Demascarea a 7 mituri care pretind că marijuana este inofensivă

de Kevin Sabet , The Heritage Foudation

Mitul nr. 1: „Marijuana nu este nocivă și nu creează dependență”

Este adevărat că marijuana nu este la fel de periculoasă precum cocaina sau heroina, dar să spui că este inofensivă sau că nu creează dependență neagă cunoștințele incontestabile obţinute de toate asociațiile medicale majore care au studiat subiectul. Oamenii de știință știu acum că efectul mediu al marijuanei de azi este de aproximativ 5-6 ori mai puternic decât al celei din anii ’60-’70, iar unele tulpini sunt de peste 10-20 de ori mai puternice decât în trecut, mai ales dacă THC (TetraHidroCarbonat) este extras prin prelucrare cu butan. Această tărie crescută a produs peste 400.000 de vizite la secțiile de urgență în fiecare an din cauza unor episoade psihotice acute sau atacuri de panică.

De asemenea, psihiatrii au observat legătura semnificativă dintre marijuana și schizofrenie, iar profesorii au observat modul în care consumul constant de marijuana poate eroda motivația școlară și poate reduce semnificativ coeficientul de inteligenţă cu până la 8 puncte, potrivit unui studiu amplu desfășurat recent în Noua Zeelandă. Adăugați la aceste efecte secundare noile cercetări care au constatat că până și utilizarea ocazională de marijuana poate duce la diferențe observabile în structura creierului, în particular zone ale creierului care reglementează prelucrarea emoțiilor, motivația și recompensa. Într-adevăr, consumul de marijuana afectează abilitățile noastre de a învăța și de a concura într-o piață mondială și competitivă a muncii.

În plus, utilizatorii de marijuana reprezintă un pericol în trafic, în ciuda unui mit popular. Potrivit British Medical Journal, intoxicația cu marijuana dublează riscul unui accident de mașină.

Mitul nr. 2: „Marijuana fumată sau ingerată este un medicament”

La fel cum nu fumăm opiu sau nu ne injectăm heroină pentru a obține beneficiile morfinei, nu trebuie să fumăm marijuana pentru a obține efectele sale medicale. În prezent, există în farmacii o pilulă bazată pe ingredientul activ din marijuana, iar în aproape douăzeci de țări este aprobat un nou spray de gură bazat pe un extract de marijuana. Spray-ul, Sativex, nu te droghează și conține ingrediente rar găsite în marijuana care se vinde pe stradă. Acesta este probabil să fie disponibil în curând în Statele Unite, iar pacienții actuali se pot înscrie în teste clinice. Deși planta de marijuana are o valoare medicală recunoscută, asta nu înseamnă că marijuana integrală, fumată sau ingerată, este un medicament. Această poziție este aliniată cu cea a Asociației Medicale Americane, a Societății Americane pentru Tratarea Dependenței, Fundației Americane a Glaucomului, Societăţii Naționale pentru Scleroza Multiplă și a Societăţii Americane a Cancerului.

Mitul nr. 3: „Nenumărați oameni sunt după gratii doar pentru că au fumat marijuana”

Susțin din toată inima reducerea ratei de încarcerare din America. Dar legalizarea marijuanei nu va tăia semnificativ din rata de detenție din țara noastră. Aceasta deoarece mai puțin de 0,3% din toți deținuții din închisorile de stat sunt acolo pentru că au fumat marijuana. Mai mult decât atât, cei mai mulți oameni arestați pentru consumul de marijuana primesc citații – foarte puțini ajung în spatele gratiilor și doar în contextul încălcării condițiilor perioadei de încercare sau ale eliberării condiționate.

Mitul nr. 4: „Legalitatea alcoolului și a tutunului întăresc argumentarea legalizării marijuanei”

„Marijuana este mai puțin periculoasă decât alcoolul, deci marijuana ar trebui să fie tratată ca şi alcoolul” este o formulă magică care prinde repede, folosită adeseori în dezbaterea privind legalizarea. Dar aceasta presupune că politica noastră în ceea ce privește alcoolul este un model de urmat. De fapt, deoarece alcoolul si tutunul sunt folosite într-o proporție atât de ridicată, din cauza disponibilității lor pe scară largă, cele două substanțe toxice legale provoacă mai mult rău, sunt cauza a mai multor arestări și ucid mai mulți oameni decât toate drogurile ilegale la un loc. De ce să adăugăm un al treilea drog la lista noastră de ucigași legali?

