La
data de 12 noiembrie a anului 1763, Calendarul ortodox român „s-a
îmbogățit” cu 4 noi mucenici. Atanasie Todoran din Bichigiu,
Vasile Dumitru din Mocod, Marin Grigore din Zagra şi Vasile Oichi
din Telciu sunt cei patru sfinţi năsăudeni care au fost uciși
prin torturi pentru că au apărat credința strămoșească,
ortodoxă, a românilor și demnitatea umană. Datorită acestui
fapt, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a hotărât trecerea celor
patru martiri în rândul sfinţilor.
„Să
nu ucizi”
Primind
moarte martirică, Atanasie Todoran și cei împreună cu el şi-au
vărsat sângele pentru credinţa strămoşească şi pentru
drepturile românilor transilvăneni. Felul în care au murit
reprezintă, totodată, o dovadă deslușitoare a faptului că
motivele pentru care au refuzat cu atâta îndârjire să se
convertească la catolicism, erau bine întemeiate. Sub numele de
„creștin”, „frații” catolici au făcut nenumărate crime,
de-a lungul istoriei, crime care au fost puse pe seama tuturor
creștinilor, implicit a ortodocșilor, deși, aceștia, din urmă,
nu s-au abătut, timp de 2000 de ani, de la poruncile biblice,
printre care se numără și „Să nu ucizi”.
Din
neamul lui George Coşbuc
Sfântul
Atanasie Todoran, un „ales al Lui Dumnezeu” s-a născut, înainte
de anul 1663, în satul Bichigu, de pe Valea Sălăuței, județul
Bistrița-Năsăud, într-o familie de ţărani liberi. A fost un
luptător înnăscut, pentru adevăr și dreptate. A îndurat multe
suferințe, apărând pe cei asupriți și umiliți.
A
avut dragostea faţă de credinţa strămoşească, încă de mic, cu
atât mai mult cu cât, din familie, făceau parte preoţii Coşbuc
din Hordou, strămoşi ai poetului George Coşbuc. Astfel, datorită
educaţiei primite, a ajuns un om de frunte în comună, fiind jude
şi colector al dărilor în comunele de pe Valea Bichigiului şi a
Sălăutei.
Încă
din tinerețe a făcut parte dintr-un regiment de apărare a Vienei,
dar, mânat de dragostea pentru neamul românesc și pentru că
eliberarea îi tot era amânată, nemaisuportând, a dezertat și s-a
întors în țară. Din această cauză, Atanasie Todoran a fost
urmărit, însă a găsit refugiu în Munţii Ţibleşului, în
Maramureş şi în Ţara Chioarului.
Mai
târziu, a ajuns în Moldova, unde a slujit ani îndelungați, după
cum atestă un fragment al documentului emis de domnitorul Mihai
Racoviţă, de unde se înțelege că îl eliberează din oaste pe
Atanasie - în vârstă de 74 de ani - după ce a slujit 13 ani în
rang de căpitan şi că este ridicat la rang de răzeş.
Pentru
vechea dezertare, însă, nu a scăpat de pedeapsa cu închisoarea,
urmând a fi închis câţiva ani în Turnul Dogarilor din cetatea
Bistriţei. După eliberare, s-a întors la Bichigiu.
Apărător
al Ortodoxiei şi al neamului românesc
Nu
există documente care să ateste câți copii a avut Sf. Atanasie,
însă, spune părintele Ioan Alexandru Mizgan, preot la Biserica
„Sfântul Apostol Andrei” din Oradea şi autor al volumului
„Ofensiva uniatismului în Ţara Năsăudului în secolul al
XVIII-lea. Martiriul lui Tănase Todoran”, cel mai probabil a avut
o fată şi un băiat. Ambii au murit; fata, atunci când el se
ascundea de austrieci, iar despre fiul lui se ştie că, fiind pe
moarte, în condințiile în care, în sat neexistând nici un preot
ortodox, bătrânul Atanasie a refuzat, totuși, cu îndârjire, ca
acesta să fie spovedit și împărtăşit cu azimă, de către un
preot unit. Într-un sfâtșit, înmormântarea a fost făcută după
obiceiul credinţei strămoşeşti.
