Vizita lui François Hollande la Vatican: Scrisoare deschisă Papei

Vă prezentăm mai jos scrisoarea deschisă adresată Papei Francisc cu prilejul vizitei pe care preşedintele Franţei François Hollande a efectueat-o la Vatican în data de 24 ianuarie.

Ea fost semnată până în acest moment de peste 120.000 de credincioși catolici şi exprimă neliniștea profundă și îngrijorarea crescândă a acestora, atât față de prejudiciile grave aduse drepturilor fundamentale ale omului (legea Taubira, procrearea asistată medical, mame purtătoare, cercetări asupra embrionului uman, eutanasia, teoria genului, etc.), cât și față de atacurile îndreptate zilnic asupra lor (campanie mediatică denigratoare, profanarea bisericilor, etc.)

Sfinte Părinte,

Ați acordat audiență președintelui Republicii Franceze, pe care îl veți primi la Vatican în ziua de 24 ianuarie.

Ne îndreptăm cu încredere și speranță către Sanctitatea Voastră pentru a binevoi să fiţi, în fața domnului François Hollande, mesagerul disconfortului profund și a îngrijorării crescânde a numeroși credincioși catolici din Franța.

Disconfort, deoarece catolicii francezi care s-au ridicat, unindu-și forțele anul trecut, pentru a-și manifesta opoziția față de așa-zisa lege a «căsătorie pentru toți», lege nedreaptă care privează în mod voit copilul de dreptul său elementar de a avea un tată și o mamă, deschizând calea comercializării corpului omenesc, nu au fost ascultați de domnul François Hollande. Aceste manifestații non-violente au fost reprimate în condiții nedemne, dezaprobate de altfel de Consiliul Europei în rezoluția sa 1947.

Disconfort, deoarece de un an de zile catolicii din Franța sunt ținta unei campanii mediatice denigratoare de o violență rar întâlnită.

Profanarea bisericilor a luat recent amploare ca urmare a inițiativei unui grup feminist radical, Femen. Fenomenul nu a avut aproape deloc ecou în spațiul mediatic; niciun membru al guvernului sau responsabil politic al majorității guvernamentale nu a găsit de cuviință să condamne aceste profanări care ne rănesc, nici să își exprime măcar susținerea față de noi. Consecințele judiciare au fost înnăbușite. Numeroși catolici din Franța nu pot fi împiedicați să vadă asemănarea cu severitatea unanimă și justificată a reacțiilor atunci când atacurile sunt îndreptate în țara lor asupra altor comunități religioase.

Din nou disconfort, deoarece curge cu ironii și atacuri venite din partea celor mai înalte instanțe. Acum câteva luni, la un important post de radio național, Ministrul Muncii lua în derâdere Sfânta Euharistie, declarând: «Noi nu cerem ajutor, nu suntem la slujbă făcând rugăciuni. Noi acționăm.»

Pe rețelele de socializare, atașatul parlamentar al unui senator socialist, susținător al proiectului de lege care oferă dreptul la căsătorie homosexualilor, instiga, sugerând ideea de a se trage asupra mulțimii de manifestanți care se opuneau legii Taubira, și primind susținerea necondiționată a acestui senator.

Din păcate, exemplele pot continua. Catolicii din Franța nu mai suportă să fie considerați o grupare religioasă pe care o poți lua în derâdere fără să fii pedepsit.

Îngrijorare, deoarece atacurile îndreptate împotriva catolicilor merg mână în mână cu regresiile majore ale drepturilor fundamentale ale persoanei umane, promovate de guvern și dezlănțuite prin violentele atacuri verbale ale culturii morții.

În iulie a anului trecut, Adunarea Națională a înlesnit condițiile cercetării asupra embrionilor umani. Catolicii din Franța resping cu hotărâre ideea conceperii unui copil privat de drepturi în proprietate exclusivă și lăsat în voia intențiilor celor doi părinți cu privire la el.

