Film documentar "Pui de cerb" - importanța muzicii în dezvoltarea copilului

Un weekend la mama, unul la tata: un aranjament al cuplurilor divorţate ce afectează copiii, spune un expert

Sursă: International Business Times

Conform expertei britanice în îngrijirea copiilor, autoarea cărții „Family Breakdown” („Destrămarea familiei”) – Penelope Leach, aranjamentul atât de popular în rândul cuplurilor divorțate de a lua fiecare copiii, unul într-un weekend iar celălalt în alt weekend, se dovedește a fi mai dăunător copiilor decât actul divorțului în sine.

Leach a argumentat că mutarea copiilor de la un părinte la altul sau simplul fapt că trebuie să doarmă peste noapte la părintele cu care nu locuiesc de obicei, dăunează dezvoltării creierului copiilor.

Ea a spus că aceştia, în special copiii cu vârsta mai mică de cinci ani, care au trebuit să petreacă noaptea cu unul dintre părinții cu care nu locuiesc de obicei, dezvoltă „probleme de atașament”.

„Când oamenii spun că este drept ca un tată și o mamă să își împartă fiica de cinci ani, luând-o fiecare în câte un weekend, ei se referă la faptul că este drept pentru adulți – care o privesc ca pe o posesie, și care văd prezența ei ca pe un drept al lor – și nu că este drept pentru copil,” a scris Leach în cartea sa.

„Împărţirea aceasta a timpului între cei doi părinți poate fi dăunătoare pentru copil”, a observat aceasta.

„Când eram la el acasă, tata vorbea despre el și mama și despre cât de mult îi duce dorul dar și despre cum ea l-a trădat. Asta nu mi-a trezit sentimente de compasiune ci m-a pus într-o situație ciudată, stânjenitoare, mai ales când mai avea puțin și părea că vrea să înceapă să plângă. Odată, băuse whisky și a început să vorbească despre cum se simte singur fără ea în pat. Mi s-a părut scârbos. Asta m-a îndepărtat de amândoi”, a povestit fata.

Conform scriitoarei, creșterea copiilor împreună chiar și după divorț este cel mai bun cadou pe care părinții îl pot face copiilor lor.

Un tată al unei fetițe de 2 ani i-a împărtășit lui Leach aranjamentul de a crește copilul împreună pe care l-au stabilit el și fosta lui soție după ce au divorțat.

„Dacă Diane ar fi fost mai mare, poate am fi încercat să locuim în apartamente separate, aproape unul de altul ca să poate merge la amândoi. Dar fiind atât de mică, nu am vrut să o rupem în două, astfel că am împărțit casa. Fiecare avem câte jumătate iar fetița, pe toată. Mulți oameni, cum ar fi vecini de-ai noștri cu care nu suntem apropiați, nici măcar nu știu că suntem divorțați. Diane știe, desigur, însă nu o deranjează prea tare. De ce ar deranja-o? Mereu unul dintre părinți este acasă, cina o așteaptă întotdeauna într-una din cele două bucătării iar patul ei prețios o așteaptă în camera ei”, a spus tatăl.

În Australia, un număr din ce în ce mai mare de cupluri amână divorțul până când copiii lor ajung la vârsta de 18 ani, arată o statistică a Institutului Australian al Studiului Familiei (IASF).

Directorul IASF, profesorul Alan Hayes a spus că proporția divorțurilor care se întâmplă după 20 de ani a crescut de la 13% în 1990, la 28% în 2011.

„Proporția crescută a divorțurilor care implică căsătorii pe termen mai lung sugerează, de asemenea, că un număr tot mai mare de părinți își amână divorțul până când toți copiii împlinesc cel puțin 18 ani. Nu este surprinzător faptul că proporția divorțurilor în care sunt implicați copii sub 18 ani a scăzut în ultimele decenii,” a spus Lixia Qu, Senior Research Fellow al IASF.

Traducere: Claudia Pantazi

foto: www.freedigitalphotos.net

********************************************************************************************************

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com.

Bebeluşii nenăscuţi simt mânie şi bucurie, spun studiile psihoterapeuţilor

de Kathy Schiffer, LifeNews, 12 februarie 2014

Sunt fericiţi. Sunt furioşi. Le e teamă. Le place muzica. Şi deja le plac dulciurile.