În
anii 1761-1762, Atanasie a negociat, împreună cu alţi ostași de
frunte din ţinutul Năsăudului, militarizarea a 21 de comune de pe
Valea Bichigiului, Sălăuţei şi Someşului Mare. Mergând la
Viena, împreună cu alţi români, a încheiat pactul cu guvernul
austriac, prin care au primit asigurări că, după intrarea în
regimentul grăniceresc, românii din ţinutul Năsăudului vor
beneficia de mai multe drepturi.
Deoarece,
de mai multe decenii, deja, ortodocşii transilvăneni se confruntau
cu impunerea, aproape pe orice cale, a credinţei „unite”,
Sfântul Atanasie a cerut ca, prin înfiinţarea regimentului de
graniţă, românii să nu fie siliţi să-şi lepede credinţa
ortodoxă.
Ajuns
acasă, Atanasie a dibuit planurile ascunse ale austriece și că nu
s-a ţinut cont de dorinţa românilor. Din acest motiv, a trecut în
tabăra adversă, opunându-se, fățiș, procesului de militarizare.
Năsăudenii vedeau limpede cum sistemul grăniceresc urmărea să-i
convertească, totuși la catolicism şi cum promisiunea ridicării
iobăgiei era ignorată. Aceste aspecte ulterioare ale pactului făcut
la Viena a produs în cugetul acestor țărani românii, un sentiment
de revoltă împotriva asupritorilor catolici.
„Aruncaţi
afară păgânii dintre hotarele noastre!”
La
acea vreme, exista o intensă acțiune de convertire la catolicism a
ortodocşilor. Generalul Bukow a fost trimis de împărăteasa Maria
Tereza să urmărească şi să impulsioneze, în Ardeal, această
convertire forțată.
La
10 mai era organizată ceremonia de jurământ al grănicerilor
năsăudeni, odată cu sfințirea steagului acestora:
„Militarizarea
zonei Năsăudului a început în luna august 1762, când au fost
trimişi ofiţeri de la Viena la Năsăud, să organizeze regimentul.
La 10 mai 1763, considerându-se că munca de organizare s-a
încheiat, generalul Bukow, cu o mare suită şi însoţit de
episcopul unit Petru Pavel Aron (1754-1764), a venit să primească
jurământul grănicerilor năsăudeni şi să le sfinţească
steagul. Aceste momente solemne au fost organizate la Salva, pe
platoul numit «Mocirlă»”, conform spuselor părintelui Alexandru
Mizgan.
În
mijlocul acestor eveniment, a venit călare Moș Tănase Tudoran și
a rostit o cuvântare. „Când cele două batalioane de infanterie
şi opt companii de cavaleri stăteau înşirate lângă comuna
Salva, continuă pr. Alexandru Mizgan, în faţă a ieşit călare
bătrânul Tănase Todoran din Bichigiu, care slujise ca soldat încă
de sub împăratul Carol al VI-lea şi le-a rostit grănicerilor
următoarea cuvântare: «De doi ani noi suntem cătane, adică
grăniceri, şi carte n-am căpătat de la înalta împărăteasă,
că suntem oameni liberi! Ne-am scris iobagi, dăm dare, facem slujbe
cătăneşti, copiii noştri vor merge până la marginile pământului
să-şi verse sângele, dar pentru ce? Ca să fim robiţi, să n-avem
nici un drept, copiii noştri să fie tot proşti, ori vor învăţa
ceva, ori ba? Aşa nu vom purta armele, ca Sfânta Lege să ne-o
ciufulească. Jos armele! Aruncaţi afară păgânii dintre hotarele
noastre! Auziţi creştini români, numai atunci vom sluji, când vom
vedea carte de la înălţata împărăteasă, unde-s întărite
drepturile noastre; până atunci, nu, odată cu capul. Ce dă
Gubernia şi cancelaria din Beciu, e nimica, îs minciuni goale de
azi, de mâine»”.
„Nu
ne tulbura pe noi în credinţa noastră!”
Cuvintele
înflăcărate ale bătrânului Tănase Todoran au avut, ca efect
imediat, începerea revoltei, în contextual în care, credincioșii
români s-au simțit profund jigniți de faptul că ofiţerii
regimentului îşi băteau joc de religia şi de Biserica românească,
încercând, astfel, prin mijloace atât neortodoxe, cât și
necreștine, să-i atragă la catolicism.