Recent, infracţiunea de obstrucţie a avorturilor a fost extinsă chiar şi asupra unui simplu discurs critic asupra avortului și consecințelor sale, adresat femeii care caută consiliere. Catolicii din Franța vor fi astfel împiedicați în viitor de a-și exprima dezacordul față de politicile de promovare a avortului, fără a se ține seama de libertatea de expresie care reprezenta până acum baza democrației noastre.

Guvernul pregătește terenul pentru votarea unei legi în favoarea eutanasiei; în acest sens, mai mulți membri ai Comitetului Național Consultativ de Etică au fost destituiți de către domnul François Hollande și niciun reprezentant al autorităților religioase nu mai deține acolo vreo funcție.

În fine, Ministrul Educației Naționale, promotor activ al teoriei genului în școli, și-a exprimat clar intenția de «a smulge elevul din orice formă de determinism», înțelegând prin aceasta determinismul legat de ideea de familie. Astfel, dreptul părinților de a-și crește copilul în conformitate cu propriile lor convingeri este pus în pericol.

Sfinte Părinte, veți ști să alegeți cu siguranță mai bine decât noi cuvintele care să poată exprima neliniștea pe care o trăim în fața tuturor acestor realități pe care le-am evocat aici, și vă rugăm cu stăruință, încredere și recunoștință, să binevoiți a-i aduce la cunoștință în mod oficial Domnului François Hollande, cu ocazia vizitei sale la Vatican în 24 ianuarie, îngrijorarea extremă a numeroși credincioși catolici din Franța.

Avem onoarea de a fi, în spiritul unui profund respect, umilii și devotații servitori ai Sanctității Voastre.

Un colectiv de catolici din Franța

Sursă: Drum european

 
Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

Paris: Fiasco în cadrul târgului „Căsătoria pentru toţi”

de Rano Camilleri, 4 ianuarie 2014

„Fiasco!” Este termenul utilizat de cotidianul francez LeFigaro îl legătură cu „Primul salon de căsătorie pentru toţi”, desfăşurat în luna iunie a anului 2013 în Parcul Floral din Paris. Vizitatorii aşa-zisului Prim Salon de Căsătorie, care era, fireşte, pentru „toţi”, însă destinat evident căsătoriilor gay introduse recent în Franţa de guvernul Hollande, au fost în total 150.

Franţa are o populaţie asemănătoare ca număr Italiei, iar Paris este un megalopolis cu multe milioane de locuitori. În sfârşit, dată fiind faima modei franceze (nu doar haine, dar şi bijuterii, accesorii şi parfumuri), cei şaizeci de proprietari de standuri care au scos din buzunar destui bani pentru a participa la expoziţie, în mod sigur se aşteptau şi la alţi oameni din străinătate.

În schimb, nu. 150 de vizitatori. Cumpărători? Din câte se pare, doi, care au cumpărat o pereche de inele. Iar aceşti doi erau chiar o pereche hetero. Pe scurt, chiar se pare că acest „Prim” Salon va fi totodată şi „Ultimul”. 

Proprietarii standurilor sunt revoltaţi deoarece organizatoarea le promisese nenumărate vizite. În schimb, nu s-au prezentat nici măcar VIP-urile, nici politicienii care au susţinut cu îndârjire căsătoriile gay, în aşa măsură încât să trimită poliţia împotriva mulţimii care manifesta în piaţa contra nepopularei legi şi să ameninţe cu închisoarea pe cei 20.000 de primari francezi care vor refuza să o aplice.

Şampania, sucurile de fructe şi deserturile pregătite pentru primirea grupurilor de interesaţi de subiect au fost consumate de către hostess, stewarzi şi de către responsabilii cu serviciile de securitate. De fapt, nici chiar „homofobii” aşteptaţi nu s-au prezentat să deranjeze ori să protesteze. Firma organizatoare de evenimente, Eden Day, a vorbit deschis despre „catastrofe” (deşi, expozanţii intenţionează să o dea în judecată pentru a fi despăgubiţi) şi a mărturisit ziarului Figaro că a fi întâlnit doar 5 persoane în total.

