Ce trebuie să facă
o femeie însărcinată care are o relație groaznică cu soțul său, narcoman și
infractor, relație care se îndreaptă spre divorț? Care au deja trei copii? Care
a descoperit că are cancer la sân? Care trăiește într-o casă mizeră, răbdând de
foame... O combinație înfiorătoare, nu? Și dacă cu soțul și cu sărăcia o mai
poți scoate la capăt (lumea nu duce lipsă de oameni buni), se adaugă un
argument cu greutate: cancer la sân. Și trei copii minori. Prin asta a trecut
soacra mea cu aproape șaptesprezece ani în urmă, iar aceasta este povestea ei.
Luându-o de
departe, iată aici se găsește și povestea din copilărie a soțului meu (el este
copilul cel mai mare) și povestea soacrei.
Din ce își mai
amintește soțul meu din copilărie, ține minte că le era mereu foame. Tatăl
cultiva marijuana ca să câștige ceva și să-și hrănească familia într-un fel,
dar și ca să fumeze îndeajuns încât să se rupă de realitate. Un ratat tipic. Și
un tată groaznic. Pe acasă aproape ca nu își făcea apariția, iar dacă apărea de
obicei era foarte beat și imediat adormea.
Casa în care trăiau
era micuță, cu o singură cameră, care era și dormitor și bucătărie și
sufragerie. Toaleta era sub cerul liber. Duș nu aveau - se duceau să se spele
la bunici. De mâncare, adeseori nu era nimic.
Eric și fratele său
mai mic cereau mereu să mănânce, dar în casă nu aveau decât păstăi la conservă,
muștar, ketchup... Eric mi-a spus că vara mâncau pătlagină și alte verdețuri.
Și au trăit din mila statului. Bomboanele lor erau fructele de pădure. Desigur,
nu totul a fost atât de groaznic, dar aceste lucruri ne ajută să înțelegem,
totuși, cum a fost.
La întrebarea „cum
de nu au murit de foame?”, soțul mi-a răspuns că la școală îi hrăneau destul de
bine și asta i-a ajutat. Iar de la 12 ani, din cauza necesităților stridente, a
început să lucreze și să câștige bani... Ce-i drept, a fost pedepsit pentru
asta de părinți. În plus, bunicii îi dădeau destul de des bani de buzunar.
Eric mi-a povestit
că cele mai bune zile ale sale le-a petrecut cu bunicii, dar se ducea la ei
rar, iar mama găsea întotdeauna un motiv ca să plece de la ei cât mai curând
posibil. Îi era rușine că sunt atât de săraci și că soțul ei este groaznic, iar
ea nu poate schimba nimic...
Trei copii, de
treisprezece, nouă și patru ani... Tatăl practic nu dădea pe acasă, o înșela pe
Ellie (soacra mea), acasă toate mergeau foarte prost... Iar atunci Ellie
descoperă și că este însărcinată.
Problema avortului
e ca și cum nici nu s-ar fi pus. Ellie a fost o femeie foarte religioasă, și
cred că tocmai de asta a răbdat atât de mult ieșirile soțului, și a hotărât cu
fermitate să nască.
Undeva prin luna a
treia, examinându-și sânii, a simțit un nodul tare, dar nedureros. Analiza
făcută arăta că e vorba de cancer.
S-a ridicat problema
întreruperii sarcinii. Imaginați-vă groaza unei femei pusă în fața alegerii:
ori copilul ori viața ei.
Ellie nu a
considerat niciodată sarcina un oarecare mecanism biologic lipsit de suflet, ea
a știut că e ceva mai mult, că se dezvoltă o viață nouă, un suflet nou, o noua
personalitate. A refuzat avortul. Undeva în luna a patra, s-a despărțit de soț,
nu mai avea putere să-i îndure ieșirile.
Ellie era foarte
bolnavă, dar a continuat să refuze avortul. Aici nu este acceptat să se insiste
asupra a ceea ce pacientul nu dorește, dar medicii îi recomandau cu
încăpățânare să facă avort. Și acesta ar fi fost achitat, însă soacra refuza
categoric.
„Mai degrabă aș
muri eu decât să le dau să-mi omoare copilul” - a spus ea. Desigur, pe de o
parte, sună absurd, are trei fii, și pare o prostie teribilă că nu-și
prețuiește viața. Dar, pe de altă parte, Ellie știa că dacă ea moare, copiii
vor locui cu părinții ei. Iar pentru ea avortul era inacceptabil. Ea spune și
acum că dacă ar fi nevoie și acum să-și dea viața pentru oricare dintre fiii
ei, ar da-o fără să se gândească.
La treizeci de
săptămâni, medicii i-au sugerat lui Ellie să-i provoace nașterea în mod
artificial. Copilul avea deja mai multe șanse să supraviețuiască. Dar Ellie a
refuzat, nu a auzit „mai multe șanse de supraviețuire”, a înțeles că sunt
șanse, chiar dacă „puține”, să moară copilul. Și a refuzat.
La 38 de săptămâni,
Ellie a dat naștere unui băiețel micuț, avea doar 43 cm lungime și cântărea
2200 grame. Din cauza cancerului, copilul creștea și câștiga în greutate foarte
prost, iar nașterea la 30 de săptămâni l-ar fi ucis.
Tatăl nu și-a
vizitat soția muribundă și fiul nou-născut. Dar Eric a ajutat-o pe mamă să
aibă grijă de fratele mai mic și, în general, i-a ținut loc și de mamă și de
tată. Chiar și acum.
Ellie a suferit o
intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea sânului și chimioterapie grea. A supraviețuit
și s-a însănătoșit, fiul ei are aproape 16 ani, este un voinic sănătos și
spătos, jucător la o echipă de fotbal. Nu este doar o persoană care s-a născut
în timpul bolii grave a mamei. E fericitul căruia i s-a dat să se nască orice
s-ar fi întâmplat. Îl adoră pe soțul meu, fratele său cel mai mare, e cel mai
bun prieten pentru el și aproape ca un tată. Și este foarte recunoscător mamei,
pentru că i-a dat dreptul de a trăi... Ellie nu este o mamă ideală, face multe
greșeli, dar Ed (fiul cel mic) e foarte blând cu ea și îi iartă mult... Cred că
în subconștient îi este pur și simplu recunoscător că nu i-a luat viața. Cu
toate acestea, Ed are un caracter destul
de dur și de critic.
Și pe Eric fratele
său mai mic l-a influențat în mod pozitiv de asemenea, l-a ajutat să crească
din punct de vedere moral, cred că l-a ajutat foarte mult să găsească acea
cale în viață pe care se află acum. Eric colaborează cu Hospice (o organizație
din Statele Unite, care ușurează viața bolnavilor cărora le-a rămas mai puțin
de jumătate de an de trăit).
Sunt foarte mândră
de soacra mea, ea este eroul meu, chiar dacă nu femeia ideală din multe puncte
de vedere. Dar nu prea mulți oameni în lumea noastră își asumă un asemenea
risc... Dar ce recompensă!
Anna
Traducere: Ioana Raluca Onofrei
Sursă: noabort.net
Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com
0 comments:
Trimiteți un comentariu