Psihiatrul Keith Ablow: Voi vorbi împotriva trans-sexualităţii, în pofida ameninţărilor cu moartea

de Kirsten Andersen, 28 ianuarie 2014

WASHINGTON, D.C., 28 ianuarie 2014 (LifeSiteNews.com) – Dr. Keith Ablow, medic psihiatru american, a fost ţinta unor ameninţări cu moartea pentru exprimarea unei opinii profesionale conform căreia trans-sexualitatea se bazează pe false argumente ştiinţifice, expunând copiii vulnerabili la riscurile unor proceduri chirurgicale inutile şi ale unei vieţi de confuzie.

Într-un interviu exclusiv pentru site-ul LifeSiteNews, psihiatrul, care practică în statul american Massachusetts, a afirmat că va continua să vorbească despre acest subiect indiferent de ameninţările primite.

„A trebuit să iau decizia de a spune ce gândesc şi de a încerca să fiu înţelegător cu toţi, în pofida ameninţărilor şi în pofida cererilor venite de la mulţi oameni care pretindeau să îmi fie retrase calificativele academice”, povesteşte Ablow pentru LifeSiteNews. „E important să continui să vorbesc despre acest subiect, deoarece se pare că în America există mii de copii care sunt pregătiţi pentru operaţii estetice de amploare, care le vor schimba viaţa şi de care nu se poate spune cu certitudine că au nevoie”.

În opinia lui, comunitatea psihiatrică ar trebui să redeschidă subiectul motivelor pentru care o persoană se poate simţi prinsă ca în cursă într-un corp care nu este al său. „Ca psihiatri, nu putem identifica cu precizie graniţa dintre credinţa fermă şi părerile înşelătoare”, spune Ablow. „Iar dacă se va dovedi că problema oamenilor care se simt prinşi într-un corp de sex diferit poate fi abordată şi altfel decât cu bisturiul, noi, ca experţi, vom fi responsabili pentru că nu ne-am făcut mai bine datoria, căutând cauzele problemei.”

Luna trecută, după promulgarea în California a unei legi controversate, care le permite elevilor din şcolile publice să-şi aleagă alt sex decât cel biologic când intră într-o echipă sportivă şi când folosesc toaleta şi vestiarul, Ablow a atras atenţia americanilor printr-un editorial publicat de Fox News, în care califica legea drept „profund dăunătoare” pentru toţi copiii. În respectivul articol, Ablow susţine următoarele:

„De la 1 ianuarie, indiferent de datele lor anatomice, elevii şcolilor publice californiene pot alege dacă vor să folosească toaletele şi vestiarele fetelor, respectiv ale băieţilor, pe baza propriilor sentimente cu privire la propria sexualitate. (…)

Ştiu că alţi psihiatri nu vor fi de acord cu mine, iar activiştii pentru drepturile persoanelor LGBT mă vor critica, dar cred că permiterea acestei „alegeri” este profund distructivă din punct de vedere psihologic pentru toţi elevii, chiar şi pentru cei care se identifică drept trans-sexuali. (…)

Mă aştept să primesc în continuare ameninţări cu moartea şi cereri de a mi se retrage postul de profesor la facultate pentru ceea ce am afirmat, am fost deja supus la astfel de intimidări (…).  Cred că aceşti copii au destule aspecte de rezolvat cu privire la identitatea lor, pentru că ei oricum se luptă să se simtă confortabil cu propriul corp, cu noţiunea de intimitate şi cu schimbările care apar la pubertate, aşa că nu este indicat să fie forţaţi să se confrunte şi cu noţiunea că sufletele lor s-ar fi putut naşte în corpuri nepotrivite. (…) 

Nu cred că avem date concludente că vreodată în istorie un suflet de bărbat sau de femeie s-a născut cu un sex nepotrivit.”

LifeSiteNews l-a contactat pe dr. Ablow pentru a-i cere să comenteze propriile afirmaţii şi pentru a afla mai multe despre resorturile care l-au împins să se exprime în public, indiferent de consecinţe.

„Am primit reacţii (la articol) extraordinar de pozitive din multe părţi”, a declarat Ablow pentru LifeSiteNews, adăugând că mulţi oameni i-au scris pe email, „exprimându-şi descumpănirea cu privire la consecinţele legii”.