În momentul de faţă, toţi se întreabă dacă era cazul realizării unui talmeş-balmeş destinat homosexualilor, având în vedere că nu-i interesa nici măcar pe aceştia. Chiar actorul Rupert Everett, homosexual declarat, afirmase că nunţile îi păreau ceva ridicol, dat fiind faptul că stilul de viaţă gay fusese mereu văzut că transgresiv, pe când căsătoria „cu perdele la ferestre şi tortul în cuptor” era cât mai burghez cu putinţă. Este posibil ca acesta să fie într-adevăr punctul de vedere al majorităţii homosexualilor, care foarte probabil îşi doresc să fie lăsaţi în pace. Însă ideologia este cu totul altceva, după cum o demonstrează eşecul Salonului parizian. Până şi o minoritate ideologizată, oricât ar fi de ştearsă (şi chiar asta este), dacă este bine sponsorizată, poate, cu adevărat, să schimbe istoria.

Sursă: Ştiri pentru viaţă 

Traducere: Alin Gheorghe 

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

Pledoarie nereligioasă împotriva căsătoriei între persoane de acelaşi sex

 

de Michael Bauman
 
Poate vă mai amintiţi cumplita dilemă cu care se confrunta personajul ce dă titlul cărţii „Alegerea Sofiei“: să aleagă între doi copii. Nu e ceva ce o mamă şi-ar dori să facă. Indiferent pentru ce va opta, pierderea ei va fi greu de descris în cuvinte.

Nici un copil nu şi-ar dori să facă aceeaşi alegere în sens invers: „Mami sau Tati, Sally. Alege! “. Dar aceasta este ingrata poziţie în care căsătoria între persoane de acelaşi sex îi pune pe copii, doar că aceştia din urmă nu ajung să aleagă ei înşişi. Altcineva alege pentru ei.

Orice părere aţi avea despre căsătoria între persoane de acelaşi sex, ceea ce ştim este aceasta: orice copil crescut într-o uniune de persoane de acelaşi sex se confruntă cu o pierdere uriaşă: fie nu are Mami, fie nu are Tati. Într-o uniune de doi bărbaţi, sau de două femei, rezultatul este mereu acesta. Dacă Mami alege ca partener o femeie, sau Tati un bărbat, copilul va pierde ceva extrem de valoros şi de neînlocuit: o mamă sau un tată.

Această pierdere aduce adesea consecinţe tragice în viaţa copilului. Spre exemplu, când creşti într-o casă unde tatăl nu e prin zonă, îţi cresc alarmant şansele de a abandona şcoala, de a te implica în traficul de droguri, de a ajunge la închisoare, de a deveni sărac şi a-ţi lăsa propriii copii să sufere aceeaşi soartă. Acest cerc vicios al lipsei de speranţă şi infracţionalităţii intră în scenă şi în lipsa mamei. Faptul că Mami se iubeşte cu altă femeie nu face din acea femeie un Tati, aşa cum nici băutul de lapte nu ne transformă în viţeluşi.

Perspectiva aceasta nu e nici pe departe homofobă. Problema aici nu este că Mami şi iubita ei ar trebui să fie marginalizate şi cu atât mai puţin urâte. Problema aici este că mamele şi taţii joacă un rol fundamental în dezvoltarea copiilor, şi prin urmare în viitorul naţiunii, care depinde de dezvoltarea şi maturizarea generaţiei următoare. Aceasta funcţionează cel mai bine atunci când copiii au şi tată, şi mamă. Spun asta, pentru că un studiu recent realizat de cercetătorul Mark Regnerus, de la Universitatea Texas, ne descoperă lucruri noi.