În fapt, bebeluşii din pântece experimentează o gamă largă de senzaţii mult mai devreme în dezvoltarea lor decât se credea cândva. Acesta este rezultatul unui studiu al psihoterapeutului Ludwig Janus din Heidelberg, publicat la 9 februarie pe kath.net, varianta on-line a ziarului Catholic în limba germană.

Cercetările doctorului Janus au arătat că bebeluşii nenăscuţi pot simţi deja emoţii ca furia şi bucuria. Conform declaraţiilor sale, între mamă şi copil există o strânsă legătură, prin intermediul căreia, fetusul aflat în dezvoltare „se confruntă cu o gamă largă de emoţii şi empatizează cu ele”. Aşadar, copilul nenăscut poate fi furios în pântece sau îi poate fi teamă, dar poate, de asemenea, să simtă bucurie şi satisfacţie.

La 8 săptămâni, fetusul şi-a dezvoltat simţul tactil. Imaginile ecografice arată, de exemplu, fetusul întinzându-se pentru a atinge un pliu al cordonului ombilical, peretele uterului sau bâjbâind în mediul din jurul lui.

Simţul gustativ apare la numai 13 săptămâni. Janus a declarat că aşa cum nou-născuţilor le place să guste sucul dulce al fructelor, la fel şi fetuşii în dezvoltare preferă gusturile dulci. Cercetători americani de la Monell Chemical Sense Center din Philadelphia au demonstrat că fetuşii vor înghiţi mai mult lichid amniotic dacă acesta este dulce decât dacă este amar.

La 17 săptămâni, copilul în dezvoltare are un auz bine dezvoltat – el aude mai întâi bătăile de inimă ale mamei, sunetul sângelui ei şi sunetele scoase de stomacul şi intestinele ei, mai târziu vocea maternă, iar apoi celelalte voci, muzica şi sunetele de zi cu zi. Când oamenii de ştiinţă le-au pus fetuşilor aflaţi în acest stadiu de dezvoltare să asculte de 5 ori pe săptămână „Twinkle, Twinkle, Little Star”, iar apoi, după naştere, au măsurat undele cerebrale, grupul de nou-născuţi care ascultase melodia intrauterin a reacţionat pozitiv la auzul ei după naştere. Ludwig Janus, citat într-un ziar englezesc, a spus: „noi experimentăm în pântece, suntem fiinţe sensibile, capabile să primească stimuli senzoriali din mediu şi să le proceseze”.

În ceea ce priveşte simţul văzului, este mai complicat. Expertul în prenatalitate Dr. Franz Kainer din Nuremberg a declarat că ochii sunt complet formaţi la 16 săptămâni, dar devin funcţionali abia în săptămâna 25. În această etapă, ei sunt deschişi şi se mişcă liber în timpul perioadelor de veghe şi sunt închişi în timpul somnului. Totuşi, acuitatea vizuală nu a fost până acum complet testată în mediul întunecat al uterului.

Simţul olfactiv nu se manifestă în pântece, pentru că nu poate funcţiona într-un mediu lichid. Cu toate acestea, curând după naştere, simţul olfactiv devine foarte important, întrucât îl va ajuta pe bebeluş să-şi recunoască mama şi să-i găsească sânul.

Notă: Kathy este soţie de diacon şi mama a trei copii mari, şi în momentul acesta lucrează ca Director de Publicitate şi Evenimente Speciale la Ave Maria Communications. Articolul a apărut iniţial în Patheos şi a fost preluat cu acordul ei.

Preluare de pe Ştiri pentru viaţă

Traducere: Miruna Ionescu

Creşa – experiment social nefericit?

A da copilul la creşă poate avea impact negativ asupra dezvoltării acestuia. Psihologul Gordon Neufeld a declarat la Institutul Canadian pentru Căsătorie şi Familie din Canada (IMFC) că interacţiunea timpurie între copiii mici, adesea prezentată ca argument pentru a-i da la creşă, nu îi ajută să socializeze mai bine. Socializarea este înseamnă cooperarea cu alţii, în condiţiile păstrării propriei personalităţi.

„Specialiştii în dezvoltarea copilului au considerat dintotdeauna socializarea prematură drept cea mai mare greşeală în creşterea copiilor… dacă pui copiii laolaltă înainte de vreme, se pot refugia în ei înşişi, apoi pot deveni ca şi ceilalţi, ceea ce le distruge personalitatea în loc să le-o evidenţieze”, a spus dr. Neufeld.