Totuşi, spune Ablow, „o minoritate zgomotoasă a avut reacţii extrem de negative, chiar ameninţătoare – un fenomen cu care am început să mă confrunt de fiecare dată când încerc să abordez chestiunea trans-sexualităţii într-un mod pe care eu îl consider obiectiv”. Multe din ameninţări, spune el, erau de o violenţă explicită, „descriindu-mi ce ar trebui să păţesc şi în ce fel”, mai spune psihiatrul.

El a explicat pentru site-ul citat că, în calitate de psihiatru, crede că reacţiile atât de violente faţă de cei care pun în discuţie problema politicilor ce abordează identitatea trans-sexuală se datorează fricii.

„Cred că am avansat atât de mult pe acest făgaş, încât oamenilor le repugnă să revină asupra implicaţiilor unor acţiuni precum injectarea unor copii de 12 ani cu doze masive de hormoni, care opresc evoluţia pubertăţii”, susţine medicul.

„Dacă această abordare se va dovedi lipsită de argumente ştiinţifice valabile, implicaţiile pentru medicină vor fi majore, la fel şi pentru părinţii care şi-au încurajat copiii pe această cale, precum şi pentru psihiatria care nu a ştiut să pună la timp piciorul în prag şi să ceară dovezi palpabile că oamenii se pot naşte în corpuri nepotrivite.”

Expertul mai spune că implicaţiile s-ar dovedi la fel de tulburătoare şi pentru „persoanele (trans-sexuale) în cauză”.

„Odată ce un medic – iar în acest caz opinia mea este că e vorba de un medic care se înşeală – îţi spune că suferinţa ta psihologică se explică prin faptul că te găseşti într-un corp cu sexul greşit, schimbarea ta de perspectivă va fi o luptă pe viaţă şi pe moarte”, spune Ablow. „Sub adăpostul acestei explicaţii simpliste – că te simţi încarcerat într-un corp inadecvat pentru că tu chiar aşa eşti –, vei bloca întrebările mai profunde, care cer să te autoexplorezi mai mult. Or, se ştie că oamenii fac orice pentru a evita o astfel de autoexaminare psihologică.”

Întrebat dacă nu simte că se pune în pericol prin afirmaţiile pe care le face despre o problemă atât de controversată, Ablow declară pentru LifeSiteNews: „Când viaţa îmi e ameninţată, îmi iau măsuri în acest sens”. Însă adaugă: „Mă consolez cu gândul că, statistic vorbind, cei care-şi varsă năduful pe Internet rareori pun în acţiune ceea ce spun”.

Ablow îşi face griji referitor la „milioanele de copii americani cărora li sugerează să se întrebe dacă sexul lor trebuie să rămână neschimbat, când de fapt eu cred că nu ar trebui să existe această întrebare.”

El mai adaugă: „Sunt foarte mulţi psihiatri bine intenţionaţi şi cu credite academice impecabile care nu sunt de acord cu mine, iar eu înţeleg asta. Dar nu înţeleg de ce nu mă înţeleg şi ei pe mine. (…) Cu alte cuvinte, ar trebui să rămânem deschişi la investigaţii suplimentare. Mi se pare tragic să ajungi în punctul în care să-ţi fie teamă să dezbaţi, ca nu cumva să fii ostracizat, fiindcă unii îţi spun că ar trebui să mori, iar alţii că nu ar trebui să mai fii primit la universitate.”

Sursă: Ştiri pentru viaţă 

Traducere: Ştefana Totorcea

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com 

În anii '80, Poliția din Londra a acoperit rețele de pedofili bogați

Un fost ofiţer reponsabil cu protecţia copilului a pretins că, într-o noapte, un detectiv din Divizia Specială i-a îndreptat un pistol spre tâmplă pentru a-l opri să investigheze cazul unei reţele de pedofili.

Chris Fay susţine că a fost ţintuit de un perete şi sugrumat înainte de a primi avertismentul de a se îndepărta de acuzaţiile legate de vila notorie, Elm, din Barnes, Sud-Vestul Londrei.

Tinerii aflaţi în îngrijire ar fi fost aduşi acolo în anii optzeci pentru a fi abuzaţi de diferiţi parlamentari şi alte figuri publice.