Şi anume că, faţă de copiii crescuţi în familii clasice – formate din tată şi mamă care participă amândoi la creşterea lor –, copiii cu părinţi homosexuali prezintă următoarele caracteristici:

● sunt mult mai dependenţi de sistemul de beneficii sociale

● au un nivel educaţional mai scăzut

● declară un impact negativ continuu provenit din familie

● sunt mai predispuşi la depresie

● au fost arestaţi mai des

● (dacă sunt femei) au avut mai mulţi parteneri sexuali – atât bărbaţi, cât şi femei

Copiii cu mame lesbiene, prin comparaţie cu copiii din familii heterosexuale, se evidenţiază prin următoarele caracteristici:

● sunt în mod curent mai predispuşi la coabitare

● sunt de aproape 4 ori mai predispuşi să se afle pe ştatele de plată ale asistenţei sociale

● e mai puţin probabil să aibă o slujbă full-time

● sunt de peste trei ori mai predispuşi la şomaj

● sunt de aproape 4 ori mai predispuşi să adopte o orientare sexuală diferită de cea net heterosexuală

● sunt de trei ori mai predispuşi să-şi înşele partenerul sau să aibă aventuri extraconjugale

● probabilitatea să fi fost „atinşi în mod sexual de un părinte sau alt adult în grija căruia se află“ este de nu mai puţin decât de 10 ori mai mare

● probabilitatea să fi fost „forţaţi fizic“ să aibă relaţii sexuale împotriva voinţei lor este de aproape 4 ori mai mare

● sunt mai predispuşi la probleme „de ataşament“, legate de abilitatea de a depinde de alţii

● consumă mai des marijuana

● fumează mai frecvent

● sunt mai des implicaţi în delicte minore în legătură cu care îşi recunosc vinovăţia

Niciuna din aceste cumplite statistici nu par a-i impresiona pe apologeţii căsătoriei între persoane de acelaşi sex. Ei preferă să argumenteze că egalitatea dreptului la căsătorie îşi are rădăcina în egalitatea oamenilor. Dar acest fals argument nu funcţionează. Face o legătură ilogică între un tip de egalitate şi altul. Egalitatea persoanelor nu este similară cu egalitatea între stiluri de viaţă sau egalitatea între diverse relaţii. De exemplu, simplul fapt că toţi suntem creaţi egali nu înseamnă că şi poligamia sau căsătoria incestuoasă ar trebui să fie legalizate. Nu poţi trece în mod logic de la egalitatea persoanelor la egalitatea acţiunilor, a alegerilor, a stilurilor de viaţă sau a tipurilor de relaţii. Pur şi simplu nu se leagă.

Avocaţii căsătoriei între persoane de acelaşi sex mai argumentează şi că e greşit să faci judecăţi de valoare în legătură cu căsătoria. Cu toate acestea, ei îşi permit să facă tocmai acest lucru, expunând judecăţi de valoare cu privire la cine ar trebui să se căsătorească. Şi aici este o lacună de logică. Tocmai prin faptul că insistă ca uniunile consensuale între persoane de acelaşi sex să fie considerate căsătorii pe picior de egalitate cu cele heterosexuale, ei chiar fac o judecată de valoare cu privire la căsătorie – atât în ceea ce-i priveşte pe ei, cât şi pe ceilalţi. Dacă ar fi cu adevărat împotriva judecăţilor de valoare legate de căsătorie, ar trebui să nu se pronunţe deloc despre acest subiect. Dar desigur că nu fac asta. Ba chiar le bagă altora pe gât judecăţile lor de valoare, în acelaşi timp refuzând să îi lase pe alţii să facă judecăţi similare.