Mai mult decât atât, legalizarea marijuanei va duce la apariția unei noi industrii după modelul industriei tutunului – „Big Tobacco“.

- Finanțatori și grupuri de holdinguri private au strâns deja milioane de dolari pentru promovarea afacerilor care vor vinde marijuana și mărfuri asociate.

-  Alimente și bomboane cu canabis sunt vândute copiilor și sunt deja responsabile pentru un număr tot mai mare de vizite la camerele de urgențe din cauza marijuanei. Acestea au nume inspirate de bomboanele și dulciurile cunoscute, cum ar fi „Tarte cu canabis” sau „Batoane Kif Kat”.

- Companii profitabile ca Medbox (cu sediul în California) și-au declarat planurile de a lansa automate de marijuana care conțin produse cum ar fi negrese cu marijuana. Fostul șef al Departamentului de Strategie de la Microsoft a declarat că vrea să „producă mai mulți milionari decât Microsoft” cu marijuana și că el vrea să creeze „Starbucks al marijuanei”.

Mitul nr. 5: „Marijuana legală va rezolva problemele bugetare ale guvernului”

Din păcate nu ne putem aștepta la un câștig financiar al societății din legalizarea marijuanei. Pentru fiecare 1$ pe care SUA îl primește ca venit din taxele pe alcool și tutun, cheltuim mai mult de 10$ pe costurile sociale. În plus, două lobby-uri majore de afaceri – Big Tobacco și Lobby-ul Alcoolului – au apărut pentru a menține impozite scăzute pe aceste droguri și pentru a promova consumul. Ultimul lucru de care avem nevoie este „Marlborizarea Marijuanei”, dar este exact ceea ce s-ar obține în această țară prin legalizare.

Mitul nr. 6: „Portugalia și Olanda sunt modele de succes pentru legalizare”

Contrar rapoartelor mass-media, Portugalia și Olanda nu au legalizat drogurile. În Portugalia, o persoană prinsă cu o cantitate mică de droguri este trimisă la o listă de terțe persoane și primește tratament, o amendă sau este eliberată cu un avertisment. Rezultatul acestei politici este mai puțin clar. Serviciile de tratament au fost intensificate în același timp cu implementarea noii politici, iar un deceniu mai târziu există mai mulți tineri care folosesc marijuana, dar mai puțini oameni mor din cauza supradozelor de opiacee și cocaină. În Olanda, oficialitățile par să-și restrângă politica lor de nesancționare a marijuanei (permisă în „magazinele de cafea” din această țară ), după ce acolo s-au observat rate mai mari de utilizare a marijuanei și intrări sub tratament. Guvernul permite acum doar rezidenților să folosească magazinele de cafea. Ce ne spun toate acestea despre efectele pe care le-ar avea legalizarea în Statele Unite este cu totul altceva și e chiar mai puțin clar.

Mitul nr. 7: „Prevenirea, luarea de măsuri și tratamentul sunt sortite eșecului – Deci, de ce să mai încerci?”

Mai puțin de 8% dintre americani fumează marijuana comparativ cu 52% care beau si 27% de oameni care fumează țigări de tutun. Cuplate cu statutul său juridic, eforturile de a reduce cererea de marijuana pot avea efect. Comunitățile care implementează strategii locale implementate de coaliții zonale de părinți, școli, comunități religioase, afaceri și, da, de forțele de ordine, pot reduce semnificativ consumul de marijuana. Intervențiile și tratamentele pe termen scurt contra dependenței de marijuana (care afectează aproximativ 1 din 6 copii care încep să o consume, după Institutul Național al Sănătății) pot, de asemenea, să aibă efect.