Domnul Fay, care a lucrat pentru fosta Asociaţie Naţională a Tinerilor Aflaţi în Îngrijire, a acuzat Poliţia Metropolitană că ar fi acţionat ca nişte „gangsteri” atunci când vestea scandalului a izbucnit în 1990. El a dezvăluit cum unii membri ai Diviziei Speciale îi ameninţau zilnic pe el şi pe unii dintre colegii săi, intimidare care a durat mai bine de trei luni.

Dezvăluirile sale şocante apar acum când Poliţia din vestul Yorkshire se confruntă cu acuzaţiile că l-ar fi protejat pe pedofilul Jimmy Savile.

 

Chris Fay,fost ofiţer reponsabil cu protecţia copilului

Domnul Fay, 67 ani, din sudul Londrei a spus: „A devenit foarte periculos. Oamenii par să uite că Divizia Specială poate face ce doreşte, că îşi este singura lege.

La un moment dat m-au ţintuit de un perete, sugrumat, cu un pistol îndreptat spre capul meu şi mi-au spus în termeni foarte clari să mă îndepărtez şi să înţeleg că este pentru binele meu.

Un coleg de-al meu a avut parte de acelaşi tratament, la fel cu alţi voluntari. Chiar victime ale abuzurilor din Vila Elm au fost efectiv oprite să vină să vorbească cu noi la biroul NAYPIC (Asociaţia Naţională a Tinerilor Aflaţi în Îngrijire, n. Trad.) din Londra.

Am văzut cum ofiţeri din Divizia Specială bruscau aceste persoane şi le întorceau din drum cu avertismentul de a-şi ţine gurile închise.

Totul se întâmpla în lumina zilei, era strigător la cer, se comportau ca nişte „gangsteri”.

În final a trebuit să ne întâlnim cu victimele într-un centru al comunităţii locale, fără ştirea poliţiei, ca să putem asculta ce aveau de spus. NAYPIC a primit identitatea unor politicieni de rang înalt care făceau parte dintr-o pretinsă reţea pedofilă din interiorul guvernului.

Oricum, domnul Fay a mărturisit „Mi s-a spus implicit de către poliţie: Nu vrem să vii la noi cu nume mari”.

Ca o întorsătură sinistră, a spus el, fereastra de bucătărie a fost împuşcată, rămânând trei găuri de gloanţe în sticlă, cu toate că nu s-a aflat cine a fost responsabil.

În 1982 Vila Elm a fost percheziţionată de o echipă aflată în subordinea Poliţiei, dar acuzaţiilor de abuz asupra copilului nu li s-au dat curs.

Operaţiunea Fernbridge investighează acum afirmaţiile şi doi bărbaţi au fost deja acuzaţi de infracţiuni sexuale.

Poliţia a confirmat că parlamentarul liberal-democrat Sir Cyril Smith, mort acum trei ani, a vizitat sediul.

Militantul Bill Maloney, de la Pie & Mash Films, care a ajutat la creşterea gradului de atenţionare asupra supravieţuitorilor corupţiei a declarat „ Aceste tentative ale Poliţiei de a-i proteja pe cei bogaţi şi puternici trebuie să se oprească acum.”

„Victimele de azi sunt martorii de mâine.”

Poliţia MET a refuzat orice comentariu.

Sursă: express.co.uk

Traducere: Noemi Socaci

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

Unei mame i se cere printr-o scrisoare anonimă să-şi eutanasieze fiul bolnav de autism

de Peter Baklinski

Newcastle, Ontario, August 19, 2013

Max Begley

Familia unui băiat autist a rămas fără cuvinte în clipa în care mama copilului a primit o scrisoare anonimă în care i se sugera să se mute din cartier sau să eutanasieze copilul.

„Tremuram în timp ce citeam scrisoarea”, declară bunica copilului, Branda Millson, pentru City News. „Sunt cuvinte dureroase... Nu știu de ce ar face cineva vreodată un gest atât de urât”.

Vecinii familiei Begley au venit în sprijinul tânărului Max, în vârstă de 13 ani, diagnosticat de la vârsta de 2 ani cu autism sever.

Karla Begley, mama băiatului, citează printre lacrimi pentru Citi News porțiuni din scrisoare: „Și eu locuiesc în acest cartier și am o problemă. Din egoism, tu scoți copilul în fiecare zi afară și îl lași să fie o pacoste și o bătaie de cap pentru toți ceilalți care sunt obligați să-i asculte zgomotele animalice!”.