În plus, aceasta îi face pe copii mai ataşaţi de cei de o vârstă cu ei decât de părinţi. „Rezultatul poate fi o mare ostilitate din partea copilului faţă de educaţia sau îndreptările primite de la părinţi”, avertizează şi Andrea Mrozek, reprezentant al instituţiei canadiene care a găzduit dezbaterea.

Copiii sunt stresaţi de participarea la evaluări şi ore de lucru. Problemele de comportament care apar cel mai des la copiii care sunt daţi la creşă prea devreme sunt agresivitatea, impulsivitatea, demotivarea şi întârzierea dezvoltării aptitudinilor sociale.

În 2006, psihologul australian Steve Biddulph, fost susţinător al creşei, a declarat că aceasta a fost un „experiment social” şi „un joc de noroc la care au participat milioane de părinţi” şi care în ultimă instanţă nu dă rezultate.

Se pare că în anii 2000, experţii şi-au dat seama că creierul se dezvoltă numai în prezenţa iubirii şi afecţiunii primite în primii doi ani de viaţă.

De aceea, este foarte important ca mamele să facă efortul şi sacrificiul de a se dedica copilului în primii ani de viaţă. Păcat că politicile publice nu ţin pasul cu acele schimbări bune de paradigmă din psihologie!

Sursa: The Interim

Preluat de pe Ştiri pentru viaţă

Traducere: Ștefana Totorcea

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

În India, practica avortului în funcție de sex a fost inițiată de Statele Unite

de Kirsten Andersen, 13 septembrie 2013

În India, creşterea dezechilibrului între sexe, cauzat de avorturile selective, își are rădăcinile în eforturile americane de control a populației, au declarat experții, în cadrul unei comisii a Congresului american.

Audierea, intitulată „Fetele dispărute ale Indiei”, a fost organizată de republicanul Chris Smith, un congresman cu convingeri pro-viață și adversar înfocat al avorturilor selective.

congresmanul Chris Smith

 „Avortul selectiv nu este un accident, ci reprezintă o politică violentă, vicioasă şi premeditată, ce este impusă lumii de către mişcarea pro-avort de control a populaţiei”, a declarat congresmenul Smith. „Avortul selectiv este crud şi discriminatoriu. Este o violenţă împotriva femeilor.”

Congresmenul Smith a spus că a vrut să se asigure că agenţiile de dezvoltare cu sediul în America nu susţin în prezent controlul coercitiv al populaţiei.

„Legiuitorii din India, SUA şi din întreaga lume trebuie să apere femeile de acest atac vicios”, a spus acesta.

De-a lungul istoriei, cultura indiană a favorizat băieţii din cauza zestrei uriaşe pe care părinţii trebuie să o plătească pentru ca fetele lor să se poată mărita. Atunci când Consiliul populaţiei din Statele Unite a introdus în anii '70 tehnologia de identificare prenatală a sexului şi a sugerat avortarea fetele nedorite, milioane de astfel de proceduri au fost efectuate.

Matthew Connelly, profesor de istorie la Columbia University din New York, a spus oamenilor legii că: „Specialiştii în dezvoltare au fost primii care au promovat avortul selectiv drept o posibilă soluţie la ceea ce ei au văzut a fi o explozie demografică.”

De fapt, cel care le-a cerut biologilor să găsească o modalitate de a determina sexul unui copil nenăscut a fost Steven Polgar, liderul departamentului de cercetare al Planned Parenthood din anii 1960.

„Aflaţi la apogeul puterii şi influenţei lor, americanii care au contribuit cu cei mai mulţi bani la programele de control a populaţiei din întreaga lume - toţi aceştia fiind bărbaţi - au privit controlul populaţiei drept o prioritate absolută şi nu au acordat nicio atenţie consecinţelor reducerii numărului de femei”, a declarat Connelly.

El a mărturisit că doi lideri ai Consiliului Populaţiei – preşedintele de atunci, Bernard Bereslon şi Sheldon Segal, cel care a condus divizia biomedicală – au promovat avortul selectiv. Segal i-a învăţat pe medicii indieni cum să determine sexul unui făt, iniţiind astfel o eră a avortului selectiv în cadrul subcontinentului.

Dar încercările lor de control a populaţiei nu s-au limitat la avort.

