Sfinţilor
care sunt pe pământul Lui,
minunată
a făcut Domnul
toată
voia întru dânşii (Psalm 15, 3)
Iubiţi
credincioşi,
Astăzi,
la 15 noiembrie, se face pomenirea cea de peste an a Sfântului
Preacuviosului Părintelui nostru Paisie, mare stareţ al Mânăstirii
Neamţ.
Sfântul
Paisie de la Neamţ s-a născut în oraşul Poltava din Ucraina, la
21 decembrie, 1722, în familia unui preot evlavios, fiind al
unsprezecelea copil. Din botez a primit numele de Petru. Apoi, murind
tatăl său, mama l-a dat la şcoală, mai întâi în Poltava, apoi
la Academia teologică din Kiev, întemeiată de mitropolitul
moldovean Petru Movilă. Dar sufletul său dorea o viaţă
duhovnicească mai înaltă.
După
patru ani de şcoală intră în viaţa monahală, ducându-se la o
mănăstire din apropiere. Aici este făcut rasofor sub numele de
Platon. Negăsind linişte şi pace în mănăstirile din Ucraina, în
anul 1745 vine în Moldova şi apoi în Ţara Românească, unde
viaţa isihastă monahală era în floare, sub povăţuirea
Cuviosului Vasile de la Poiana Mărului.
În
anul 1746 se duce pentru un timp la Sfântul Munte Athos, şi se
nevoieşte patru ani de zile singur, ca pustnic. În anul 1750 este
călugărit la Athos de stareţul său, Cuviosul Vasile de la Poiana
Mărului, primind numele de Paisie. Aici îşi formează o obşte de
64 de călugări la schitul Sfântul Ilie, iar în anul 1763 se
reîntoarce în Moldova şi se stabileşte la Mânăstirea
Dragomirna. De aici este silit să se retragă la Mânăstirea Secu,
din cauza ocupaţiei Bucovinei de către austrieci; iar în anul 1779
este trimis la Mânăstirea Neamţ ca stareţ peste ambele obşti,
unde se nevoieşte încă 15 ani şi adună în jurul său peste 700
de monahi.
Ajungând
la vârsta de 72 de ani, Cuviosul Paisie se mută la cele cereşti la
15 noiembrie, 1794, fiind plâns mult de ucenicii săi din Moldova,
Ţara Românească şi Ucraina.
Iubiţi
credincioşi,
Cuviosul
Paisie de la Neamţ a fost cel mai iscusit stareţ al mânăstirilor
româneşti din secolul XVIII până în zilele noastre.
Personalitatea lui de mare stareţ s-a impus în toate ţările
ortodoxe, fiind pentru toţi monahii din obştea sa părinte, dascăl,
povăţuitor, duhovnic şi rugător neadormit către Dumnezeu.
Virtuţile
sale cele mai alese, care l-au făcut cunoscut peste tot ca mare
stareţ, ca sfânt şi iscusit povăţuitor de suflete sunt acestea:
1.
Sfinţenia vieţii sale. Cuviosul Paisie de la Neamţ s-a dovedit din
tinereţe un călugăr cu viaţă sfântă şi iscusit lucrător al
tuturor virtuţilor călugăreşti, întrecând pe toţi cei din
vremea lui. El era ca o făclie aprinsă pentru toţi - sihaştri,
călugări, mireni, preoţi şi duhovnici.
2.
Rugăciunea neîncetată. Sfântul Paisie de la Neamţ era un om al
neîncetatei rugăciuni. El practica rugăciunea inimii din tinereţe,
pe care o dobândeşte desăvârşit în Sfântul Munte Athos şi o
lucrează până la moarte, ajungând mare dascăl al rugăciunii
inimii pentru toată obştea sa.
3.
Ascultarea. Pe lângă neîncetata rugăciune, Cuviosul Paisie punea
mare accent pe sfânta ascultare, învăţând pe călugări să fie
fii ai ascultării şi să nu facă nimic fără poruncă, fără
rugăciune şi fără binecuvântare. De aceea a reuşit să
întemeieze o obşte atât de mare şi bine organizată, pentru că
nimic nu se făcea fără ascultare.