„Sunetele pe care le scoate când este afară sunt GROAZNICE!!!!!! Îi sperie de moarte pe copiii mei normali!!!!!!!”

„Când simți că băiatul tău idiot are nevoie de aer proaspăt, du-l în parc să se dopeze”, afirmă autorul scrisorii.

Considerându-l „o pacoste pentru toți”, autorul afirmă în continuare că „niciun angajator nu-l va angaja, nicio fată normală nu-l va iubi și nici tu nu vei putea trăi pentru totdeauna.”

„Din punctul meu de vedere, ar trebui să i se ia toate organele care nu sunt handicapate să fie donate în scopuri științifice... La ce mai altceva mai poate fi el bun oricum?”

„Ai făcut un copil retardat, descurcă-te ... cum trebuie!!! Cu ce drept faci asta oamenilor care într-adevăr muncesc!!!! URĂSC oamenii ca tine, care cred că au dreptul la un tratament special doar pentru că au un copil cu nevoi speciale!!!”

Scrisoarea se tremină cu solicitarea ca familia să se mute din cartier sau să eutanasieze copilul.

„Fă fiecăruia din această comunitate un imens favor și MUTĂ-TE!!!!”

„Du-te și trăiește într-o remorcă în pădure cu copilul tău sălbatic!!! Nimeni nu vrea să locuiești aici dar nu îndrăznește nimeni să-ți spună”.

„Fă ceea ce trebuie și mutați-vă sau eutanasiază-l!!!! Oricare ai alege din cele două, ne va fi mai bine TUTUROR!!!”

Semnează scrisoarea: „O mamă scoasă din sărite”

După un astfel de mesaj, tatăl lui Max spune că este îngrijorat pentru siguranța copilului său: „O persoană care este atât de absurdă și înnebunită încât să scrie o astfel de scrisoare, nu poate fi decât una foarte periculoasă”.

Vecinii spun că vor descoperi identitatea persoanei din spatele scrisorii, iar familia a depus o plângere împotriva acesteia.

Sursa: LifeSiteNews

Traducere: Iulia Elena Catargiu

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com  

Un raport comandat de Guverul francez dorește eliminarea surselor pro-viață de pe internet

Un raport cu privire la avort, pregătit pentru Guvernul francez de către Consiliul Superior pentru Egalitate între Femei și Bărbați, susține că dreptul la avort este amenințat de existența site-urilor și a informațiilor pro-viață disponibile on-line. Raportul acuză chiar celebra enciclopedie on-line Wikipedia de favorizarea pe nedrept a site-urilor pro-viață – pur şi simplu datorită faptului că le pune la dispoziția cititorului. Acest raport este un atac clar și direct asupra libertății de exprimare și de informare. Este o încercare de a reduce la tăcere vocile pro-viaţă care se opun deja mult prea încărcatei agende a avorturilor.

Este însă neclar ce stă la baza acestor afirmații. De fapt, potrivit raportului de 36 de pagini (intitulat oficial „Rapport relatif à l'Accès àl'IVG”), site-urile pro-avort sunt mai frecvent vizitate decât cele pro-viață: în septembrie 2013, cel mai vizitat site care are legătură cu avortul şi este accesat prin intermediul Google este un site web „pro-alegere” al Guvernului francez. Raportul indică chiar faptul că, din topul celor mai vizitate 10 site-uri web, aşa cum a fost identificat de către Consiliul Superior, cinci sunt pro-avort și două sunt pro-viață. Cele trei site-uri rămase sunt doar site-uri cu editare publică, cum este Wikipedia, sau unul dintre multele forumuri on-line.

Cu toate acestea, faptul că unele site-uri pro-viață sunt accesate prin intermediul Google, iar informații pro-viață sunt puse la dispoziție prin Wikipedia, a condus organismul guvernamental Consiliul Superior pentru Egalitatea între Femei și Bărbați la concluzia că astfel de organizații on-line sprijină pe în mod părtinitor o agendă pro-viață.

Deși raportul recunoaște totodată că nu există niciun studiu care să demonstreaze o legătură între informațiile disponibile pe internet și numărul de avorturi efectuate, Consiliul Superior avertizează asupra amenințării reprezentate de accesibilitatea ușoară a informațiilor pro-viață pe internet.