Vreau să clarific ceva, pentru a nu fi înţeles greşit: nu vreau să spun că un mariaj în care nu există copii nu este mariaj. Nici măcar o clipă nu am pretins aşa ceva. Vreau să spun că, de obicei, căsătoria şi familia merg mână în mână. Înţeleg prin asta o legătură firească, nu o condiţie sine qua non. Căsătoria şi familia sunt, pur şi simplu, mecanismul uzual prin care este creată şi crescută următoarea generaţie. În cazul uniunilor homosexuale, aceasta este fizic imposibil. Iar atunci când li se conferă dreptul de a avea copii prin alte mijloace decât cele naturale, acei copii se dovedesc statistic mai predispuşi să sufere consecinţe neplăcute, care nu apar la copiii născuţi şi crescuţi în cadrul mariajelor heterosexuale. Ca să fiu mai explicit, eu şi cu soţia mea nu avem copii încă. Dar eu nu spun că asta ar însemna că nu suntem căsătoriţi. Ci că, dacă am avea copii, ar fi mai puţin probabil ca ei să sufere decât dacă ar fi crescuţi de doi bărbaţi sau de două femei (situaţie care implică absenţa mamei sau a tatălui). Pe scurt, guvernanţii înţelepţi şi cetăţenii înţelepţi să facă bine să-şi amintească un important şi fundamental fapt al vieţii şi să evite să dea legi care subminează familia tradiţională şi rolurile tradiţionale din familie, care le servesc cel mai bine vlăstarelor noastre.

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere: Ştefana Totorcea

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

De ce căsătoria homosexuală este dăunătoare și de ce ar trebui să ne opunem acesteia?

Tg. Jiu, Coloana Infinitului, Fotograf: Cezar Machidon

      

     1. Nu este căsătorie

Dacă numim ceva căsătorie, aceasta nu înseamnă că acel lucru este căsătorie. Căsătoria a fost, dintotdeauna, un acord între un bărbat şi o femeie, acord care, prin natura sa, este rânduit către procrearea şi educarea copiilor şi unitatea şi bunăstarea soţilor.

Cei ce promovează căsătoria între persoane de acelaşi sex propun ceva cu totul diferit. Ei propun unirea dintre doi bărbaţi sau două femei. Acest lucru neagă diferenţele biologice, fiziologice şi psihologice, care sunt evidente, între bărbaţi şi femei, diferenţe care îşi află completarea în căsătorie. De asemenea, ei neagă scopul principal, specific, al căsătoriei: perpetuarea rasei umane şi creşterea copiilor. Două lucruri care sunt total diferite nu pot fi considerate ca fiind unul şi acelaşi lucru.

2. Încalcă legea naturală

Comportamentul homosexual nu este înnăscut. Pentru a obţine susţinere, activiştii homosexuali exploatează mitul existenţei unei gene gay; în consecinţă, comportamentul homosexual ar fi inevitabil şi de neschimbat. Studii cărora mijloacele de comunicare în masă le-au făcut reclamă şi care dau impresia că ar exista o genă gay nu au fost confirmate de comunitatea ştiinţifică şi înşişi cercetătorii au declarat că studiile lor nu sunt concludente. Dovezile disponibile în prezent sugerează că identitatea sexuală este determinată de influenţe de mediu, familie şi factori personali.

Căsătoria nu este un contract social între două fiinţe umane. Este o relaţie care îşi are rădăcinile în natura umană şi, în consecinţă, este guvernată de legea naturală.

Preceptul cel mai elementar al legii naturale este că binele trebuie făcut şi urmărit, iar răul trebuie evitat. Prin raţiunea sa naturală, omul poate să-şi dea seama de ceea ce este bine sau rău din punct de vedere moral. În consecinţă, poate să cunoască finalitatea sau scopul fiecărui act al său şi să-şi dea seama că, din punct de vedere moral, este rău să transforme mijloacele care îl ajută să îndeplinească un act în scopul acelui act.

Orice situaţie care instituţionalizează ocolirea prin înşelăciune a scopului actului sexual încalcă legea naturală şi norma obiectivă a moralităţii.

