Nu-i venea să creadă. Testul era pozitiv. Şi
lucrurile stăteau destul de prost acasă. Tatăl ei dispăruse, lăsând-o pe mama
ei să aducă bani în familie.
Fusese iresponsabilă: făcuse ceva care să o
împovăreze şi să o supere şi mai mult pe mama ei. Bunicii aveau să fie şi ei
foarte dezamăgiţi! Prost moment îşi mai alesese. Probabil că şi iubiţelul avea
să dispară. Totul avea să se schimbe. Chiar nu avea de ales.
Toată lumea se duce la oraş să facă avort. A
dat o căutare pe Internet cu cuvântul-cheie „avort”. Deja se hotărâse ce urma
să facă. Cu teamă, dar şi cu hotărâre, a sunat la un număr de telefon care
apărea pe net.
Numai că nu a nimerit la o clinică de avort.
A vorbit cu o femeie amabilă şi realmente
interesată de cazul ei. Aceasta a mai încurajat-o puţin. I-a spus clar că ei
nici nu fac, nici nu oferă trimitere pentru avort, dar oferă teste de sarcină
şi fac ecografii. Gratis. Aşa că şi-a făcut programare. Şi s-a dus.
La centru, a vorbit mai întâi cu o angajată,
Terry. Aceasta a stat mult cu ea. Parcă avea tot timpul din lume numai ca să
vorbească cu ea. Asta i-a dat din nou curaj. Terry i-a atras atenţia la unele
lucruri la care nu se gândise, la care nu voia să se gândească. Cum ar fi să
fie mamă? Cum ar fi copilul? Cum ar fi viaţa ei dacă ar deveni mamă? Copilul…
La ecograf, s-a speriat din nou. Nu putea fi
adevărat! A răspuns la întrebările pe care i le punea asistenta medicală, dar
nu prea voia să le spună prea multe despre ea. A fost de acord să i se explice
în ce consta procedura de avort. Asistenta i-a povestit despre avortul în
stadii târzii ale sarcinii, despre anestezie şi controlul durerii, despre
posibilele complicaţii şi riscuri de sănătate pe care le presupunea procedura.
Ea auzise mereu că „nu e mare lucru”. Dar se
pare că era.
Apoi a făcut ecografia. Era linişte completă,
nu făcea decât să se uite la copil. Nicio îndoială, chiar era un copil acolo.
Un copil măricel, de vreo cinci luni. Asistenta i-a luat măsurile la ecograf,
apoi a lăsat-o să se uite la copilaş. Acesta s-a răsucit şi s-a concentrat pe
degetul mare, pe care acum îl molfăia de zor. „Copilaşul meu îşi suge degetul!
Copilaşul meu…”
După câteva luni, a vorbit din nou cu acea
asistentă medicală. Tocmai născuse fetiţa şi i-a spus asistentei că „le aduce o
bucurie enormă tuturor”. Nu şi-ar putea imagina viaţa fără ea. Absolvise
liceul, dar plănuia să rămână acasă încă şase luni, pentru a fi cu copilul.
Copilul ei.
Viaţa chiar se schimbase – dar nu în rău, aşa
cum îşi închipuise. Familia se mărise, găsindu-se loc şi pentru copilaşul care
a venit ca o bucurie neaşteptată.
Povestea lui Katie se repetă tot timpul în
centrele pentru criză de sarcină din toată America. Multe femei vin cu
hotărârea de a face avort. Dar, după ce văd la ecograf cum îi bate inima
copilului şi cum dă din picioruşe, adesea îşi dau seama că singura alegere pe
care o pot face este să-i dea naştere.
Ca şi în cazul lui Katie, majoritatea
deciziilor pe care le iau femeile în legătură cu viaţa lor încep în faţa unui
computer. În America se înregistrează lunar aproximativ două milioane de
căutări pe Internet după cuvântul-cheie „avort” şi alte cuvinte înrudite. Este
important să luăm legătura cu aceste femei şi să le informăm despre toate
opţiunile pe care le au înainte ca ele să ajungă la clinicile de avort.
De aceea este vital să le ajutăm să
beneficieze de îngrijire plină de înţelegere atunci când se confruntă cu
sarcini neplanificate. Online for Life se foloseşte de strategii avansate de
marketing online pentru ca femeile aflate în cazul lui Katie să poată lua
legătura cu un centru pentru criză de sarcină unde li se poate spune adevărul
despre viaţa intrauterină. Şi, fie că ele aleg sau nu viaţa pentru copiii lor,
uneori aceste centre le ajută şi cu lucruri care depăşesc cu mult scopul
programării iniţiale.
De câte ori o mamă alege VIAŢA, Online for
Life celebrează acest succes pe Facebook, unde toate mămicile curajoase sunt
prezentate unei comunităţi de peste 340.0000 de fani.
Căutăm voluntari care
să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru
detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com