În timp ce informarea și publicitatea în favoarea avortului au fost permise în Franța de mai mult de un deceniu (din 2001), raportul recomandă reducerea la tăcere a oricărei opoziții față de mentalitatea pro-avort. Deși avorturile primesc fonduri publice generoase – decontarea avorturilor de către Guvern fiind majorată de la 70% la 100% în 2013, ceea ce echivalează cu o creștere de 13,5 milioane € – cu 40% din femeile franceze având un avort o dată în viață, raportul solicită autorităților publice, în mod clar și explicit, să inoveze și să se adapteze pe viitor pentru a găsi „soluția eficientă” pentru comunicarea publică organizată despre avort.

Aceasta deoarece, potrivit raportului, „dreptul la o informare de calitate este pus în pericol”, prin simpla existență a site-urilor pro-viaţă.

Înaltul Consiliul pentru Egalitate între Femei și Bărbați insistă în continuare asupra folosirii tuturor căilor legale pentru a ataca site-urile pro-viață – după ce constată, cu părere de rău, că toate informaţiile online și site-urile pro-viață existente sunt legale.

Menționând Declarația Universală a Drepturilor Omului, Consiliul recunoaște existența dreptului legal nu doar de a nu apăra avortul, ci chiar de a-l ataca, și recunoaște libertatea de exprimare; dar, cu toate acestea, concluzionează că lobby-ul pro-avort trebuie să facă inovații în privința atacurilor și a inițiativelor legislative în favoarea avortului  (“Face à ces deux fondamentaux – droit des femmes à disposer de leur corps et droit à la liberté d’expression, il convient donc d’être innovant dans notre quête de recours juridiques, et dans les initiatives à mener afin d’augmenter l’influence des pro-choix”, p. 23).

În ciuda datelor care arată ca site-urile pro-avort sunt mai populare decât cele pro-viață, raportul Înaltului Consiliu insistă în continuare asupra ameninţării care planează în Franța asupra unui presupus „drept la avort” și, în consecință, face unele recomandări urgente Guvernului francez. Acestea includ crearea unui site instituțional pentru furnizarea de informații legate de avort, lansarea a mai multor linii telefonice pro-avort și organizarea unei campanii naționale de sensibilizare și informare a publicului cu privire la „dreptul la avort”, precum și pentru furnizarea de informații cu privire la contracepție și reproducerea sexuală. 

Sursă: europeandignitywatch.org

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com 

Fragmente din România reală /1/ – Avorturi forţate în centrele de plasament

Foto: Ioana Rusnac

Alexandra Nadane

În primul număr al revistei „Pentru viaţă” a apărut un articol cu titlul „În România se fac avorturi forţate”. Unii dintre cititori au considerat că este o exagerare: ”Cum să se facă avorturi forțate când România este o țară liberă și democrată?” Din păcat, situaţia descrisă acolo nu este reprezentativă decât pentru o parte din avorturile forțate din țara noastră. Din acest motiv am hotărât publicarea unei serii de articole despre rănile României reale, o Românie pe care nu o cunoaştem, o ignorăm sau chiar ne gândim că nu poate arăta chiar aşa de rău.

Ştiu că de multe ori s-au spus multe lucruri negative despre România şi nu s-au oferit soluţii, rezultatul fiind o lamentare inutilă sau renunţarea de a face ceva pozitiv. Nu doresc să continui astfel de informări ineficiente. Rostul acestei serii de articole este să conştientizăm câteva adevăruri incomode, pe care majoritatea nu le cunoaștem, și să căutăm împreună portiţe de ieşire. Iar dacă nu vom găsi soluții concrete, măcar să luăm atitudine, pentru că așa se va produce schimbarea, în timp.

Revenind la afirmația de mai sus, o întăresc cu toată fermitatea: „DA! În România se fac avorturi forţate”.

Sunt părinţi care îşi duc copiii pe sus în cabinetul ginecologic, cu speranţa că viitorul fetei lor va fi unul fericit şi lipsit de probleme. Efectele sunt de multe ori tragice: adolescentele sunt afectate emoţional pentru toată viaţa, mai ales când ele sunt conştiente de ceea ce sunt obligate să facă și ar dori din tot sufletul să nască acel copil.