Și un mit care nu se găsește în cărți: „Statele Colorado și Washington sunt exemple de urmat”

Experiența legalizării recente din Colorado a marijuanei recreaționale nu este promițătoare. Începând din ianuarie, rezultatele testelor THC-pozitive la locul de muncă au crescut, două decese recente din Denver au fost legate de consumul de marijuana recreațională, iar numărul de părinți care au apelat liniile de asistență telefonică pentru controlul intoxicărilor deoarece copiii lor au consumat produse cu marijuana a crescut semnificativ. În plus, veniturile fiscale nu ating previziunile inițiale și piața neagră de marijuana continuă să prospere în Colorado. Deși statul Washington nu a pus încă în aplicare legile sale cu privire la marijuana, procentul de cazuri de șoferi cu THC pozitiv a crescut semnificativ.

Politica în ceea ce privește marijuana nu este simplă. Orice politică publică are costuri și beneficii. Este adevărat că o politică de încărcare a consumatorilor de marijuana cu dosare penale și pedepse cu închisoare nu servește interesului națiunii. Dar nici legalizarea, care ar crea o versiune a secolului 21 a Big Tobacco și reduce capacitatea noastră de a concura și de a învăța. Există o modalitate mai bună de a aborda problema marijuanei – una care pune accentul pe intervenții, prevenire și tratament de durată scurtă. Aceasta este calea pe care America ar trebui să o urmeze – numiți-o „Reefer Sanity”.

Preluare de pe: Ştiri pentru viaţă

Foto: http://www.freedigitalphotos.net

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com sau redactievremuri@gmail.com

Pledoarie nereligioasă împotriva căsătoriei între persoane de acelaşi sex

 

de Michael Bauman
 
Poate vă mai amintiţi cumplita dilemă cu care se confrunta personajul ce dă titlul cărţii „Alegerea Sofiei“: să aleagă între doi copii. Nu e ceva ce o mamă şi-ar dori să facă. Indiferent pentru ce va opta, pierderea ei va fi greu de descris în cuvinte.

Nici un copil nu şi-ar dori să facă aceeaşi alegere în sens invers: „Mami sau Tati, Sally. Alege! “. Dar aceasta este ingrata poziţie în care căsătoria între persoane de acelaşi sex îi pune pe copii, doar că aceştia din urmă nu ajung să aleagă ei înşişi. Altcineva alege pentru ei.

Orice părere aţi avea despre căsătoria între persoane de acelaşi sex, ceea ce ştim este aceasta: orice copil crescut într-o uniune de persoane de acelaşi sex se confruntă cu o pierdere uriaşă: fie nu are Mami, fie nu are Tati. Într-o uniune de doi bărbaţi, sau de două femei, rezultatul este mereu acesta. Dacă Mami alege ca partener o femeie, sau Tati un bărbat, copilul va pierde ceva extrem de valoros şi de neînlocuit: o mamă sau un tată.

Această pierdere aduce adesea consecinţe tragice în viaţa copilului. Spre exemplu, când creşti într-o casă unde tatăl nu e prin zonă, îţi cresc alarmant şansele de a abandona şcoala, de a te implica în traficul de droguri, de a ajunge la închisoare, de a deveni sărac şi a-ţi lăsa propriii copii să sufere aceeaşi soartă. Acest cerc vicios al lipsei de speranţă şi infracţionalităţii intră în scenă şi în lipsa mamei. Faptul că Mami se iubeşte cu altă femeie nu face din acea femeie un Tati, aşa cum nici băutul de lapte nu ne transformă în viţeluşi.

Perspectiva aceasta nu e nici pe departe homofobă. Problema aici nu este că Mami şi iubita ei ar trebui să fie marginalizate şi cu atât mai puţin urâte. Problema aici este că mamele şi taţii joacă un rol fundamental în dezvoltarea copiilor, şi prin urmare în viitorul naţiunii, care depinde de dezvoltarea şi maturizarea generaţiei următoare. Aceasta funcţionează cel mai bine atunci când copiii au şi tată, şi mamă. Spun asta, pentru că un studiu recent realizat de cercetătorul Mark Regnerus, de la Universitatea Texas, ne descoperă lucruri noi.