„Se
spune că bătrânul Tănase Todoran s-a dus la episcopul Petru Pavel
Aron, şi i-a spus:«Fătul meu, de unde eşti?». Acela i-a răspuns:
«De la Blaj!». Tănase Todoran a adăugat: «Dacă eşti de la Blaj
şi împărăteasa ţi-a dat domeniu, du-te acolo şi stai liniştit,
nu ne tulbura pe noi în credinţa noastră!». Spunând acestea, l-a
prins pe episcop de mână şi l-a condus ca mulţimea tulburată să
nu se năpustească asupra lui. Grănicerii l-au înfruntat şi pe
generalul Buccow, care, împreună cu episcopul Aron, a scăpat prin
fugă. La scurt timp după răscoală, grănicerii au reţinut
armele, iar steagurile le-au dus la Năsăud şi le-au predat
preotului spre a le păstra în biserică” , precizează părintele
Alexandru Mizgan.
"În
pământ de m-or băga / Nu mă las de legea mea”
La
scurt timp după răscoală, a venit la Salva o comisie pentru a
cerceta întâmplările petrecute pe platoul „Mocirlă” în mai
1763. Cercetările s-au întins pe durata a 6 luni. Cu un curaj
mucenicesc, Tănase Todoran, principalul acuzat, a declarat că este
responsabil pentru cele întâmplate. Şedinţa s-a pronunţat în
ziua de 12 noiembrie 1763, conținând următoarele pedepse: Tănase
Todoran a lui Dănilă din Bichigiu, în vârstă de 104 ani să fie
frânt cu roata de sus în jos, capul lui să fie legat de o roată,
pentru că a reţinut pe oameni de la unire şi de la înrolare.
Vasile Dumitru a popii din Mocod, Marin Grigore din Zagra, Vasile
Oichi din Telciu, condamnaţi la moarte prin spânzurătoare şi
trupurile neînmormântate, pentru aceeaşi vină.
Alţi
15 conducători de revolt, în mod ironic, au fost „graţiaţi”
de la spânzurătoare, în schimbul a 6000 de lovituri de vergi date
de soldaţi, ceea ce, inevitabil au dus tot la moarte.
Capetele
celor martirizati au fost „expuse” la poarta caselor în care
aceștia locuiseră, iar bucăţi din trupurile ciopârţite au fost
aşezate la răscruci de drumuri, spre „luare aminte”.
Întăriți
de credință, la executarea pedepsei, atât Tănase Todoran, cât şi
ceilalți martiri, au declarat, spre auzul tuturor, că nu regretă
deloc suferinţa morţii pentru dreptate şi credință, zicând că
este mai bine să-şi piardă viaţa decât să trăiască în robie,
pentru că e mai frumos a muri pentru credință decât a te face
vânzătorul ei.
În
popor, s-au păstrat în cântece şi doine cuvintele pe care Tănase
Todoran a lui Dănilă din Bichigiu le-a rostit în timpul torturilor
la care a fost supus pentru credinţa strămoşească şi dreptatea
socială a românilor năsăudeni:
«Nu
vă daţi feciori cătane
Că-ţi
purta păduci cu coarne
Asta
v-o spune de un an
Moşul
vostru Todoran
În
pământ de m-or băga
Nu
mă las de legea mea
Asta-i
legea lui Hristos
Sloboziţi
puştile jos…»
Sfinţii
Năsăudeni au rămas la loc de cinste, în conștiința localnicilor
Atât
Tănase Todoran, cât și confrații săi, au luptat şi și-au
jertfit ce aveau mai scump, viața, împotriva asupririi de orice
natură: socială, politică şi religioasă. Pedepsele care au fost
aplicate românilor năsăudeni au făcut ca, pe moment, românii să
refuze categoric intrarea în regimentele grănicereşti.
„Acesti
sfinți martiri, care au fost dispuși să moară pentru credința
ortodoxă, sunt modele vrednice de urmat. S-au mântuit, se roagă
pentru noi și ne învață să rămânem până la sfârșit, de
neclintit, în Adevărul Lui Hristos.”
Sursa:
Active News
0 comments:
Trimiteți un comentariu