Dacă aceasta se întâmplă în familii în care părinții își iubesc copiii, gândiți-vă ce se întâmplă cu fetele însărcinate care nu se află într-o familie iubitoare!

În centrele de plasament, de pildă, avortul este văzut ca fiind cea mai bună soluţie pentru ca totul să rămână ascuns de structurile superioare, iar responsabilii locali să nu aibă probleme.

Când intri în majoritatea centrelor de plasament de stat te izbeşti de durere. Te întâmpină feţe triste, vezi copii care dorm pe scaune sau adorm în braţele tale, în timp ce vorbesc cu tine, datorită efectelor bromurii pe care tocmai au primit-o ca „tratament”. Centrul e unul dintre puţinele locuri în care există medicamente pentru durerea sufletului, pentru lipsa de dragoste, chiar şi pentru dorinţa de a te juca mai mult.

Zilele trecute m-am dus într-un centru pe care îl cunosc de mai mulți ani, după ce am aflat că o adolescentă a rămas însărcinată şi a decis să păstreze copilul, iar cei de la centru au ameninţat-o că o vor da afară dacă își menţine decizia. Cu câteva zile înainte discutasem cu ea despre ce ar face într-o asemenea situaţie, pe atunci ipotetică, şi mi-a spus că îşi doreşte un copil şi că va face tot ce îi stă în putinţă ca să-i fie bine. Acum lucrurile arătau cu totul altfel. În ziua următoare avea programare la avort. O convinseseră să-şi schimbe atitudinea.

Am stat de vorbă cu ea. Era liniştită şi împăcată. Mi-a spus că cei din conducerea centrului au ameninţat-o că o vor da afară, dar că ea îşi doreşte să păstreze copilul şi îşi asumă orice consecință a acestei decizii.

Am stat apoi de vorbă cu cei din conducerea centrului. Le-am spus de la bun început că reprezint o asociaţie care protejează drepturile adolescentelor însărcinate, că am aflat de cazul fetei şi că vom face tot posibilul să o sprijinim, chiar şi juridic dacă va fi nevoie, pentru că ceea ce fac ei se numeşte hărţuire. Când şi-au dat seama că situaţia poate ajunge uşor în faţa opiniei publice, ceea ce le-ar fi adus greutăți, au adoptat o atitudine cooperantă, spunând că sunt cu adevărat interesaţi să o sprijine şi că vor face tot ce le stă în putinţă, însă din punct de vedere legal trebuie să părăsească centrul. Mai târziu au chemat-o pe tânăra în cauză, i-au vorbit foarte frumos şi i-au spus că îi respectă decizia.

Cu siguranţă este o diferenţă între a-i spune fetei însărcinate că nu poate rămâne în centru cu copilul, conform normelor legale, şi ameninţarea că va fi dată afară. S-ar putea spune că nu au făcut decât să o informeze cu privire la prevederile legii, dar în realitate este vorba de o interpretare în sens abuziv, pentru că au folosit legea cu viclenie pentru a-şi ascunde interesului lor, primordial, în spatele prevederilor legale privind interesul celorlalți copii din centru.

Problema părea a fi rezolvată. Când am ieşit, cineva mi-a arătat încă două fete însărcinate. Una dintre ele intenţiona să facă avort în cel mai scurt timp, motivând că nu vrea ca acest copil să aibă parte de ce a avut ea până atunci. Cealaltă prefera să păstreze copilul, luptându-se cu presiunea din partea responsabililor centrului. Dar asta nu era totul. Realitatea este că foarte multe dintre fetele trecute de 15 ani din acel centru făcuseră cel puţin un avort, iar unele practicau prostituţia. Iar avortul era soluția pentru ca problemele să nu iasă la suprafață…

Concluzia despre avorturile în centrele de plasament? Dreptul la alegere, atât de invocat, este total inexistent în astfel de situaţii. Practic nu există alegere: ori faci avort, ori pleci pe stradă cu copilul, minoră, fără serviciu, fără casă, fără mâncare, fără nimic din ce ai nevoie tu, ca mamă, și copilul. După avort, fetelor le rămâne doar disperarea şi speranţa că într-o zi poate va fi altfel. Situaţii asemănătoare celei de mai sus se întâmplă probabil în multe centre de plasament, dar puţine fete au curajul să spună ceva.