Şi anume că, faţă de copiii crescuţi în familii clasice – formate din tată şi mamă care participă amândoi la creşterea lor –, copiii cu părinţi homosexuali prezintă următoarele caracteristici:

● sunt mult mai dependenţi de sistemul de beneficii sociale

● au un nivel educaţional mai scăzut

● declară un impact negativ continuu provenit din familie

● sunt mai predispuşi la depresie

● au fost arestaţi mai des

● (dacă sunt femei) au avut mai mulţi parteneri sexuali – atât bărbaţi, cât şi femei

Copiii cu mame lesbiene, prin comparaţie cu copiii din familii heterosexuale, se evidenţiază prin următoarele caracteristici:

● sunt în mod curent mai predispuşi la coabitare

● sunt de aproape 4 ori mai predispuşi să se afle pe ştatele de plată ale asistenţei sociale

● e mai puţin probabil să aibă o slujbă full-time

● sunt de peste trei ori mai predispuşi la şomaj

● sunt de aproape 4 ori mai predispuşi să adopte o orientare sexuală diferită de cea net heterosexuală

● sunt de trei ori mai predispuşi să-şi înşele partenerul sau să aibă aventuri extraconjugale

● probabilitatea să fi fost „atinşi în mod sexual de un părinte sau alt adult în grija căruia se află“ este de nu mai puţin decât de 10 ori mai mare

● probabilitatea să fi fost „forţaţi fizic“ să aibă relaţii sexuale împotriva voinţei lor este de aproape 4 ori mai mare

● sunt mai predispuşi la probleme „de ataşament“, legate de abilitatea de a depinde de alţii

● consumă mai des marijuana

● fumează mai frecvent

● sunt mai des implicaţi în delicte minore în legătură cu care îşi recunosc vinovăţia

Niciuna din aceste cumplite statistici nu par a-i impresiona pe apologeţii căsătoriei între persoane de acelaşi sex. Ei preferă să argumenteze că egalitatea dreptului la căsătorie îşi are rădăcina în egalitatea oamenilor. Dar acest fals argument nu funcţionează. Face o legătură ilogică între un tip de egalitate şi altul. Egalitatea persoanelor nu este similară cu egalitatea între stiluri de viaţă sau egalitatea între diverse relaţii. De exemplu, simplul fapt că toţi suntem creaţi egali nu înseamnă că şi poligamia sau căsătoria incestuoasă ar trebui să fie legalizate. Nu poţi trece în mod logic de la egalitatea persoanelor la egalitatea acţiunilor, a alegerilor, a stilurilor de viaţă sau a tipurilor de relaţii. Pur şi simplu nu se leagă.

Avocaţii căsătoriei între persoane de acelaşi sex mai argumentează şi că e greşit să faci judecăţi de valoare în legătură cu căsătoria. Cu toate acestea, ei îşi permit să facă tocmai acest lucru, expunând judecăţi de valoare cu privire la cine ar trebui să se căsătorească. Şi aici este o lacună de logică. Tocmai prin faptul că insistă ca uniunile consensuale între persoane de acelaşi sex să fie considerate căsătorii pe picior de egalitate cu cele heterosexuale, ei chiar fac o judecată de valoare cu privire la căsătorie – atât în ceea ce-i priveşte pe ei, cât şi pe ceilalţi. Dacă ar fi cu adevărat împotriva judecăţilor de valoare legate de căsătorie, ar trebui să nu se pronunţe deloc despre acest subiect. Dar desigur că nu fac asta. Ba chiar le bagă altora pe gât judecăţile lor de valoare, în acelaşi timp refuzând să îi lase pe alţii să facă judecăţi similare.