4.
Sfintele slujbe. Toţi călugării erau datori să ia parte la toate
sfintele slujbe, mai ales la Utrenie şi la Sfânta Liturghie, în
afară de cei cu ascultări fixe şi de cei bătrâni şi bolnavi.
5.
Spovedania şi Sfânta Împărtăşanie. Cuviosul Paisie era un
preaiscusit duhovnic. El a rânduit în obştea de la Neamţ, precum
şi la Secu şi Dragomirna 24 de duhovnici, care spovedeau pe toţi
călugării, mai ales pe cei tineri, în fiecare zi, seara, de toate
păcatele făcute peste zi. Iar când mergeau la munca câmpului pe
la metoace, le trimitea şi câţiva duhovnici cu ei pentru
spovedania zilnică. Sfânta Împărtăşanie o dădeau săptămânal
celor vrednici, după râvna fiecăruia.
6.
Rânduiala de chilie. Fiecare duhovnic avea grijă de ucenicii lui,
pe care îi cerceta la chilii şi le punea rânduială şi canon de
post, metanii, rugăciune şi odihnă. Nimeni nu avea voie să facă
voia lui sau să-şi lase rugăciunea şi canonul de chilie nefăcut,
afară de cei bolnavi şi neputincioşi. Pe lângă cele 300 de
metanii şi 300 - 600 de închinăciuni zilnice, fraţii şi monahii
tineri citeau câteva catisme la Psaltire şi se hrăneau din
învăţăturile Sfinţilor Părinţi, mai ales din cele biblice,
aghiografice şi filocalice, care se tălmăceau la Neamţ.
7.
Iubirea duhovnicească. În obştea Cuviosului Paisie de la Neamţ
era o desăvârşită armonie, smerenie, tăcere, ascultare şi
iubire duhovnicească. Nimeni nu era tulburat; nimeni nu era certat
cu ceilalti fraţi şi călugări; nimeni nu lipsea de la slujbele
Bisericii şi toţi făceau ascultare cu dragoste. Iubirea
duhovnicească, slujbele şi ascultarea desăvârşită au făcut din
Mănăstirea Neamţ cea mai mare şi cea mai bine organizată
mănăstire ortodoxă din toate ţările ortodoxe, ale cărei raze de
lumină iradiau peste tot în Moldova şi peste hotarele ei.
Iubiţi
credincioşi,
Astăzi
prăznuim pe Cuviosul Paisie de la Neamţ, după două sute de ani de
la strămutarea sa, unul dintre cei mai mari stareţi şi
organizatori ai monahismului ortodox românesc şi răsăritean.
Astăzi
mănăstirile noastre înalţă alese cântări de laudă Sfântului
Paisie de la Neamţ, lauda Moldovei şi podoaba Ortodoxiei.
De
aceea suntem datori, mai ales noi monahii, să urmăm sfintele sale
învăţături cu toată râvna. Căci nimeni dintre noi nu se poate
mântui fără ascultare, fără sfântă rugăciune, fără
blândeţe, smerenie şi iubire curată în Hristos.
Numai
aceste virtuţi, unite cu harul Sfântului Duh, transformă inimile,
ne unesc cu Hristos şi ne asigură mântuirea sufletului.
Să
rugăm pe Domnul nostru Iisus Hristos, pe Preasfânta Născătoare de
Dumnezeu, pe toţi sfinţii din cer şi pe Cuviosul Paisie de Ia
Neamţ să ne ajute tuturor pe calea mântuirii, ca să fim şi noi
număraţi în cetele cuvioşilor părinţi, cărora le aducem
cântări de laudă spre slava Preasfintei Treimi, totdeauna, acum şi
pururea şi în vecii vecilor. Amin.
(Arhimandrit
Cleopa Ilie, Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţi de
peste an, Editura Episcopiei Romanului, pp. 253-256)
Sursa:
Doxologia
0 comments:
Trimiteți un comentariu