi. De asemenea, este fundamental să cunoaştem ce zice Biblia despre sexualitatea noastră şi nu ce credem noi că zice Biblia.

Poate că aceasta să fie o bună regulă: să facem astfel încât comunicarea cu copiii noştri să fie atât de fluidă, pentru ca atunci când au întrebări, inclusiv despre problemele de sexualitate, să aibă încredere și să vină cu ele la noi.

Trebuie să începem să vorbim cu copiii noştri încă de la o vârstă fragedă. De mici să le vorbim de corpurile lor: că Dumnezeu le-a creat şi că sunt bune toate (toate membrele lor, inclusiv „părţile intime”) şi despre diferenţele dintre bărbat şi femeie. Nu uit că odată, când fiica mea avea trei ani, a întrebat pe toţi invitaţii mei la intrare „dacă aveau pipi”. Atunci mi-am cerut scuze și am luat-o deoparte pentru a discuta. Întrebarea sa era justificată de faptul că era curioasă să ştie cine avea penis şi cine nu, dar a trebuit să-i spun că sunt întrebări pe care trebuie să le punem în privat. Cel mai important a fost că a învăţat că poate să vină să mă întrebe ceea ce voia să ştie.

Nu trebuie să ne facem iluzii că atunci când ei vor ajunge la adolescenţă comunicarea se va stabili instant. Dacă nu lucrăm la comunicare cu ei de mici, va fi cel puţin dificil (chiar dacă nu imposibil) să o facem când ajung la pubertate.

Cu siguranţă, comunicarea este o linie de viaţă, un canal, şi prin el putem transmite conţinuturile pe care le considerăm importante, inclusiv despre sexualitate. Poate mai întâi trebuie să ne îngrijim să dezvoltăm o capacitate solidă  de comunicare cu copiii noştri. După aceea, toată informaţia va circula cu uşurinţă.

Alt aspect care ar trebui să ne alerteze despre importanţa discuțiilor cu fiii şi fiicele noastre despre sexualitate este acela că trăim într-o lume de pericole sexuale enorme, de libertinaj şi promiscuitate, de abuz sexual în proporţii epidemice şi cu o Biserică în cea mai mare parte tăcută pe această temă. De câte ori am auzit o predică  despre abuzul sexual şi cum să ne ferim? Despre cum să ne învăţăm fiii şi fiicele să se ferească? Despre transmiterea bolii SIDA? Despre homosexualitate (care nu constă doar în condamnare)? Despre violenţa domestică? Despre cum să ne comportăm în toate aceste circumstanţe? Cum am spus şi în alte ocazii, lumea vorbeşte şi vorbeşte mult despre această temă, dar nu din perspectivă biblică. Dacă rămânem tăcuţi, permitem ca lumea să formeze valorile copiilor noştri.

Am un prieten medic, doctorul Apolos Landa, care spune: „fereastra oportunităţii pentru a vorbi despre SIDA cu copiii este între 5 şi 12 ani.” Dacă nu-i educăm înainte de pubertate, este târziu. Vedem tineri de 20 până la 25 de ani, infectaţi şi murind de SIDA, pentru că au început o viaţă sexuală activă cu zece ani înainte.

Poate că un motiv în plus pentru care este dificil să vorbeşti despre sexualitate este acela că noi, fiind creştini, avem un mesaj contrar celui pe care-l proclama medicii. Spunem că relaţiile sexuale sunt pentru căsătorie, că trebuie – şi putem – să aşteptăm până atunci, că trebuie să păstrăm fidelitatea reciprocă pe viaţă cu soţul nostru sau soţia noastră. Din contră, lumea ne învaţă că tinerii nu pot/ nu ştiu să aştepte, că trebuie să aibă relaţii sexuale „protejate”, că pot să se culce cu cei de care se simt atrași, la orice vârstă şi cu orice nivel de compromis. Lumea spune că nu trebuie să ne privăm de plăcerile sexului; în schimb, de multe ori mesajul creştin a fost că trebuie să te supui „datoriei conjugale”. Pe bună dreptate tinerii preferă mesajul lumii !

Pentru asta, ne întoarcem de unde am început: cu noi. „Ce cred despre sexualitate?” „A fost păcatul originar?” Este o pedeapsă pentru femei „să suporte” dorinţele soţilor lor, cel puţin până la menopauză? „Relaţiile sexuale sunt  numai pentru a avea copii?” „Numai bărbaţii pot/trebuie să se bucure de plăcerea sexului?” Asta nu este ce ne învaţă Domnul. Și trebuie să fim atenți că exact ceea ce crede cineva în lăuntrul inimii sale despre sexualitate îl va transmite fiilor şi fiicelor sale. 

Pentru a finaliza, să revizuim ce avem de făcut pentru a putea vorbi cu copiii noştri despre sexualitate:

1.Să ne rezolvăm propriile noastre probleme. Putem să începem prin a admite în faţa lui Dumnezeu că sexualitatea noastră are nevoie de sănătate. Lui Dumnezeu nu îi este ruşine când insistăm pe vreo temă sexuală!

2.Să căutăm informaţii adecvate. Probabil că aici avem provocarea de a căuta cărţi şi manuale solide din punct de vedere ştiinţific şi din punct de vedere biblic, adecvate pentru educaţia sexuală în Biserică. Nu este nicio ruşine în a şti. Îngrozitor este să persişti în ignoranţa care poate să ne omoare pe noi şi pe copiii noştri, dacă nu înţelegem ce este cu SIDA şi alte boli cu transmitere sexuală. Nu ajunge pur şi simplu să spunem copiilor noştri că nu trebuie să aibă relaţii sexuale înainte de căsătorie. Trebuie să le dăm motiv, să îi informăm despre consecinţele unei sexualităţi instabile şi binecuvântarea unei sexualităţi trăite între sfinţii lui Dumnezeu.

3.Bărbaţilor, nu lăsați creşterea copiilor voştri doar pe seama soţiilor voastre! Ele nu pot îndeplini funcţiile masculine atât de necesare pentru buna dezvoltare psihosexuală a tinerilor.

4.Să dezvoltăm bune canale de comunicare cu copiii noştri de când sunt mici.

5.Să înfruntăm cu luciditate mesajul lumii. Suntem creştini și credem că Biblia dă mărturie despre adevăr, că în ea sunt cuvinte din veșnicie și pentru veșnicie; trebuie să aducem o mărturie profetică, adică limpede și cu tărie, depre adevăr şi să înfruntăm mesajul hedonist al societăţii care ne înconjoară. Trăim într-o lume de provocări enorme, dar mereu a fost aşa. Niciodată nu a fost uşor să fii creştin. Cu tot ce se întâmplă în lume, putem căuta ca următoarea generaţie să crească mai sănătoasă, în privința sexualității, decât noi.

 

Sursă: Desarrollo Cristiano.com