„În India, Pakistan, Bangladesh şi Indonezia, donatorii occidentali au sprijinit financiar sterilizarea oamenilor, iar consultanţii occidentali i-au ameninţat pe cei care refuzau, cu privarea de îngrijiri medicale şi de educaţie”, a mărturisit Connelly. „În 1975, când Indira Gandhi a delarat stare de urgenţă şi a folosit poliţia şi armata pentru a duce oamenii în taberele de sterilizare, donatorii străini şi-au sporit de fapt sprijinul.”

Connely a declarat că, de vreme ce Statele Unite au creat problema avortului selectiv în India, acestea trebuie să facă tot ce pot pentru a remedia această situaţie.

„Tocmai datorită rolului important pe care Statele Unite l-au avut în susţinerea programelor de control a populaţiei la nivel mondial, nu putem pretinde că nu avem nicio responsabilitate pentru aceste consecinţe”, a spus Connelly.

La audierea de marţi, republicanul Smith a remarcat problemele culturale pe termen lung cauzate de genicid. „Avortul selectiv şi infanticidul feminin au dus la raporturi dezechilibrate ale sexelor. În unele părţi ale Indiei, de exemplu, la 100 de fete se nasc 126 băieţi”, a spus el. „Aceasta duce la o penurie de femei, fapt ce conduce apoi la traficul de persoane, vândutul mireselor şi prostituţie.”

Cercetătorul Sabu George, membru al Campaniei Împotriva DiscriminăriiSexuale din India, le-a spus legiuitorilor în cadrul audierii că mai mult de 6 milioane de fetiţe au fost avortate în doar ultimii 10 ani, şi că, deşi au fost adoptate legi care interzic avortul selectiv, acestea sunt rareori puse în vigoare. Drept consecinţă, raportul fetelor faţă de băieţi a scăzut în modconstant de la 934 de fete la 1000 de băieţi în 1991, la 927 la 1000 în 2001, pentru ca în 2011 să se ajungă la doar 914 fete la 1000 de băieţi. Cât despre recensământul din 2011, India avea cu 37 de milioane mai mulţi bărbaţi decât femei. Mulţi experţi spun că acesta este cel mai important factor care a dus la creşterea ratei criminalităţii în ţară, în special violenţe şi/sau crime sexuale împotriva femeilor.

„Instabilitatea internă este sporită în ţările care afişează o inegalitate de gen exagerată, ceea ce duce la o estimare alterată a securităţii statului”, au scris Valerie M. Hudson şi Andrea den Boer, autoarele studiului „Un surplus de bărbaţi, un deficit de pace”.

„Cu siguranţă numărul crimelor violente împotriva femeilor creşte direct proporţional cu creşterea deficitului de femei”, a spus Hudson pentru The New York Times. „Acest lucru va limita şansele de viaţă ale femeilor până în viitorul îndepărtat”.

Jill McElya, avocat al drepturilor omului, a spus comisiei că cel mai bun mod prin care Congresul poate lupta împotriva traficului de fiinţe umane este să se adreseze cauzei principale. Ea a declarat că de vreme ce Departamentul de Stat al SUA cere naţiunilor care beneficiează de ajutor financiar să raporteze despre traficul de fiinţe umane, tot aşa ar trebui să le ceară să raporteze şi despre ce măsuri iau pentru protejarea fetiţelor nenăscute încă.

„Li se poate permite oare acestor ţări cărora li se cere să se asigure că fetele lor nu sunt traficate, să admită uciderea lor în mod sistematic fără repercusiuni? Nu”, a spus McElya.

„Aducând lumină asupra a ceea ce se întâmplă în India, sperăm să ne îndreptăm către o lume unde fiecare femeie este cinstită şi respectată datorită demnităţii ei intrinseci şi unde fiecare copil este binevenit indiferent de sex”, a spus congresmen-ul Smith.

Republicanul din New Jersey a încercat de o lungă perioadă de timp să-şi avetizeze colegii legislatori asupra problemei globale a genicidului.

În luna aprilie, Smith a găzduit în Congres proiecţia documentarului „Este o fată!” pentru sensibilizarea asupra problemei genicidului, spunându-le colegilor săi: „ Cuvintele: „este fată” sunt cele mai mortale cuvinte din lume.”

„Conform unei estimări a ONU, până la 200 de milioane de femei lipsesc astăzi în întreaga lume datorită genicidelor, avorturilor selective, abandonurilor sau neglijenţelor fatale asupra fetiţelor, şi asta doar pentru că sunt de sex feminin", a spus el.

Sursă: LifeSiteNews

Traducere: Flavia-Maria Hemcinschi

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com