 |
| Adăugaţi o legend |
Comisia
specializată de pe lângă Mitropolia Chişinăului şi a Întregii Moldove a propus
canonizarea Mitropolitului Bănulescu-Bodoni şi studiază dosarul maicii Agafia
şi cel al preotului martir Gheorghe Ivanov.
Începând cu 1989,
Biserica Ortodoxă Rusă a trecut în rândul sfinţilor circa 1.900 de noi
mucenici, majoritatea ruşi. Criteriile în baza cărora este recunoscută
sanctitatea sunt viaţa creştină fără cusur şi jertfirea în numele lui Hristos,
minunile săvârşite în timpul vieţii şi după moarte, proslăvirea de către
poporul credincios. Fiecare etapă a vieţii, cât şi
vindecările miraculoase urmează să fie probate prin documente istorice,
publicaţii, scrisori şi jurnale. Totodată, dosarele din arhive trebuie să
demonstreze că persoana propusă nu a colaborat cu securitatea.
Bănulescu-Bodoni,
prima propunere
Ca şi în alte foste republici sovietice, mulţi basarabeni au
pătimit pentru credinţă, unii fiind deja cinstiţi de localnici şi având chiar
sfinte moaşte, însă abia în 2011 Mitropolia Moldovei a creat o comisie pentru
canonizare. Acum un an, a fost înaintat primul candidat: Mitropolitul Gavriil
Bănulescu-Bodoni (1746-1821). Printre merite, au fost evocate „înfiinţarea şi
buna organizare a primei structuri eclesiale din Basarabia, grija pentru cler
şi popor, crearea Seminarului Teologic din Chişinău şi a Tipografiei Eparhiale,
extinderea numărului de parohii“. Mulţi istorici contestă însă importanţa
arhiereului şi-l acuză că a făcut jocul ruşilor, scindând spaţiul canonic al
Moldovei.
Gavriil Bănulescu-Bodoni a fost Mitropolit al Moldovei, Poltavei, Kievului
şi ulterior al Basarabiei FOTO: mitropolia.md
S-a vrut ca sanctificarea să aibă loc cu prilejul împlinirii a 200 de ani
de la înfiinţarea Eparhiei Chişinăului şi Hotinului, marcată în septembrie. Pachetul
de acte a fost transmis comisiei similare de la Moscova, dar răspunsul încă nu
a venit. O posibilă explicaţie pentru întârziere poate fi găsită printre
recomandările Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse, potrivit cărora, faima unui om
de ctitor de biserici şi mănăstiri nu este în sine un motiv pentru canonizare. De
asemenea, nu se acceptă solicitările legate de aniversări.
42 de ani în
mănăstire, la pat
Acum comisia analizează dosarul ascultătoarei Agafia
(Maranciuc), care a trăit 42 de ani la mănăstirea din satul Cuşelăuca, raionul
Şoldăneşti, timp în care nu s-a ridicat niciodată din pat. Agafia s-a născut în
1819 într-o familie de buni creştini. Odată, părinţii ei au plecat într-un
pelerinaj la Lavra Peşterilor din Kiev şi, ştiind greutăţile călătoriei pe jos,
au lăsat copila acasă. Micuţa s-a pornit singură la drum, dar a căzut într-o
fântână adâncă, traumatizându-şi grav ambele picioare. Se spune că a petrecut
în această fântână trei ani, fiind hrănită şi încălzită de porumbei. A fost
găsită de un cioban care a scos-o la suprafaţă şi le-a dat de veste părinţilor.
Acasă fetiţa îşi petrecea tot timpul în rugăciuni, iar la patul ei de boală
se adunau mulţi sărmani şi nenorociţi, pe care-i ajuta cu sfatul şi rugăciunile
ei. La vârsta de 12 ani, Maica Domnului i s-a arătat în vis şi i-a poruncit să
plece la cea mai săracă mănăstire din Basarabia. Vestea despre binefacerile ei
s-a răspândit şi aici au început să vină oameni din toate părţile cu daruri,
contribuind la dezvoltarea aşezământului monahal. A murit în 1873 şi a fost
înmormântată în cimitirul mănăstirii, iar de câţiva ani moaştele ei se află în
biserica de vară. „La racla Fericitei Afagia se fac foarte multe minuni. Unii
s-au vindecat chiar şi de cancer şi alte boli grave, de s-au mirat şi medicii. A
fost un caz când trebuiau amputate ambele picioare. Bolnavul s-a dat cu
agheasmă şi ulei de la candele şi s-a făcut bine“, susţine stareţa mănăstirii,
egumena Vera Spinei.