Având în vedere că îşi are rădăcina în natura umană, legea naturală este universală şi neschimbătoare. Ea se aplică întregii rase umane, în mod egal. Sfântul Pavel afirmă, în epistola sa către romani, că legea naturală este înscrisă în inima fiecărui om (Romani 2:14-15).

3. Îi refuză copilului fie un tată, fie o mamă

Literalmente, sute de studii arată că este în interesul suprem al copilului să fie crescut de tatăl şi de mama sa, părinţii lui naturali. Am învăţat, văzând urmările divorţului, că guvernul nu poate să creeze niciodată suficiente programe sociale care să compenseze lipsa mamei sau a tatălui.

Situaţia nefericită a acestor copii ar deveni normă pentru toţi copiii crescuţi de două persoane de acelaşi sex. Un copil aflat într-o astfel de căsătorie va fi întotdeauna lipsit fie de mama naturală, fie de tatăl natural. Va fi crescut de o parte care nu are nici o legătură de sânge cu el. Va fi întotdeauna lipsit de un model a ceea ce înseamnă să fi mamă sau tată.

Căsătoria între părinţi de acelaşi sex ignoră interesul copilului.

4. Validează şi promovează homosexualitatea ca stil de viaţă

În numele „familiei”, căsătoria între parteneri de acelaşi sex serveşte la validarea nu numai a unor asemenea uniuni, dar şi a modului de viaţă homosexual în totalitatea sa, în toate variantele sale bisexuale şi transsexuale.

Legile civile sunt principii care dau structură vieţii omului în societate. În această calitate, ele joacă un rol foarte important şi, uneori, decisiv în influenţarea şabloanelor de gândire şi comportament.

Ele modelează viaţa societăţii în plan exterior, dar, de asemenea, modifică profund percepţia tuturor şi evaluarea modului de comportare.

Recunoaşterea legală a căsătoriei între parteneri de acelaşi sex ar crea, în mod evident, confuzie în privinţa anumitor valori morale fundamentale, ar scădea valoarea căsătoriei tradiţionale şi ar slăbi moralitatea publică.

5. Ar transforma un rău moral într-un drept civil

Activiştii homosexuali prezintă argumentul în favoarea căsătoriei între persoane de acelaşi sex ca pe o problemă de drepturi civile, asemănătoare cu lupta pentru egalitate rasială din perioada anilor 1960. Acest argument este fals.

În primul rând, comportamentul sexual şi rasa sunt realităţi diferite prin esenţa lor. Un bărbat şi o femeie care doresc să se căsătorească pot să fie diferiţi în privinţa caracteristicilor lor: unul poate să fie negru şi celălalt alb; unul poate să fie bogat şi celalalt sărac; sau unul înalt şi celălalt scund. Nici una dintre aceste diferenţe nu constituie un obstacol insurmontabil în calea căsătoriei. Cele două persoane continuă să fie un bărbat şi o femeie şi, astfel, cerinţele naturii sunt respectate.

Căsătoria între două persoane de acelaşi sex se opune naturii. Două persoane de acelaşi sex, indiferent de rasa, averea, poziţia, educaţia sau faima lor, nu vor fi niciodată capabile să se căsătorească, din cauza unei imposibilităţi biologice de netrecut. În al doilea rând, trăsăturile rasiale moştenite şi care nu pot fi schimbate nu pot fi comparate cu un comportament care nu este genetic şi care poate fi schimbat. Pur şi simplu, nu există o analogie între căsătoria între un bărbat şi o femeie de rase diferite şi căsătoria între două persoane de acelaşi sex.

6. Nu creează o familie, ci o uniune care e inerent sterilă

Căsătoria tradiţională este de obicei atât de fecundă încât cei care ar dori să-i împiedice scopul trebuie să înşele natura pentru a împiedica naşterea de copii, folosind contracepţia. Această căsătorie tinde în mod natural să creeze familii.