Concluzia despre noi, cei din afara centrului, a venit și ea, îndată. Înainte să plec m-am întâlnit cu un copil pe care nu l-am mai văzut demult. După ce l-am strâns tare în braţe, pentru că mi-e foarte drag, m-a întrebat: „Alexandra, nu vrei să vii să lucrezi la noi? Sau nu neapărat aici, ci în oricare alt centru, pentru că m-aş muta oriunde, dar numai să fii tu acolo!”. Făcusem, cu câțiva ani în urmă, ca membră a unei organizaţii de tineret, voluntariat la acel centru.

Personalul centrului mi-a spus că, în perioada în care studenții făceau voluntariat, copiii aveau mai puține probleme. Mi-am amintit că cineva mi-a explicat odată că adolescenții se aruncă în cele mai periculoase relații, inclusiv sexuale, tocmai datorită lipsei de afecțiune reală. Se leagă lucrurile.

Poate că așa arată unul din elementele soluției în cazul avorturilor din centrele de plasament: voluntari care să ofere ceea ce personalul nu reușește. Prin aceasta nu acuz pe cei de acolo, căci cine știe câtă dragoste au oferit și cât au încercat să fie bine. Dar uzura cotidiană își spune cuvântul în timp. Și, de fapt, copiii de acolo nu sunt în mai mare măsură ai lor decât sunt ai noștri. Faptul că ei au un salariu nu ne scuteşte pe noi de responsabilitate. Aceşti copii, aceşti tineri ne vor aproape de ei, să-i ascultăm, să-i sprijinim, să le spunem un cuvânt bun şi uneori să-i îmbrăţişăm. Nu credeţi?

Acest fragment din România reală l-am scris pentru noi, cei din afara centrelor de plasament, care putem să fim alături de cei aflați acolo. Cu siguranță ar scădea numărul avorturilor forțate din centrele de plasament dacă dumneavoastră, cititorule, și prietenii dumneavoastră ați deveni prietenii unui centru de plasament!

Trebuie să mai spun că această cunoștință face parte dintr-o familie de 5 copii, romi, din care o parte sunt în centrul de plasament, iar o parte stau într-o casă părăsită în cele mai grele condiţii şi fără garanţia că în ziua următoare au ce să mănânce. Fratele cel mai mic ar fi trebuit să fie clasa a doua şi nu s-a dus deloc până acum. O altă soră care are 14 ani s-a apucat de prostituţie.

Cândva le-am propus să meargă cu toții într-un așezământ din provincie, unde există o masă caldă, au loc de dormit, pot merge la școală. Răspunsul lor a fost negativ. Într-un fel îi înţeleg. Prietenii, colegii şi puţinii oameni pe care îi ştiu sunt în București.

Am scris și această parte a istoriei lor pentru a fi cinstită - răul nu cuprinde doar pe unii ci, în diferite moduri, ne încearcă pe toți. Când este lângă noi, să nu ne iluzionăm că nu va ajunge și la noi. La aceste fragmente vizibile cred că soluția ar fi să facem binele împreună. 

Ce se întâmplă cu sufletele copiilor avortați? (4) - O vedenie înfricoșătoare a Părintelui Paisie

Părinte, o oarecare femeie de patruzeci de ani, care are copii mari, este însărcinată în luna a treia. Bărbatul ei o ameninţă că va divorţa dacă nu face avort.

Dacă va face avort, vor plăti ceilalţi copii cu boli şi accidente. Astăzi părintii îşi omoară copiii prin avorturi şi nu au binecuvântarea lui Dumnezeu. Mai demult dacă se năstea un copil bolnav, îl botezau, iar dacă murea, pleca îngeraş. Dar părinţii aceluia rămâneau cu alţi copii sănătoşi şi astfel aveau binecuvântarea lui Dumnezeu. Astăzi, însă, părinţii îşi omoară copiii sănătoşi cu avorturile şi ţin în viată pe cei bolnăviciosi. Apoi aleargă în Anglia si America să-i vindece. Iar aceşti copii dacă vor trăi, vor face familie şi poate să dea nastere la alţi copii bolnavi. În timp ce, dacă ar fi făcut şi alti copii, nu ar fi alergat atât de mult pentru unul, pentru cel bolnav, şi nu s-ar fi mâhnit atât de mult dacă ar fi murit, căci ar fi plecat îngeraş de aici.