Ucis de sovietici în Postul Mare
Recent, a fost depus şi dosarul
protoiereului Gheorghe Ivanov (1880-1946), care a slujit timp de 43 de ani în
biserica din Stolniceni, raionul Edineţ. După venirea sovieticilor, rudele şi
copiii lui au plecat în România, însă preotul a rămas cu turma sa. A fost
omorât în 1946, în timpul Postului Mare. Localnicii povestesc că trei
nomenclaturişti i-au bătut la uşă, la miezul nopţii. L-au chinuit, l-au
strangulat cu un prospop şi i-au ascuns trupul neînsufleţit sub laiţă. Vecinii
l-au găsit mort dimineaţă. Au intrat pe un geam din spatele casei. Uşa era
încuiată, iar lumina rămăsese aprinsă.
La mormântul lui vin de atunci oameni cu diferite probleme de familie,
patimi şi boli, mai ales ale aparatului locomotor. Actualul paroh al
localităţii a adunat peste 100 de scrisori de mulţumire de la creştini. „Era un
bun preot şi un bun învăţător, preda religia la şcoala parohială şi la cea din
sat. Ar fi putut lucra încă mulţi ani, fiind că era sănătos, dar i-a fost dat
de la Dumnezeu să pătimească pentru credinţă şi pentru Biserică. Oamenii îl
cinstesc până azi“, spune protoiereul Alexei Tanaseiciuc din Stolniceni.
Alte personalităţi vrednice de canonizare
Şi alţi slujitori ai bisericii prigoniţi
în perioada sovietică ar putea fi sanctificaţi. Printre aceştia au fost
Cuviosul Macarie de la Saharna şi preotul Alexandru Baltaga din Chişinău,
deputat în Sfatul Ţării, care a murit în gulag. „Am făcut demersuri la
Serviciul de Informaţii şi Securitate şi am primit răspuns că de pe ambele
maluri ale Nistrului au fost deportaţi 42 de clerici. Studiem dosarele lor. Până nu demult nu ni se permitea. Având în vedere că multe dosare au fost transferate de la Securitate şi
Ministerul de Interne la Arhiva Naţională, va fi mai uşor de lucrat“, a
declarat Mitropolitul Moldovei Vladimir. Alţi posibili candidaţi sunt Valeriu
Gafencu, supranumit sfântul închisorilor, şi Sofian Boghiu, „iconarul de
suflete“ de la Mănăstirea Antim.
De asemenea, anual,
pe 1/14 octombrie, Biserica noastră îi cinsteşte pe sfinţii care au avut
legătură cu Moldova, dar au fost canonizaţi de alte biserici locale, în special
de cea română, cum ar fi Sf. Ştefan cel Mare, Mitropoliţii Varlaam şi Dosoftei,
Cuviosul Paisie Velicicovski, Cuvioasele Parascheva şi Teodora de la Sihla, dar
şi mitropolitul rus Serafim Ciceagov. „Noi nu facem deosebire între sfinţi după
naţionalitatea lor. Există sfinţi care au bineplăcut lui Dumnezeu şi s-au
proslăvit în Moldova, dar care erau de naţionalitate română; există şi sfinţi
care au fost cetăţeni ai Imperiului Rus. De exemplu, Sfinţitul Mucenic Serafim
Ciceagov a slujit în Moldova din 1907 până în 1914, iar în anul 1937 a fost
împuşcat pe poligonul din Butovo“, a mai spus Mitropolitul Vladimir.
Sursă: adevărul.md
0 comments:
Trimiteți un comentariu