În opoziţie cu aceasta, căsătoria între persoane de acelaşi sex este sterilă. Dacă „soţii” vor un copil, ei trebuie să ocolească natura folosind mijloace artificiale sau un înlocuitor. Tendinţa naturală a unei astfel de însoţiri nu este să creeze familii.

De aceea, nu putem să numim căsătorie uniunea dintre persoane de acelaşi sex şi să-i acordăm drepturile sociale rezervate adevăratei căsătorii.

7. Anulează scopul statului de a acorda drepturi sociale căsătoriei

Unul dintre motivele principale pentru care statul acorda căsătoriei numeroase drepturi sociale este acela că, prin însăşi natura şi configuraţia ei, căsătoria creează condiţiile normale pentru o atmosferă stabilă, afectuoasă şi morală benefică creşterii copiilor – toţi rezultat al afecţiunii reciproce dintre părinţi. Aceasta ajută la perpetuarea şi întărirea societăţii, în interesul evident al statului.

Căsătoria homosexuală nu oferă astfel de condiţii. Scopul ei principal, vorbind în mod obiectiv, este satisfacţia personală a două persoane a căror uniune este sterilă prin natura sa. De aceea, nu are dreptul la protecţia pe care statul o acordă căsătoriei.

8. Impune acceptarea de către întreaga societate

Prin legalizarea căsătoriei, statul devine promotorul oficial şi activ al acesteia. Statul le cere oficialităţilor publice să oficieze noile ceremonii civile, ordonă şcolilor să le predea copiilor „normalitatea” acestei căsătorii şi pedepseşte pe orice funcţionar public care îşi exprimă dezaprobarea.

În sfera privată, părinţii care obiectează îşi vor vedea copiii expuşi mai mult ca niciodată acestei noi „moralităţi”, firmele care oferă servicii pentru nunţi vor fi forţate să le pună la dispoziţia uniunilor de acelaşi sex iar proprietarii care închiriază apartamente vor trebui să accepte cupluri de acelaşi sex drept chiriaşi. În caz contrar, toţi vor fi acţionaţi în instanţă pentru discriminare. Unele dintre aceste lucruri deja se petrec în unele ţări1. În anul 2005, compania Tarom a fost amendată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării pentru că nu a acordat avantajele unei oferte de Ziua Îndrăgostiţilor unei perechi de homosexuali.

În Marea Britanie, activiştii homosexuali solicită deja guvernului să forţeze bisericile să oficieze căsătorii homosexuale (informaţie actualizată în noiembrie 2011).

În orice situaţie în care căsătoria interferează cu societatea, statul va pretinde ca toţi cetăţenii să-şi trădeze conştiinţa, trecând cu vederea, prin tăcere sau prin faptă, un atac la adresa ordinii naturale şi a moralităţii creştine.

Doi homosexuali din Marea Britanie au dat în judecată pe proprietarii creştini ai unui motel care au refuzat să le închirieze o cameră (http://www.lifesitenews.com/news/two-more-gay-men-sue-owner-of-another-uk-christian-bedbreakfast).

9. Legalizarea căsătoriilor homosexuale deschide uşa legalizării altor comportamente aberante

Aceleaşi argumente folosite pentru a justifica recunoaşterea căsătoriei între persoane de acelaşi sex pot fi folosite pentru a justifica protecţia legală pentru orice practici sexuale sau forme de căsătorie unde există consens. Dacă definiţia heterosexuală a căsătoriei este abandonată, vor rămâne foarte puţine motive pentru care să se refuze statutul de căsătorie în cazul poligamiei, al relaţiilor incestuoase sau pedofile, sau al oricărui alt mod de „legătura de iubire” pe care ar alege-o unii.