Vreau să clarific ceva, pentru a nu fi înţeles greşit: nu vreau să spun că un mariaj în care nu există copii nu este mariaj. Nici măcar o clipă nu am pretins aşa ceva. Vreau să spun că, de obicei, căsătoria şi familia merg mână în mână. Înţeleg prin asta o legătură firească, nu o condiţie sine qua non. Căsătoria şi familia sunt, pur şi simplu, mecanismul uzual prin care este creată şi crescută următoarea generaţie. În cazul uniunilor homosexuale, aceasta este fizic imposibil. Iar atunci când li se conferă dreptul de a avea copii prin alte mijloace decât cele naturale, acei copii se dovedesc statistic mai predispuşi să sufere consecinţe neplăcute, care nu apar la copiii născuţi şi crescuţi în cadrul mariajelor heterosexuale. Ca să fiu mai explicit, eu şi cu soţia mea nu avem copii încă. Dar eu nu spun că asta ar însemna că nu suntem căsătoriţi. Ci că, dacă am avea copii, ar fi mai puţin probabil ca ei să sufere decât dacă ar fi crescuţi de doi bărbaţi sau de două femei (situaţie care implică absenţa mamei sau a tatălui). Pe scurt, guvernanţii înţelepţi şi cetăţenii înţelepţi să facă bine să-şi amintească un important şi fundamental fapt al vieţii şi să evite să dea legi care subminează familia tradiţională şi rolurile tradiţionale din familie, care le servesc cel mai bine vlăstarelor noastre.

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere: Ştefana Totorcea

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

Instalarea dependenţei de droguri

Cea mai mare problemă a secolului al XXI-lea o reprezintă drogurile, aceste capcane nimicitoare ale diavolului care duc la pierzanie mii de tineri. Mai grav este faptul că majoritatea consumatorilor de droguri provin din rândul adolescenţilor care, influenţaţi de anturaj sau de problemele tipic adolescentine, cred că-şi vor regăsi fericirea maximă in droguri. Dar nu e aşa! În acest fel, ei îşi adâncesc suferinţa mai tare, devenind prieteni cu drogurile.

Dorinţa de afirmare a tinerilor este tot mai puternică şi nu exista metodă mai bună ca drogurile.Tinerii vor să fie plăcuţi celor din jur, să fie mereu băgaţi în seamă şi să simtă că sunt importanţi pentru societate. De aceea, din ce în ce mai mulţi tineri o iau pe calea de pe care cu greu se mai poate întoarce. Ceva îi îndeamnă să-şi distrugă viitorul şi să producă suferinţa adâncă celor apropiaţi.

Drogurile „de stimulare” (canabis, cocaină) le accelerează funcţionarea sistemului nervos central, producând alertă şi excitabilitate.Tinerii consumă aceste droguri din dorinţa de senzaţii tari, iar ca efect principal apare deformarea imaginii realităţii şi scăderea percepţiei riscului.

Drogurile “de relaxare” (tranchilizante, sedative), încetinesc activitatea sistemului nervos central, produc o stare de relaxare şi induc somnul. Tinerii care consumă aceste droguri se protejează de solicitările din mediu, evită confruntarea cu problemele din cauza unui sentiment de neputinţă.

Drogurile halucinogene (L.S.D., marijuana, ecstasy) produc tulburări ale funcţionării intelectuale, inducând o stare psihologică cu iluzii şi halucinaţii. Efectele posibile sunt percepţia eronată a timpului şi distanţelor, euforia şi un comportament dezorientat.

Adolescenţii de azi sunt firi rebele şi sensibile, iar la cel mai mic necaz sau supărare se refugiază într-un iad de unde doar cei puternici şi ambiţioşi reuşesc să scape. Astfel că dependenţa de droguri nu apare dintr-o dată, ci pe o perioadă de cateva săptămâni sau luni, in funcţie de imunitatea şi de cerinţele fiecărui organism. Până să ajungă consumatori înrăiţi de droguri, tinerii se simt atraşi şi influenţaţi de ele.

Dinamica instalării dependenţei este următoarea:

1. consumul experimental, din curiozitate.

2. consumul regulat, în diverse întâlniri cu prietenii.

3. consumul devenit preocupare, în diverse situaţii, a căror căutare devine un scop în sine.

4. dependenţa, întreg comportamentul fiind controlat de nevoia organismului de a consuma droguri. Persoana nu mai este liberă, este controlată de substanţele halucinogene.