Părinte, am citit undeva că în fiecare an, în întreaga lume, se fac cinci milioane de avorturi si două sute de mii de femei mor din cauza întreruperilor de sarcină pe care le fac.

Îi omoară pe copii, pentru că, aşa cum spun ei, dacă se va înmulţi lumea, oamenii nu se vor putea întreţine şi nu vor avea ce să mănânce. Există atâtea suprafeţe necultivate, atâtea păduri, care, în puţină vreme, cu mijloacele care există astăzi, ar putea să le facă, de pildă, plantaţii de măsline, şi să le dea celor ce nu au proprietăţi. Ei spun că nu taie copaci, deoarece nu va mai exista apoi oxigen, însă măslinii tot copaci sunt. În America ard grâul, iar în Grecia aruncă fructele în gropi de gunoi, în timp ce în Africa oamenii mor de foame. Atunci când în Etiopia mureau oamenii de foame pentru că era mare secetă, i-am spus unui oarecare cunoscut, care era armator si ajuta în astfel de cazuri, să meargă la o astfel de groapă de gunoi, să-i roage să-l lase să încarce un vapor de fructe şi să-l ducă acolo în dar. Însă sub nici un chip nu i-au dat voie.

Câte mii de embrioni mor în fiecare zi! Avortul este un păcat înfricoşător. Este o ucidere, şi încă una mare, căci copiii mor nebotezati. Părintii trebuie să înteleagă că viaţa începe în clipa zămislirii.

Într-o noapte, Dumnezeu a îngăduit să văd o înfricoşătoare vedenie, care mi-a arătat care este soarta acelor copii. Era în noaptea spre Marţea Luminată. Aprinsesem două lumânări în două tinichele, aşa cum obişnuiesc să fac chiar şi atunci când dorm, pentru cei ce suferă sufleteşte şi trupeşte, vii şi morţi. La ora douăsprezece, în miezul nopţii, în timp ce rosteam rugăciunea lui Iisus, văd un ogor mare, înconjurat cu un gard de zid, semănat cu grâu care abia începuse să crească. Eu stăteam în afara ogorului şi aprindeam lumânări pentru cei morţi, pe care le lipeam de zidul împrejmuitor. În partea stângă era un teren viran, plin de stânci şi văgăuni, care se mişcau mereu din pricina unui vuiet puternic alcătuit din mii de ţipete sfâşietoare, care-ţi rupeau inima. Chiar şi cel mai împietrit om s-ar fi umilit, dacă le-ar fi auzit. În timp ce sufeream din pricina acelor ţipete sfâşietoare şi mă întrebam de unde provin şi ce înseamnă toate acestea pe care le vedeam, am auzit o voce spunându-mi: “Ogorul cu grâu, care încă nu a dat în spic, este cimitirul cu sufletele morţilor care vor învia. Iar în locul care se cutremură de ţipetele sfâşietoare, se află sufletele copiilor care au fost omorâţi prin avorturi”. După această vedenie mi-a fost cu neputinţă să-mi revin multă vreme, din pricina marei dureri ce am simţit-o pentru sufletele acelor copii. Nu am putut nici măcar să mă odihnesc după aceea, cu toate că eram istovit de oboseală.

Părinte, se poate face ceva pentru a se abroga legea cu privire la avorturi?

Se poate, dar trebuie să se mişte puţin guvernul, Biserica, etc., astfel încât lumea să fie informată despre consecinţele ce le va avea subnatalitatea. Preoţii să explice lumii că legea pentru avorturi este împotriva poruncilor evanghelice. La fel şi medicii să vorbească despre pericolele prin care trece femeia care face avort. Vezi, europenii au avut nobleţea şi au lăsat-o moştenire copiilor lor. Noi am avut frica de Dumnezeu, dar am pierdut-o şi nu am lăsat-o moştenire generaţiei următoare, de aceea acum legiferăm avorturile, căsătoria civilă, etc.

Atunci când un om încalcă o poruncă a Evangheliei, responsabil este numai el. Dar când un lucru care se opune poruncilor evanghelice se face din partea statului, atunci vine urgia lui Dumnezeu peste tot neamul ca să se îndrepte.