În unele ţări occidentale, există deja un curent în favoarea normalizării pedofiliei, curent care urmează o cale asemănătoare pentru legitimizare ca şi în cazul homosexualităţii. Includerea uniunii homosexuale în definiţia căsătoriei nu numai că va degrada această instituţie care a durat de-a lungul vremurilor, dar o va şi goli de conţinut.

10. Este o insultă la adresa lui Dumnezeu

Acesta este motivul cel mai important. Ori de câte ori este încălcată ordinea morală naturală stabilită de Dumnezeu, persoana păcătuieşte şi îl insultă pe Dumnezeu. Este exact ceea ce face căsătoria între persoane de acelaşi sex. În consecinţă, oricine declară că îl iubeşte pe Dumnezeu trebuie să i se opună.

Căsătoria nu este creaţia nici unui stat, ci ea a fost instituită de Dumnezeu în Rai, pentru primii oameni, Adam şi Eva. Aşa cum citim în Facerea 1:27-28: „A făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: ‘Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi’.”

Acelaşi lucru a fost propovăduit şi de Mântuitorul nostru, Domnul Iisus Hristos: „De la începutul făpturii, bărbat şi femeie i-a făcut Dumnezeu. De aceea va lăsa omul pe tatăl sau şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa.” (Marcu 10:6-7)

Cartea Facerii ne învaţă, de asemenea, cum Dumnezeu a pedepsit Sodoma şi Gomora pentru păcatul homosexualităţii: „Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma şi Gomora ploaie de pucioasă şi foc din cer de la Domnul. Şi a stricat cetăţile acestea, toate împrejurimile lor, pe toţi locuitorii cetăţilor şi toate plantele ţinutului aceluia.” (Facerea 19:24-25)

O poziţie principială, nu una personală

Scriind acest material, nu avem nici o intenţie să atacăm sau să denigrăm pe cineva. Faptul că o persoană se opune căsătoriei între persoane de acelaşi sex nu înseamnă că este habotnică sau extremistă. Nu trebuie să se pună semnul egal între refuzul de a accepta homosexualitatea şi ostilitatea la adresa persoanelor homosexuale. Putem să ne opunem comportamentului unei persoane şi, în acelaşi timp, să acceptăm persoana. Toate persoanele merită să fie respectate, dar anumite comportamente nu trebuie încurajate.

În calitate de creştini, avem compasiune şi ne rugăm pentru cei ce se luptă cu ispita şi păcatul homosexualităţii. Ne rugăm pentru cei care cad în acest păcat din cauza slăbiciunii omeneşti, pentru ca Dumnezeu să-i ajute cu harul Său.

Observăm diferenţele care există între aceste persoane care se luptă cu slăbiciunea lor şi care încearcă să o învingă şi cei care transformă păcatul într-un motiv de mândrie şi încearcă să impună stilul lor de viaţă asupra restului societăţii, în opoziţie cu legea naturală.

Afirmăm adevărul despre homosexualitate, despre soluţiile care există pentru cei ce vor să elimine atracţiile homosexuale din viaţa lor (www.homosexualitate.ro) şi facem aceasta în baza drepturile noastre constituţionale la libertatea de exprimare, fără a ţine cont de etichetele pe care ni le-ar putea pune cei ce au o altă opinie asupra acestor lucruri.

Ne opunem argumentelor cu argumente. Argumentelor în favoarea homosexualităţii şi căsătoriei între persoane de acelaşi sex le răspundem cu argumente bazate pe bunul simţ, pe legea naturală şi pe învăţătura creştină.

Viitorul aparţine acelor persoane şi societăţi care sunt profund angajate în favoarea ideilor ancorate în natura umană: bărbaţii şi femeile nu sunt elemente permutabile, sexul are un rost care depăşeşte plăcerea imediată, societatea are nevoie de copii, copiii au nevoie de mame şi de taţi, căsătoria este un cuvânt pentru modul în care ne unim, bărbaţi şi femei, pentru a face din viitor o realitate.

Un material realizat de Alianța Familiilor din România