Se vorbeşte tot mai mult de o dublă dependenţă: trupească şi sufletească. În cazul unei dependenţe sufleteşti, persoana simte nevoia să consume drogul pentru a obţine anumite stări sufleteşti. Dependenţa trupească  duce la apariţia unor simptome (dureri de cap, de stomac, epuizare, depresive etc)., atunci când nu foloseşte substanţe toxice. Unele persoane sunt cuprinse de ambele tipuri de dependenţă, atât fizică cât şi sufletească.

Influenţa grupului este extrem de puternică încât mulţi nici nu mai gândesc când li se oferă droguri, ci le iau cu plăcere. Acest fapt arată cât de mare este influenţa celor din jur. Unii nu sunt stăpâni pe sine şi nu sunt în stare să spună un”NU” hotărât, ceea ce demonstrează că nu au o personalitate puternică.

Cel mai important aspect este că drogurile nu au limite, fiind foarte ispititoare, mai ales in rândul tinerior. Unii tineri îşi spun în sinea lor: ”Încerc doar o dată să văd cum este,iar apoi dacă nu-mi place mă lipsesc”.Aceasta este fraza care duce la distrugere, la căderea în păcatul stupefiantelor, căci este de ajuns o singură injecţie cu droguri, iar apoi nu mai este cale de întoarcere. De aici încolo putem spune că dependenţa de droguri începe să se instaleze, iar aceasta este devastatoare atât pentru trup, cât şi pentru suflet. Cel care are un suflet bun, curat şi devine consumator de droguri, sufletul aceluia se întunecă, devine negru şi păcătos.

Sunt tineri care-şi dau seama că merg la prăpăd, la moarte sigură, dar nu se pot opri. O putere vrăjmaşă îi ţine încătuşaţi. Să nu fie oare demoni ai drogurilor? Nu se poate! Sunt tineri  care se droghează, devin dependenţi, doctorii îi opresc şi le spun să nu se mai drogheze, căci astfel se distrug singuri. Ei ştiu bine că sunt apucaţi în ghearele  pierzării, dar nu se pot opri…Sunt ca nişte fluturi de noapte care-şi pârlesc aripile la flacăra lumânării sau a lămpii şi totuşi dau buzna la flacără pănă cad morţi. Sunt ca muştele care sorb din otravă şi sunt atrase de dulceata acelei otrăvi şi nu se pot îndepărta până nu mor lângă ea.

Cea mai gravă problemă a dependenţei de droguri apare atunci când tinerii doresc să se drogheze, dar nu au cu ce. E perioada în care se văd adevăratele consecinţe ale drogurilor,când apare în mintea dependenţilor imaginea lor, iar ei fac tot posibilul să le obţină. Recurg la injurii, la violenţă, la orice metodă de a dobândi ceea ce doresc. Sunt unii aşa de furioşi că sparg farfuriile cu mâncare, rod paharele în gură, dărâma mese, scaune şi sunt in stare să facă chiar şi omor, căci aşa vrea nimicitorul, diavolul.

Şi spun asta pentru că majoritatea tinerilor care cad în mrejele drogurilor sunt necredincioşi, lipsiţi de cel mai mic sentiment de religiozitate. Astfel, unde nu este Dumnezeu, se instalează diavolul  care se bucură că astfel îşi mai câstigă încă un aliat spre pierzare.

Pe lânga faptul că distrug trupul, consumul de droguri reprezintă şi un mare păcat. Majoritatea tinerilor se duc la doctor cu speranţa că vor putea să scape de acest calvar în care au intrat dar fără nici un rezultat. Şi ştiţi de ce? Pentru că în această privinţă este foarte importantă spovedania. O dată spovedit sufletul şi curățat trupul se pregătesc să intre în etapa finală, a vindecării complete.

Aşadar dragi tineri consumatori de droguri, nu mergeţi numai la doctor, ci şi la duhovnic, căci Dumnezeu Singur are antidotul bolii voastre. Rugaţi-vă la Dumnezeu şi vă veţi izbăvi! Credeţi şi vi se va da!

Autor: Marius Slabu

Sursă articol: Ortodoxia Tinerilor